MASAJUL ÎN TRAUMATISME – MASAJUL ÎN

CONTUZII

MASAJUL ÎN CONTUZII

Contuzii – leziuni ale părţilor moi, fără interesarea tegumentului – el

este integru.
Contuziile sunt de două feluri :
A. Superficiale
Se manifestă clinic prin :
- echimoză – apare imediat după traumatism, ca urmare a ruperii unor
vase sanguine de calibru mic (capilare) ;
- hematom – apare în urma unor vase mari rupte şi astfel cantitatea de
cânge e mai mare ;
- serom – apare în urma ruperii unor vase limfatice de dimensiuni mici.
Contuziile superficiale beneficiază de masaj aplicat imediat după
traumatism :
- neteziri iniţiale uşoare – repetate, care scad intensitatea dureroasă pe
măsură ce durerea scade, forţa de execuţie a netezirii va creşte ;
- frământatul e uşor, cu vârful degetelor sau rădăcina mâinii, ptr a
împrăştia lichidele stagnate;
- neteziri uşoare – pentru a împinge lichidele disociate în torentul
sanguin.
B. Profunde
Din punct de vedere clinic avem :
- echimoze tardive – secundare leziunilor musculare, aponevrozelor
nervoase ;
- hematoame mari – ca urmare a ruperii unor vase de calibru mediu.
Masajul în formă clasică, nu se aplică imeiat – e contraindicat.
I. În prima etapă
Se aplică comprese reci sau masaj cu gheaţă (neteziri uşoare) cu
dublu scop: scade durerea şi grăbeşte resorbţia colecţiei;
Se poate face masaj reflexogen, stimulând reflexul de simetrie, de
suprafaţă, masajul la distanţă.
II. În a doua etapă
Se poate executa masajul clasic.
 În unele situaţii, contuziile sunt urmate de formarea unui edem,
localizat la nivelul segmentelor distale. Este dur elastic şi cald. Acesta are
următoarea evoluţie: fie dispare de la sine, fie persistă timp îndelungat.
În cazul existenţei acestui edem, se aplică un masaj pneumatic,
realizat cu ajutorul unui aparat (angiomat), care realizează compresii şi
decompresii, succesive, centripete, ce favorizează circulaţia de întoarcere şi
secundar resorbţia edemului.
Şedinţa de masaj trebuie completată cu mobilizări articulare pasive:
- exerciţii fizice analitice – localizate la nivelul segmentului afectat;
- exerciţii globale.

Contuzia arcadelor orbitale

Beneficiază de tratament chirurgical, constând în deschiderea
colecţiei şi apoi se indică masaj la nivelul frunţii şi obrazului.

Contuzii ale piramidei nazale

Se indică masaj cu netezire uşoară, executat cu extremitatea
degetelor şi modelarea nasului în forma normală, prevenind apariţia
deformaţiilor.

MASAJUL ÎN PLĂGI

Plăgile sunt de continuitate, la nivelul ţesuturilor, în care sunt

interesate şi tegumentele.
Vindecarea lor se poate realiza:
A. Normal - „Restitutio ad integrum”
Masajul se aplică la 5 cm de plagă şi constă din fricţiuni circulare
concentrice sau excentrice executate cu vârful degetelor – uneori se
interpune un tifon. Astfel se dezvoltă supleţea ţesutului şi se evită formarea
ţesutului fibros.
B. Cu cicatrice atrofică
Subţire, întinsă, lucioasă, străvezie, apare datorită unei insuficienţe
respiratorii locale, unor factori distructivi locali sau unei rezistenţe scăzute a
organismului. Se vindecă foarte încet, accelerarea vindecării se realizează
prin masaj (automasaj) aplicat perilezional.
Masajul constă din neteziri, fricţiuni fine superficiale, vibraţii
executate cu vârful degetelor.
C. Prin cicatrice hipertrofică
Un ţesut cicatricial în exces, mergând până la forma tumorală
keloidă – care se caracterizează prin:
 - determină retracţie şi aderenţe în toate planurile posibile, realizând
compresiuni vasculare nervoase;
- perturbări ale mobilităţii articulare.
În masaj se utilizează toate procedeele cunoscute.
Când sunt interesate segmentele se începe:
a. masaj de apel – la nivelul toracelui – când leziunile
sunt la nivelul membrelor superioare;
b. centripet segmental – se fac mobilizări pasivo-
active, la nivelul articulaţiilor membrelor, dar mişcările nu trebuie să
afecteze zona lezată. Dacă mobilizările antrenează şi plaga, ele se vor
realiza, pe acele direcţii care produc plierea şi nu întinderea ei.
Profilaxia cicatricelor patologice se poate realiza printr-o metodă
specifică numită KINEPLASTIE – frământatul pielii sau masajul epidermo-
dermic.
Dresul subacval sau filiform, care facilitează regenerarea fibrelor
elastice la nivelul cicatricii.
Masaj cu ulei călduţ sau unguente.

MASAJUL ÎN LEZIUNILE MUSCULARE

Cauzele leziunilor musculare:

- antrenamente incorecte fără încălzire corespunzătoare;
- tulburări în metabolismul glucopolizaharidelor şi al acidului
sialic;
- tulburări endocrine (hipotiroidie, hipertiroidie);
- hipovitaminoze;
- leziuni musculare secundare luxaţiilor, fracturilor, tulburărilor
ischemice şi tulburări de diverse cauze.

Tipuri de leziuni

1. Contuzii musculare
- este însoţită de un hematom abundent ce infiltrază fibrele
musculare;
- este post traumatic, gravitatea lor creşte cu cât muşchiul a fost
mai contractat în timpul traumatismului;
- se produc după traumatisme unice şi pot afecta cotul cu lezarea
muşchiului brahial;
 - după traumatisme mici şi repetate, la sportivi, dobândesc aspect
de contuzii profesionale (ex.: muşchiul cvadriceps pentru
fotbalişti, muşchii adductori pentru echitaţie)
Masajul plastic
- forma uscată;
- se contraindică în contuziile cu hematom şi se practică masajul
reflexogen stimulând unul dintre reflexele: de simetrie, la
distanţă, pe musculatura antagonistă.
2. Rupturi musculare
- se produc pe un muşchi contractat în efort necoordonat sau prea
mare;
- apar în urma unor accidente în sport (ex.: muşchii adductori în
echitaţie; triceps sural în tenis şi alpinism).
Forme de rupturi musculare
a) ruptură totală
- tratamentul este chirurgical, ortopedic şi gimnastică medicală după
terminarea imobilizării.
b) ruptură parţială
- tratamentul este ortopedic şi gimnastică medicală.
c) rupturi fibrilare
- sunt o indicaţie majoră pentru masaj;
- clinic se manifestă prin durere de mică intensitate ce apare tardiv,
nu după efort;
- masajul se aplică cât mai rapid şi constă din neteziri uşoare. Pe
măsura descreşterii durerii intensitatea netezirilor creşte.
Se aplică frământat blând la nivelul zonei lezate cât şi perilezional.
d) infecţii primitive ale muşchilor (miozite)
- pot fi specifice: TBC la nivelul muşchilor; tratament ortopedic şi
antibiotice;
pot fi nespecifice: masajul este etapizat: se execută pe timpul
imobilizării în aparat gipsat (reflex) şi a doua etapă după degipsare.
3. Plăgi tendinoase
- sunt cele mai frecvente leziuni ale tendoanelor;
- cele mai expuse tendoane sunt:
o flexorii şi extensorii degetelor;
o extensorii pumnului;
o tendonul rotulian.
- secţionarea unui tendon poate fi: totală sau parţială;
- tratamentul este chirurgical şi ortopedic;
- masajul este etapizat:
 o perioada de imobilizare în aparat gipsat (reflex);
o perioada de după degipsare. Gipsarea poate dura de la 3
săptămâni până la 13-14 zile, în cel mai fericit caz, în
formele simple.
- se aplică masaj umed cu unguente, recurgându-se la manevre
blânde;
- se indică mobilizarea articulaţiilor analitic şi pasiv.
4. Rupturi tendinoase
- tendinite;
- degenerescente chistice;
- rupturi de tendoane.
Cauze:
- suprasolicitarea tendonului prin tracţiune;
- apare în urma unor traumatisme mai repetate ce determină
modificări calitative ale tendonului sau pe un tendon sănătos
supus unui traumatism violent;
- locul de minimă rezistenţă este reprezentat de joncţiunea
musculo-tendinoasă.

Cele mai afectate tendoane sunt:

- muşchii rotatori ai umărului ce formează coiful rotatorilor;
- lunga porţiune a bicepsului;
- tendonul rotulian.
Ruptura este:
- completă – când determină pierderea totală a mişcării efectuată
de acel muşchi;
- incompletă – când funcţia motorie este afectată parţial.
Tratamentul va fi ca al plăgilor tendinoase, dar recuperarea se va
face mult mai greu.
5. Patologia aparatului de inserţie
Aparatul de inserţie este un sistem anatomic ce uneşte într-un prim
caz tendonul de os şi poartă numele de enteză sau muşchiul de os –
mioenteză.
Inflamaţia cronică la acest nivel poartă numele de entezită .
Inflamaţia la nivelul tendonului apare în urma unor suprasolicitări
mici şi repetate astfel încât contracţia uşoară a muşchiului poate determina o
criză dureroasă.
Localizări:
1. Braţul de sticlă
 Constă în durere localizată la umăr (ex.: aruncătorii de disc şi
boxerii).
2. Epicondilită humerală
Este o suprasolicitare a cotului în extensii bruşte (ex.: cotul
tenismanului, haltere, golf, scrimă).
3. Entezita ahileană
La sportivii din tenis, gimnastică, alpinism, sărituri în înălţime.
Masajul se aplică sub forma crioterapiei pentru combaterea durerii.
Tratamentul constă în masaj, termoterapie, mobilizare analitică, masaj forma
umedă cu unguent.
Un bun tratament este cu sare iodata incălzită, pusă intr-un săculeţ şi
aplicat pe leziune, astfel făcându-se transferul de iod (pe călcâi).