INTRODUCERE

Comunicarea este elementul cheie al conectării oamenilor și ajută la

stabilirea unor relații între aceștia. În viața cotidiană, aceasta este
esențială, crucială și chiar inevitabilă.
Comunicarea are rolul de a-i conecta pe oameni în mediul în care aceștia
trăiesc , de a transmite o informație, de a anunța, a indica, a descrie,
argumenta, cunoaște etc.
Prin comunicare se formează, se întreține și se încheagă relațiile de
prietenie.
Tema aleasă de mine pentru acest eseu argumentativ cu denumirea ,,
Modul în care comunicarea este fundamentul unei relații de
prietenie/colegialitate", este din punctul meu de vedere cea mai sugestivă
pentru a defini comunicarea și a scoate în evidență particularitățiile și
rezultatul ei.
Temelia pe care se stabilesc relațiile de prietenie/colegialitate este
comunicarea, fiind imposibil să cunoaști o persoană doar prin observație.
Doar comunicând poți descoperi mai multe lucruri legate de o persoană,
puncte forte, atuuri, lucruri pe care le aveți în comun etc.
Pentru a întelege mai bine ce este comunicarea, în capitolul al II-lea al
acestui eseu am ales să dezvolt teoria comunicării.
Comunicarea fiind un fenomen complex, cunoașterea istoricului si a
definiției acesteia ajută la întelegerea și formarea anumitor ideei în legătură
cu acesta, tocmai de aceia am ales sa le dezvolt în acest capitol .
De asemenea, comunicarea cunoaste mai multe forme, particularități,
elemente și stiluri. Cunoașterea acestora ajută la stabilirea legăturii dintre
persoane și tipul de relație dezvoltat de aceștia; și nu numai, cunoașterea
acestora ajută și la o comunicare mai ușoară între persoane.
Prin conținutul ei comunicarea face cunoscute intențiile, scopurile,
gândurile și sentimentele celuilalt. În capitolul al III-lea al acestui eseu vom
putea observa cum se dezvoltă relațiile de prietenie/colegialitate cu ajutorul
comunicării.
Comunicarea în cadrul stabilirii unor relații de prietenie ajută la crearea
unor planuri, acțiuni care nu ar putea avea loc dacă acest proces nu ar
exista.
Oamenii fiind într-o continuă schimbare, transformare fără o comunicare
eficientă în lume ar fi un haos. Datorită acesteia oamenii au capacitatea de
a creea anumite relații atât față de alte persoane cât și față de mediul
înconjurător.
Procesul comunicării stă la baza creării, menținerii și dezvoltării structurilor
sociale ,cu ajutorul acesteia societatea reușește să își mențină echilibrul în
consens și nonconsens, factor care generează energie, creație și
dezvoltare.
CAPITOLUL II
TEORIA COMUNICĂRII
2.1. Scurt istoric. Definirea comunicării
Comunicarea face parte din categoria celor mai vechi termeni, această
acțiune fiind folosită atât de către ființele umane, cât și de viețuitoarele
celelalte ale omenirii.
Începutul acestui proces a avut loc în preistorie și cu siguranță nu se v-a
sfârși nicodată. Acest termen este derivat din latinescul communis, care
înseamnă a pune de acord, a fi in relație, a fi în legătură.
Toate viețuitoarele au nevoie de comunicare și au dezvoltat odată cu
trecerea timpului acest proces, însă omul este cel care a făcut în acest
principalul intrument al socializării sale, deoarece acesta nu poate trăii
izolat.
Comunicarea se afla intr-o continuă transformare, aceasta este baza
tuturor relațiilor dintre oameni, instituții. Ea este calea spre întelegere,
armonie, dreptate, a urii și răului de asemenea.
Comunicarea insemnă și comunitate, aceasta dezvoltă grupuri și structuri
sociale, este de asemenea un proces de transfer si cotransfer care nu
poate exista fără prezența acestora
sau persoane.
Există trei semnificații date de Dicționarul Explicativ al Limbii Române
pentru termenul de comunicare:
1. înștiințare, aducere la cunoștiință;
2. contacte verbale în interiorul unui grup sau colectivități;
3. prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de ideei sau relații
spirituale.
Așsadar, comunicarea este procesul prin care se emite sau transmite un
mesaj, într-o manieră codificată cu ajutorul uni canal de comunicare către
un destinatar în vederea receptării lui.