MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UTM, FCIM
DEPARTAMENTUL INFORMATICĂ ȘI INGINERIA SISTEMELOR

Lucrare da laborator nr.1

Tema: ELABORAREA RESURSEI LINGVISTICE
la disciplina TLN

a elaborat st.gr.IA-171 a verificat dr.conf.univ.

BODORIN ADRIAN VICTORIA MAXIM

CHISINĂU 2017
 Lucrare de laborator nr.1 la TLN
Nr Cuvinte şi forme ale Forma din dex Definiţia Sinonime Antonime
de cuvintelor, numărul
ordin de apariţii
e
1. 14 (1) 14  Numeral cardinal - -
2. Acis (9) Acis  , Nume propriu, tînăr păstor din Sicilia, fiul - -
Faunus și al nimfei Symaethis. Iubit de Galatea,
Acis trezește gelozia ciclopului Polyphemus, care-
l ucide, strivindu-l sub o stîncă. Nefericitul tînăr e
metamorfozat de Galatea într-un rîu ce-i poartă
numele și care izvorăște din muntele Aetna.
3. Şi (15) Şi ȘI adv., conj. A. Adv. (Stă înaintea părții de vorbire ȘI conj., adv. 1. conj. -
la care se referă; fiind vorba de verbe reflexive (coordonator
sau de forme verbale compuse, stă între copulativ) (înv.) i. (E
auxiliar, pron. refl. etc. și verb) I. (Cu sens tânăr ~
modal) 1. Chiar, în adevăr, cu adevărat. ♦ frumos.) 2. conj.
Întocmai, exact. Precum a zis, așa a și (completiv) de,
făcut. 2. Pe deasupra, în plus, încă. După ce că e să. (Stai ~ mă
urâtă o mai cheamă și Neacșa. 3. Chiar, încă, pe așteaptă.) 3. conj.
lângă acestea, de asemenea. Vezi să nu pățești (adversativ și
și tu ca mine. ♦ (Pe lângă un adjectiv sau un restrictiv) că. (Să
adverb la gradul comparativ, intensifică care bărbatul cu
gradația) O cameră și mai mare. ◊ Loc. adj. (Cu carul și femeia cu
valoare de superlativ) Și mai și = mai grozav, mai poala, ~ tot se
strașnic. 4. (În propoziții negative) Nici. Însă și de isprăvește.) 4. adv.
voi nu mă îndur ca să vă părăsesc. II. (Cu sens (înv. și reg.)
temporal) 1. Imediat, îndată, pe loc. Cum îl zări, îi încă. (După ce că e
și spuse. 2. Deja. Masa se și pune în urâtă, o mai cheamă
grădină. B. Conj. I. (Marcă a coordonării ~ Mușata.)
copulative) 1. (Leagă două părți de același fel ale
unei propoziții) Este voinic și tânăr. 2. (Împreună
cu prep. „cu” exprimă relația operației matematice
a adunării) Plus. Doi și cu trei fac cinci. ♦ (Ajută la
formarea prin adiție a numeralelor de la douăzeci
și unu până la nouăzeci și nouă) Șaizeci și opt. ♦
 (Ajută la formarea numeralelor care exprimă
numere zecimale, legând partea zecimală de
întreg) Trei și paisprezece.(Indică adăugarea unei
cantități) Plus. Unu și jumătate. 3. (Leagă două
substantive între care există o corespondență sau
o echivalență) Binele și răul. 4.(Așezat înaintea
fiecărui termen al unei enumerări, ajută la
scoaterea lor în evidență) A adus și vin, și
mâncare, și cărți. ♦ (În repetiții, ca procedeu
stilistic) Ia cuvântul și vorbește și
vorbește. 5. (Leagă două propoziții de același fel,
indicând o completare, un adaos, o precizare
nouă) Deschide ușa și intră. 6.(Accentuat, în
corelație cu sine însuși) Atât..., cât...; nu numai...,
ci și... Are în mână și pâinea, și cuțitul. 7. (În stilul
epic și popular, mai ales în povestire, se așază la
începutul frazei, indicând continuitatea
desfășurării faptelor) Și a plecat fiul de împărat
mai departe. ♦ (Întrebuințat înaintea unei
propoziții interogative sau exclamative, subliniază
legătura cu cele povestite anterior) Și ce vrei să
faci acum? ◊ Expr. Ei și? = ce-mi pasă? ce
importanță are? ♦ (Întrebuințat singur, în dialog,
ca îndemn pentru continuarea unei povestiri) Se
aude cineva bătând în ușă... – Și? – Mă duc să
deschid. 8. (Precedat de adv.„ca” are funcție
comparativă) a) La fel ca, întocmai ca. Se pricepe
la pescuit ca și la multe altele; b) aproape,
aproximativ. Treaba este ca și sfârșită. II.
(Marchează coordonarea adversativă) Ci, iar,
dar. Aude vorbindu-se și nu pricepe
nimic. III. (Marcă a coordonării concluzive) Deci,
prin urmare. E o glumă și nu o lua în
serios. – Lat. sic.
4. Galatea(8) Galatea f. Mit. nimfa mării, una dintre Nereide, urmărită de - -
Cyclopul Polyphem.
5. Una (16) Una,Unul Pronume nehotarît ,Ține locul unui substantiv,  pron. careva, cineva, -
oarecare, vreunul,
 fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să (pop.) cinevaşileă,
cântăm una de jale. ◊ Expr. Asta-i încă (înv. şi reg.) oarecine,
una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare oareşicine, (înv.)
(față de comunicarea unui fapt surprinzător sau cinevaşi, neştine. (~
neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o dintre ei a întârziat.) 
(Dicţionar de sinonime)
întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul”
sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală,
unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”,
exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua
bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu
determinări care indică mai precis sensul
substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai
frumoase provincii
6. Dintre (5) Dintre Prep.Introduce un atribut care arată locul ocupat (temporal) din. (În -
de cineva sau de ceva între două sau mai multe una ~
obiecte) Care se află între..., în mijlocul... Spațiul zile.) 2. (partitiv) din,
dintre pat și masă. ♦ (Introduce un complement între, printre. (Cel mai
care arată punctul de plecare) Din mijlocul... Iese bun ~ toţi.) 
(Dicţionar de sinonime)
luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arată
detașarea unui obiect din mijlocul mai multora de
același fel) Printre, între, din. Dintre sute de
elevi. 3. (Introduce un atribut exprimând o
corelație sau o alternanță) Între. Raportul dintre
parte și întreg. 4. (Introduce un atribut care indică
răstimpul dintre două momente cunoscute) Situat
între... Momentul dintre noapte și zi. 5. (Introduce
un atribut care exprimă un raport de reciprocitate)
Care există între... S-au întărit legăturile dintre
ei. – De4 + între.
7. cele (1) Cel,cele  Adj. pron. dem. (antepus) (Pop.) (Arată că ființa  pron. 1. adj. -
sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl acel. 2. adj., pron.
determină se află mai departe, în spațiu sau în (pop.) ăl. (~ mai
timp, de vorbitor) Ia în brațe cea mare.) 
(Dicţionar de sinonime)
căldare. ◊ Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea
cealaltă; celălalt tărâm. II. Art. adj. 1. (Precedă un
adjectiv care determină un substantiv articulat sau
un substantiv nume de persoană,
 nearticulat) Fruntea ta cea lată. Ștefan cel
Mare. 2.(Precedă un numeral ordinal sau
cardinal) Cele trei fete. Cel de-al treilea
copac. 3. (Urmat de „mai” formează superlativul
relativ) Cel mai bun. ♦ (În loc. adv.) Cel
mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil,
în cazul extrem. Cel
puțin = a) minimum; b) măcar,
barem. 4. (Substantivează adjectivul pe care îl
precedă) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indică pe
cineva sau ceva relativ depărtat, în spațiu sau
timp, de vorbitor) Cel de dincolo. 
8. mai(2) Mai Adv.(Înaintea adjectivelor, adverbelor, încă. (Oile ~ găsesc -
locuțiunilor adjectivale și adverbiale, verdeaţă.) 2. cam,
atenuează ideea exprimată de cuvântul (înv.) camai. (~ rar
aşa om.) 3. gata. 
determinat) În parte, puțin, oarecum, într-o (Dicţionar de sinonime)
oarecare măsură, întrucâtva. (Exprimă ideea
de aproximație; mai ales înaintea unui
substantiv sau verb) Aproape; aproximativ,
cam.
9. Triste(1) Trist Adj. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât,  1.supărat. 2. v. poso bucuros, vesel,
abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale morât. 3. v. melancoli voios 
oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristețe, c. 4. duios, îndurerat,
melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care întristat. (Se confesa
țin de natura sau de viața omului) Plin de cu glas
tristețe. 2. Care provoacă tristețe, supărare, care ~.) 5. v. tânguitor. 6. t
întristează; dureros. ♦ Care sugerează, evocă ânguios, tânguitor. (O
tristețe; deprimant, dezolant. – Lat. tristis. doină ~.) 7. duios,
dureros, jalnic. (O
romanţă
~.) 8. v. elegiac. 9. v. 
nenorocit. 10. v. întris
tător. 11. v. dezolant. 
12. melancolic,
posomorât. (O
noapte ~.) 
10. Povestea(3) poveste Subst.Specie a epicii (populare) în proză în care naraţiune. 2. v. basm.  -
3. invenţie, minciună,
 se relatează întâmplări fantastice ale unor născoceală,
personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste născocire,
și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune născocitură,
cuprinzând fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca neadevăr, palavră,
în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, plăsmuire, scorneală,
miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici scor-nire, scornitură,
vorbă (să fie așa). A sta (sau a se apuca) de (pop.) iscoditură,
povești = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (înv.) basnă, băsnire,
(fam.) balivernă,
(Pop. și fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne)
braşoavă, (fam. fig.)
de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea și basm, gogoaşă,
povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un tromboane (pl.). (Tot
fapt, o pățanie (negativă) etc. ♦ Născocire, ce-a spus e o simplă
scornitură, minciună. ◊ Loc. vb. A spune povești = ~.) 4. v. chestiune. 
a minți. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a
peripețiilor, a vieții cuiva. 3. Întâmplare, fapt,
problemă (care atrage atenția, care merită
atenție). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce
(mai) e nou? ce se aude? Așa ți-e povestea? =
așa stau lucrurile? asta e situația? 4. (Pop.)
Proverb, zicătoare, maximă. ◊ Expr. Povestea
vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des
repetată, devenită proverbială; vorba ceea. –
Din sl. povestĩ.
11. De(21) de Conj.Exprimă raporturi de subordonare) (arată conţinutul). (Un -
pahar ~
Exprimă raporturi de coordonare) apă.) 2. (temporal)
cu, după. (Zi ~
zi.) 3. (local) în. (O
trece ~ partea
cealaltă a
drumului.) 4. (arată
scopul)
pentru. (Plantă ~
sămânţă.) 5. (arată
scopul) ca, drept,
pentru, spre.
(~ încercare; ~
exemplu.) 6. (arată
 natura, provenienţa)
din. (Făină ~ porumb;
masă ~
brad.) 7. (arată
obiectul) (înv.)
pregiur. (Avea grijă ~
oaspeţi.) 8. (arată
obiectul) despre. (E
vorba ~ el.) 
(Dicţionar de sinonime)
12. Dragoste(3) Dragoste  Subst.Sentiment de afecțiune pentru cineva sau v. iubire. 2. iubire, ură, urâciune 
ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o (pop.) drag. (Îţi ofer
persoană; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) cartea cu toată
dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) ~.) 3. v. iubit. 4.afecţi
plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde une, iubire. (Îl
înconjura cu multă
dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de
~.) 5. (BOT.; Sedum
ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva).
carpaticum) (reg.)
◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se masa-raiului
topi ( sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru
cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.)
Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul
iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relație
amoroasă. II. Plantă erbacee cu frunze în formă
de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum
fabaria). –
13. Lui(8) El,ea Pron.pers. (Ține locul persoanei despre care se  dânsul, dumnealui, -
vorbește) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Soț, bărbat; (pop.) dumneasa,
soție, nevastă. 2. (La genitiv, în formele lui, ei, (înv.) nusul. (~ m-a
lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare invitat.) 
posesivă) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei =
persoane legate prin rudenie, interese comune,
prietenie etc. de o anumită persoană. Ale
lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale
cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale
lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu
funcție de complement indirect sau de
atribut) Prietenul îi iese înainte. ◊ (În forma i, cu
valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În
 acuzativ, în formele îl, l, o, îi, i, le, cu funcție de
complement direct) Cartea pe care o citesc. ◊
(Precedat de prepoziții, în formele el, ea, ei, ele)
Pe el îl caut. ◊ (Precedat de prepoziții, în
forma o, cu valoare neutră) Au mai pățit-o și
alții. [Pr.: iel, ia, iei, iele] 
14. este(8) A fi Verb.1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu . v. trăi. 2. v. dăinui. 3.  A lipsi
fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în v. afla. 4. a se afla, a
legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli se găsi, a sta. (Plicul
etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E este pe masă
ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, nedesfăcut.) 5. a se
dar... = să zicem că se poate! treacă- afla, a figura, a se
meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, găsi, a se număra. (A
la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea fi printre
invitaţi.) 6. v. situa. 7. 
originea, a se trage din..., a proveni. De unde
v. locui. 8. v. avea. 9. 
ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri,
v. constitui. 10. v. îns
situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi emna. 11. v. întâmpla
obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și . 12. v. proveni. 13. v. 
pământul = totdeauna; (în construcții negative) trebui. 14. v. costa. 
niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări
temporale, fixează momentul unei acțiuni,
sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară.
E mult de atunci. 
15. Dramatică(1) Dramatică Adj.. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la  impresionant, -
dramă sau la teatru. ◊ Artă dramatică = ansamblu zguduitor. 
de principii privitoare la interpretarea și la punerea
în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist
dramatic = actor. Gen dramatic = gen literar care
cuprinde opere scrise sub formă de dialog pentru
a fi reprezentate pe scenă, cu conflict gradat din
ciocnirea intereselor și sentimentelor
personajelor. Cronică dramatică = prezentare
critică, analitică a unei reprezentații teatrale. ♦
(Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate
amplă, intensă, capabilă să exprime situații
zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre
întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.)
 Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor,
impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei
situații. – 
16. Tânăr(1) Tânăr Adj-. (Despre oameni) Care se află între copilărie adj. bătrân, vârstnic
și maturitate, care nu e înaintat în vîrstă, care nu v. nevârstnic. 2. adj.
e matur; (despre animale) care de-abia a ajuns la crud, fraged. (Plantă
maturitate. Deasupra sta, înfofolită în cojoace, ca ~.) 3. s.
Dochia, o femeie încă tînără, cu privirea, adolescent. (Un ~ fer-
energică.SADOVEANU, P. M. 234. Noi toți cheş.) 4. s. (fam.)
sîntem așa de tineri Că am putea să-ți fim june, (înv.)
nepoți... Dar cînd ne zici bătrîna doină, Ești cel cocon. (Pe vremea
mai tînăr dintre toți ! IOSIF, V. 48. Îi plăcea când eram ~.) 5. s.
fecior, flăcău, (pop. şi
moșneagului să aibă tot iepe tinere și
fam.) june, (Olt. şi
curățele. CREANGĂ, P. 106. Braț la braț pășesc
Munt.) dănac,
alături... le sta bine laolaltă, Ea frumoasă și el
(Transilv.) melean,
tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. (Transilv. şi Maram.)
◊ L o c . a d j .  și a d v .  De tînăr = din fragedă prunc, (înv.)
vîrstă, de timpuriu. Dar ce vrei să mori de voinic. (Un ~ de
tînăr ? DELAVRANCEA, O. II 233. Însuratul de horă.) 
tînăr niciodată nu strică. ȘEZ. I 218. 
17. Păstor(1) Păstor Subst.Om care păzește oile sau vitele la cioban -
păscut (fiind uneori și proprietarul lor).
18. Din(4) Din Prep.Introduce un atribut care arată locul unde se local) (înv.) în
află cineva sau ceva, unde se întâmplă ot. (Eftimie ~
ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un Bistriţa.) 2. (local)
complement care arată punctul de plecare) A ieșit dinspre. (~ apus
din casă. ♦ (În corelație cu prep. „în”, arată venea un călăreţ.) 3.
succesiunea în spațiu de la un loc la altul de (local) dintru. (Vine ~
același fel) Sărea din piatră în piatră. 3. (Introduce acel colţ îndepărtat
un complement sau un atribut care arată originea, de ţară.) 4. (temporal)
dintre. (În una ~
proveniența) Medicament extras din plante. ◊ Din
zile.) 5.(temporal)
jos de... = mai jos de...; dincolo de... Din sus
dintru. (O întâmplare
de... = mai sus de... II. (Cu sens ~ acea
temporal) 1. (Introduce un complement care arată seară.) 6. (arată
momentul existenței, timpul când se petrece o natura, provenienţa)
acțiune) Îl striga din mers. 2. (Introduce un de. (Masă ~
complement care indică punctul de plecare în brad.)7. (partitiv)
 timp) Din tinerețe. III. (Cu sens partitiv) dintre, între,
Dintre. Într-una din zile. IV. (Introduce un printre. (Cel mai bun
complement de cauză) A greșit din ~ toţi.) 8. (partitiv)
neglijență. V. (Introduce un complement de dintru. (Ştie multe ~
mod) Povestește din amintire. VI. (Introduce un ale vieţii.) 9.
complement instrumental) Bate din (instrumental)
palme. VII. (Construcția prepozițională indică cu. (Pocneşte ~ bici.) 
materia din care este făcut un lucru) Mămăligă
din făină necernută. VIII.(Introduce un
complement indirect care arată obiectul unei
prefaceri, al unei schimbări) Ei fac din noapte
zi. IX. (Pop.; introduce un complement de relație)
În ce privește, în privința. Din glume îi întrece pe
toți
19. Sicilia(1) Sicilia Nume propriu.insulă mare în Mediterana la S. - -
Italiei, de care e despărțită prin strâmtoarea de
Messina: 3.790.000 loc. Cap. Palermo, face parte
dela 1860 din regatul Italiei (Sicilian).
20. Fiu(1) Fiu Subst.Persoană de sex bărbătesc, considerată în băiat, copil, fecior, -
raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (înv. şi pop.) făt,
(La voc.) Termen afectuos cu care se adresează (Ban.) cocon. (Are
cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de tata trei ~.) 2. (art.)
sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei v. junior.
colectivități (de care acesta se simte foarte
atașat). – 
21. Al(16) Al,A  Art.(Articol posesiv sau genitival, înaintea - -
pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv
posesiv, când cuvântul care precedă nu are
articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea
numeralelor ordinale, începând cu „al
doilea”) Clasa a zecea. – Lat. illum, illam.
22. Faunus(1) Faunus  Nume propriu.una dintre cele mai vechi divinități - -
italice. Era considerat drept protectorul muncilor
agricole, al turmelor și al păstorilor, la fel cu zeul
Pan din mitologia greacă (v. și P a n ). Mai tîrziu,
Faunus și-a pierdut din caracterul său divin și a
ajuns să fie considerat drept unul dintre primii regi
ai Latiumului, urmașul regelui Picus și tatăl lui
Latinus. Natura divină a lui Faunus a persistat
totuși: figura sa a fost multiplicată, cu timpul, sub
forma a numeroși fauni (v. și F a u n i ).
23. Zeul(2) Zeu Subst.. atotputernicul, creatorul, divinitate, BIS.) divinitate, -
domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, Dumnezeu, idol,
providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul. zeitate, (înv.)
bolovan, boz, chip,
făptură, simulacru,
zân. (Anticii se
închinau la ~i.) 
(Dicţionar de sinonime)
24. Român(2) Român Subst.Persoană care aparține populației 1. s. (în evul mediu) -
valah. 2. adj.
României sau este originară de acolo. românesc, (în evul
mediu) valah. 
25. Pădurilor(1) Padure Subst. Întindere mare de teren acoperită de  codru, (rar) silvă, -
copaci; mulțime densă de copaci crescuți în stare (înv.)
sălbatică, în care predomină una sau mai multe pădurărie. (Animalele
specii, pe lângă care se mai află arbuști, plante din ~.) 
erbacee, mușchi etc., precum și diferite specii de
animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) pădure = a)
(despre plante și animale) sălbatic; b) fig. (despre
oameni) fără maniere, necioplit, necivilizat.
◊ Expr. Parcă ar fi născut (sau crescut) în
pădure, se spune despre o persoană cu o
comportare urâtă, lipsită de educație. A căra
lemne în pădure = a face un lucru inutil.
♦ Fig. (Urmat de determinări) Grămadă mare de
obiecte de același fel (de obicei în poziție
verticală) care acoperă o suprafață
26. Câmpiilor(1) Câmpie  Subst-Suprafață întinsă, fără accidente de teren  câmp, şes, (reg.) -
însemnate; șes, cîmp. Cîmpia aburea în soarele cohalm. (Regiune de
dimineții, scînteind pînă departe.SADOVEANU, ~.) 
M. C. 178. Îmbrățișîndu-ne cîmpia, Te uiți adesea
înapoi. GOGA, P. 15. Cîmpiile ne-așteaptă Cu
flori și cu covoare-ntinse. VLAHUȚĂ, O.A. I
74. Ieniceri... și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la
Rovine in cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Cîte flori
sînt pe cîmpie, Nu-s ca tine, tu, Mărie. JARNÍK-
BÎRSEANU, 380. ◊ (În comparații) Trecut-ai cînd
ceru-i cîmpie senină, Cu rîuri de lapte și flori de
lumină. 
27. nimfă(3) Nimfă Subst.(În mitologia greacă) Fiecare dintre crisalidă.  -
divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și
ale munților, considerate fiice ale lui Zeus.
♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de
grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec
unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a
se transforma în insecte adulte; pupă. –
Din fr. nymphe, lat. nympha.
28. Rău(1) Rău Adj.Care are însușiri negative; lipsit de calități Bine,bun
pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în RĂU adj., adv.,
mod obișnuit, neplăceri altora. ◊ Expr. Poamă s. 1. adj., adv. aprig,
rea sau soi rău = persoană cu deprinderi aspru, barbar, brutal,
urâte. Rău de mama focului = plin de răutate, câinos, crâncen,
crud, crunt, cumplit,
foarte înrăit. ◊ Compuse: rea-voință s. f. = purtare
feroce, fioros, hain,
sau atitudine neprietenoasă, ostilă față de cineva inuman, necruţător,
sau de ceva; lipsă de bunăvoință; rea-credință s. neiertător,
f. = atitudine incorectă, necinstită; perfidie. (Loc. neîmblânzit,
adj. și adv.) De rea-credință = incorect, necinstit, neînduplecat,
rău intenționat. ♦ Care exprimă, care denotă neîndurat,
răutate; care este contrar binelui. 2. Care nu-și neîndurător, nemilos,
îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate neomenos, neuman,
de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui sălbatic, sângeros,
anumit lucru, unei anumite situații; violent, (livr.)
necorespunzător, nepotrivit. ♦ (Despre copii) sanguinar, (înv. şi
Neascultător, răsfățat, răzgâiat. 3. Neconform cu pop.) năsilnic, (înv. şi
 regulile moralei; în dezacord cu opinia publică. ♦ reg.) tare, (reg.)
(Despre vorbe) Care supără, care jignește; p. pogan, (Mold. şi
ext. urât.  Bucov.) avan,
hapsân, (înv.) jestoc,
neomenit, sanguinic,
sălbăticos, sireap,
(fig.) dur, negru. (Om
~; se poartă ~.) 
29. Symaethis(1) Symaethis Nume propriu - -
30. Mare(5) Mare  Subst.Nume generic dat vastelor întinderi de apă  v. întins. 2. amplu, Mic,mărunt
stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața întins, larg. (Ştirea
Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul ocupa un spaţiu ~ în
printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ziar.) 3. v. dezvoltat. 
țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, 4. v. spaţios. 5. v. vol
totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători uminos. 6. v. gros. 7. 
mult. A încerca marea cu degetul = a face o v. măşcat. 8. v. înalt. 
încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt 9. v. lung. 10. v. maju
scul
minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte
departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare;
imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate
foarte mare.
31. Completare(1) completare Subst.Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ împlinire, întregire, -
Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film rotunjire, (livr.)
scurt, secundar, care completează un program complinire. (~ sumei
cinematografic până la ...) 2. (concr.)
complement,
complinire,
întregire. (A adăugat
o ~.) 3. v. adaos. 
32. În(12) În Prep.(Indică interiorul spațiului unde are loc o . (local) pe. (Au -
acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o poposit ~ vârful
mișcare) Intră în casă. ♦ (Indică suprafața pe care dealului.) 2. (local)
are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde la. (Merge ~
se află ceva, unde se produce o mișcare) Se suie vale.) 3. (local) de. (O
în pom. ♦ (Indică obiectul de care atârnă trece ~ partea
ceva) Pune-ți haina în cuier. ♦ (Indică o parte a cealaltă a
corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.) Și-a drumului.) 4. (instrum
tras ghetele în picioare. Nu sta cu căciula în ental) (înv.) spre. (~
 cap. ♦ La, în dreptul. Haină roasă în tine îmi pun
coate. 2. (Indică timpul în care se petrece o nădejdea.) 
acțiune) în iunie se coc cireșele. ♦ (Indică
intervalul de timp care se scurge de la un anumit
moment) După, peste. Pleci de mâine în două
zile. 3. (Indică o cauză) Din pricina...; în
urma... Pomul se clătina în vânt. Ochii-i ard în
friguri. 4. (Indică scopul) Se duce în pețit.
33. Mitologie(1) Mitologie Subst.Totalitatea miturilor create de un popor sau -- -
de un grup de popoare înrudite. ♦ Disciplină care
studiază geneza și evoluția miturilor, semnificația
și simbolurile vehiculate de ele. 
34. Spirite(1) Spirit Subst. Factor ideal al existenței (opus materiei);  gândire. 2. (FILOZ.)  -
conștiință, gândire; p. ext. minte, rațiune, intelect. duh, suflet. (Spirit şi
♦ Inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate materie.) 3. v. suflet,
de imaginație, fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) (Transilv. şi Bucov.)
spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) bleasc. (I-a ieşit
spiritual, cu umor. ♦ (În filosofia idealistă și în spiritul.) 4. v. duh. 5. v
concepțiile religioase) Element considerat ca . minte. 6. deşteptăci
factor de bază al Universului, opus materiei, une,
v. inteligenţă. 7. suflet
identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În
. (Spiritul poporului
concepțiile religioase) Ființă imaterială,
român.) 8. specific. (
supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, Spiritul limbii
fantomă. 2. Persoană considerată sub raportul noastre.) 9. (la pl.)
capacității sale intelectuale sau din punctul de v. opinie
vedere al însușirilor morale, de caracter etc. publică. 10. duh, haz,
◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoană umor, (fig.) piper,
care posedă cunoștințe (și se manifestă) în foarte sare. (Glumă plină de
multe domenii. spirit.) 11. v. anecdot
ă. 12. v. fantomă. 13. 
(LINGV.) spirit lin =
(înv.) psili. 
35. Feminine(1) Femenin  Adj.De femeie (1), care aparține sau este specific femeiesc, (înv. şi masculin
femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. pop.) muieresc, (înv.
◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen şi reg.) muieros,
gramatical care cuprinde numele cu forma (reg.) muieratic. (Un
atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. –  veşmânt ~.) 
36. Care(4) care  Pron.interog. (Pronume relativ; are rol de cine, fiecare, fiecine, -
conjuncție, ca element de legătură între propoziția oricare, oricine,
regentă unde se află numele căruia îi ține locul și orişicare, orişicine. 
propoziția subordonată). 1. (Introduce propoziții
atributive) Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am
pierdut-o. ◊ (Introduce propoziții atributive
circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală) Să ia
călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu
nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-
ar lăsa neatinși pe oamenii mei? 2. (Cu valoare
de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela...,
ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ◊ Loc.
conj. După care = după aceea. Care va(sau vra)
să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare.
37. Patronează(1) Patrona Verb. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau a sprijini, a susţine, a -
ceva); p. ext. a dirija, a conduce.  tutela. (Cine ~
această acţiune?) 
38. Apa(3) Apă  Subst.Lichid incolor, fără gust și fără miros, pârâu. 2. v. râu. 3. v.  -
compus hidrogenat al oxigenului, care formează fluviu. 4. v. mare. 5. v. 
unul dintre învelișurile Pământului. ◊ Apă de ocean. 6. fântână. 7. 
Javel v. Javel. Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă v. cişmea. 8. v. trans
de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; piraţie. 9. (CHIM.)
(concr.) lucru fără valoare. A bate apa ín piuă = a apă de Colonia =
colonie, (pop.)
vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un
odicolon; apă de
pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales
var v. lapte de var;
despre țesături) a-și micșora dimensiunile după
apă minerală =
ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într- borviz, (reg.) borcut,
o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga (pe (înv.) apă gazoasă,
cineva) la apă = a face (cuiva) un mare apă metalică, apă
neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi metalicească; apă
extrem de sărac. oxigenată = peroxid
de hidrogen. 
39. Proaspătă(1) Proaspăt Adj. (Despre alimente sau produse alimentare) . (reg.) verde. (Peşte stătut, vechi
Pregătit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost ~.) 2. cald. (Pâine
supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre ~.) 3. moale, (reg.)
plante) Cules, rupt de curând; puhav. (Cozonac
neofilit. 2. Fig. Tânăr, fraged. ♦ Care are sau care ~.)4. v. dulce. 5. rece. 
păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de (A băut un pahar cu
tinerețe, care exprimă tinerețe, sănătate apă
etc. 3. Care există sau a luat ființă de puțină ~.) 6. v. neofilit. 7. v. 
curat. 8. actual,
vreme, care a fost făcut, creat etc. de curând; de
viu. (O amintire
dată recentă, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspăt = mereu ~.) 
de curând. ♦ (Despre oameni) Care se află într-o
anumită situație sau care are o calitate de puțină
vreme. ♦ Care își păstrează noutatea; viu, actual.
40. Orice(1) Orice Pron.neh. Indiferent ce, tot ce vrea cineva, . pron. ce, orişice, -
orișice. ◊ (Adjectival) Cunoaște orice problemă.  (înv.) verice. (Zică
lumea ~ o
vrea.) 2. adj.
v. fiecare. 
41. Formă(1) Formă Subst.(Fil.; în corelație cu conținut) Categorie care . configuraţie. 2. cont -
desemnează structura internă și externă a unui ur, (fig.) relief. (A
conținut, modul de organizare a elementelor din început să capete
care se compune un obiect sau un proces. ~.) 3. v. expresie. (A
◊ Forme ale conștiinței sociale = forme distincte dat ~ gândurilor
ale vieții spirituale ale societății, care se sale.) 4. v. siluetă. 5. 
deosebesc prin obiectul lor specific, prin funcția v. calapod. 6. tipar. (T
lor socială specifică și prin modul specific de oarnă fonta în
~.) 7. (LINGV.) formă
reflectare a existenței sociale (filosofia, morala,
hiper-corectă
arta, știința etc.). ♦ Normă morală care trebuie
= hipercorectitudine,
respectată. ♦ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei hiperurbanism. 8. v. v
figuri în care nu se ține seamă de mărimea ariantă. (~
ei. 2. Înfățișare, aspect (exterior), contur, siluetă. lexicală.) 9. v. mod. 
◊ Expr. A fi în formă = a fi, a se găsi în cele mai (Dicţionar de sinonime)
bune condiții (fizice și intelectuale). ♦ (Sport)
Stare de maximă capacitate de efort a
organismului, obținută prin antrenament,
disciplină, viață sportivă etc. 3. (Geogr.; în
sintagma) Formă de relief = denivelare a
 suprafeței pământului, rezultat al interacțiunii
agenților geografici interni și externi. 
42. Ar(1) A avea verb . poseda. 2. a deţine, -
a poseda, a purta. (~
numele
de ...) 3. v. căpăta. 4. 
v. conţine. 5. v. cântă
ri. 6. v. compune. 7. v
. deţine. 8. v. ţine. 9. v
. purta. 10. a nutri, a
purta. (~ cele mai
bune sentimente
pentru ...) 11. v. şti. 1
2. a exista, a fi, a se
găsi. (~ cine să m-
ajute.) 13. a se
bucura, a
dispune. (~, în sfârşit,
un ceas
tihnit.) 14. v. simţi. 15. 
v. trebui. 
43. Fântâni(1) Fântână Subst. Construcție alcătuită dintr-o groapă apă, puţ, (reg.) bunar, -
cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu (înv.) cişmea. (Du-te
ghizduri împrejur, săpată în pământ până la la ~ şi adu o găleată
nivelul unui strat de apă și care servește la plină.) 2. fântână
alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. (arteziană,
◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o ţâşnitoare) v. artezian
acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ ă. 
Construcție de zid, de piatră etc. care
adăpostește o sursă de apă (venită prin
conductă), servind la distribuirea apei sau ca
element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe
străzi etc.). 
44. Izvoare(1) Izvor Subst. Apă subterană care iese sau țâșnește la reg.) cişmea. (Un ~ -
suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde cu apă
izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o lină.) 2. obârşie, (rar)
apă curgătoare; începutul unui râu; sursă, (înv.) fântână,
obârșie. 3. Sursă de lumină sau de scăturină,
sorginte. (La ~ul
 căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; Oltului.) 3. sursă. (Un
origine (a unui lucru); sursă. 5.Document, text ~ de
original (istoric, științific) lumină.) 4. v. act. 5. in
formaţie,
sursă. (Studiu bazat
pe ~oare
bogate.) *6. (fig.)
germen, sămânţă,
sursă. (~ul dragostei
lor.) 
45. Pâraie(1) Pârău Subst.Apă curgătoare mică, râu apă, râuleţ, râuşor, -
mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (reg.) râurel, râuţ. (Un
(dintr-un lichid); șuvoi. [Var.: pârắu s. n.] ~ şerpuia printre
– Cf. alb.p ë r r u a ,  rom. r â u . coline.) 2.(GEOGR.) 
apă. (A sărit cu
uşurinţă
~l.) 3. v. şiroi. 
46. Râuri(1) Râu Subst.Apă curgătoare (permanentă) formată din  (GEOGR.) apă. (Jiul -
unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un este un ~ care
fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal.Cantitate străbate
mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, Oltenia.) 2. v. puhoi. 
coloană, mulțime de oameni în mers.
◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit;
potop. 3.(La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care
împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și
piepții cămășilor de la costumul național.
– Lat. rivus.
47. Sau (1) Sau Conj.(Cu funcție disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă ori -
noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau
contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea
membru al disjuncției este o negație) Sunt sau nu
sunt? b) (Leagă noțiuni sau propoziții care se
exclud ca alternative) Doriți cafea sau ceai? ♦
(Corelativ, indică necesitatea de a alege între
două alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (În
enumerări, precedând fiecare element al
enumerării sau numai pe ultimul) Pentru a da la
rindea se întrebuințează sau rindeaua sau
cioplitorul sau gealăul. 2. (Cu funcție explicativă)
Adică, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul
întregii țări. 
48. Ce(6) ce Pron.invar (Interogativ, uneori cu nuanță  pron. care, (pop.) -
exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ de. (Cei ~
(Fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu priveau.) 2. adj.
valoare de interjecție) Cum adică?! Se care. (~ vânt te-a
poate?! Nu l-am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? adus aici?) 3. pron.
ce fel de... ? 2. Pentru care motiv? din care orice, orişice, (înv.)
cauză? Ce te miri? ◊ Expr. (În formule de verice. (Zică lumea ~
o vrea.). 4. adv. cât,
răspuns) De ce nu? = a) cum să nu,
cum. (~-aş mai
desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se
râde!)5. interj.
spune cuiva pentru a încheia discuția când nu vrei (interogativ) cum?
să-i răspunzi la întrebare. ◊ (Cu valoare de poftim? (fam. şi pop.)
conjuncție) Nu văd de ce te superi. ♦ (Pop.; cu ha? (~? N-am auzit!) 
valoare de conjuncție cauzală) Pentru că, fiindcă,
deoarece. 3. (Interogativ-exclamativ, indică
surpriza, indignarea, neîncrederea etc.) Cum
adică? Nu cumva? Ce! Vrei să spui că n-ai
fost? II. (Adverbial) Cât (de tare, de mult),
cum. Ce-aș mai râde să te văd păcălit. ◊ Expr. Te
miri ce = nimica toată, puțin. Cât pe ce = aproape,
gata-gata. Din ce în ce = cu cât trece timpul, tot
mai mult. (Pop.) Numai ce = (deodată) iată că...,
pe neașteptate. ♦ (Dând nuanță de superlativ
adjectivului sau adverbului pe care-l precedă) Cât
 de...! III. (Cu valoare de conjuncție) Care lucru
anume. Nu mai știa ce să facă de
bucurie. ◊ Expr. A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a
fi bine informat despre ceva. IV.(Relativ) 1
49. Ocrotesc(2) Ocroti Verb.A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a  apăra. 2. v. ajuta.  -
ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.
50. Curgătoare(1) Curgător Adj. (Despre ape) Care curge actual, contemporan, stătător
necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu curent, fluent,
debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; prezent. 
despre an, lună) Curent (I 2). – 
51. Numite(2) Numit Adj. Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s- denumit, intitulat,
a pomenit mai înainte. Copilărise cu Ciubăr-vodă poreclit, supranumit,
cu care învățase carte la dascalul Pascal din zis, (înv.) titluit. (Al.
Podul Iloaiei, ce știa toată Alexandria pe de rost, Golescu, ~ Arăpilă.)
făcută de numitul dascal Pascal. NEGRUZZI, S. I
246. ◊ (Substantivat, mai ales în limbajul juridic și
administrativ) Numiții au fost trimiși în judecată. 
52. Naiade(1) Naiada Subst.Nimfă a izvoarelor, a lacurilor și a apelor - -
curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade.
53. Nereide(1) Nereide Subst - -
54. Se(2) se Pron.ref. (Arată că persoana care face lucrarea -- -
este și aceea care o suferă) Se ascunde sub
pod. 2. (Intră în alcătuirea verbelor reflexive
eventive) Se îmbolnăvi de ochi. 3. (Intră în
alcătuirea verbelor reflexive reciproce) Se
ghiontesc. ♦ (Intră în alcătuirea verbelor reflexive
dinamice) S-a luptat cu zmeul.5. (Intră în
alcătuirea verbelor reflexive pasive și
impersonale) Să se dea dispoziții.
55. Îndrăgostise(1) Îndrăgosti Verb.A prinde dragoste de cineva, a începe să a se amoreza, (livr.) a -
iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. se înamora. 
♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl.
recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste
56. Pe(12) Pe Prep.Complementul este exprimat printr-un . deasupra. 2. (local) sub
substantiv nume propriu sau nume comun care (înv.) spre. (~ faţa
indică o ființă) Îl strig pe Ion. A împușcat pe lup în pământului.) 3. (local)
cap. ♦ (Complementul este exprimat printr-un v. în. (Au poposit ~
 substantiv comun care indică un lucru) Cui pe cui culme.) 4. (local)
se scoate. 2.(Complementul este exprimat printr- (reg.) între. (Ia
un pronume personal, relativ, interogativ, cojocul ~
demonstrativ, nehotărât sau negativ) L-a întrebat umeri.) 5. (local)
pe el. Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să v. peste. (Cade
trăiești. Pe cine să chem? L-a adus și pe celălalt. ploaia ~
A strigat pe cineva. Nu strig pe noi.)6. (termen
nimeni. ◊ Expr. Unul pe altul (sau una pe alta, unii comercial; modal-
instrumen-tal) pentru,
pe alții, unele pe altele) = reciproc, între ei (sau
per. (900 de lei ~ kg
între ele). ♦ (Complementul este exprimat prin
de grâu.) 
numeralul nehotărât „câți”, „câte”, cu valoare de
pronume relativ) Pe câți i-am ajutat. 
57. Văzuse(1) Vedea Verb.A (se) percepe cu ajutorul văzului. ◊ Loc.  a observa, a zări, A se pierde, a orbi
adv. Pe văzute = a) în fața tuturor, în mod (arg.) a gini. (Ce ~ la
deschis; b) cu condiția de a vedea cu propriii săi orizont?) 2. v. zări. 3. 
ochi. ◊ Expr. (Tranz.) A vedea lumina zilei = a se v. cuprinde. 4. a privi,
a se uita, (Olt. şi
naște. (Fam.) Cum te văd și cum mă vezi =
Ban.) a se
evident, clar, sigur, categoric. 2. Tranz. A fi de zăuita. (Vino să ~ ce-
față, a asista, a fi martor la o întâmplare, la un am
eveniment. 3. Tranz. A cerceta (cu privirea sau cu cumpărat.) 5. v. vizio
mintea) pentru a se convinge de ceva. ♦ Intranz. A na. 6. v. apărea. 7. v. 
pătrunde, a descifra (cu privirea). ♦ P. gener. A întâlni. 8. v. revedea. 
cerceta, a căuta 9. v. observa. 10. v. c
unoaşte
58. Între(1) Între Prep.În locul dintre... v. printre. 2. (înv.) -
înde. (Se consultau ~
ei.) 3. v. dintre. 
59. Valuri(1) Val Subst.. Undă formată la suprafața oceanelor, a talaz, undă. (~urile -
mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a mării.) 2. v. buclă. 3. v
maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui . vârtej. 4. (TEHN.) (r
cutremur; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare eg.) juvăţ,
grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri- orcicar. (~ul prinde
valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu şleaul sau ştreangul
grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, la crucea
lumești) = greutățile, încercările prin care trece căruţei.) 5. v. sul. 
omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții =
inconsecvența, dibuirile inerente vârstei
 tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere,
trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P.
anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau
se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate
fi comparat (ca formă și mișcare) cu un
val. 3. Fig. (Înv. și pop.) încercare grea; neplăcere,
necaz. 
60. Cursul(2) Curs Subst. Mișcare a unei ape curgătoare în direcția GEOGR.) curent,
pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcția unei (înv. şi reg.) scursură,
ape curgătoare. 2. (Înv.) Mers (reg.) scurs,
(repede). II. Fig. 1. Trecere, durată, interval (de scursoare, (înv.)
timp). ◊ Loc. prep. În cursul... = în timpul cât cursoare. (~ul
apei.) 2. v. albie. 3. in
durează ceva. În curs de... = în timp
terval, răstimp, timp,
de... 2. Desfășurare, mers, direcție a unor
vreme, (înv.)
evenimente. ◊ Expr. A da curs unei cereri = a lua diastimă. (În ~ de un
în considerare, a rezolva o cerere. III. Preț la care veac.) 4. v. evoluţie. 5
valorile mobiliare se tranzacționează, la un . direcţie. (Un ~
moment dat, la bursa de valori, în funcție de neaşteptat al
raportul dintre cerere și ofertă. ◊ Curs de schimb evenimentelor.) 6. (E
valutar = raport de schimb dintre două monede. C.
◊ Cursul acțiunilor = prețul la care se vând și se POL.) valoare. (~ul
cumpără acțiunile la un moment dat. Cursul dolarului.) 7. (EC.
bursei = prețul la care este cotată la un moment POL.) rată. (~ul
dat, la bursă, o hârtie de valoare, o valută străină schimbului.) 
etc. ♦ Putere de circulație a unei monede.
61. Călătoriile(1) Călătorie  Subst.Acțiunea de a (se) călători; drum pe care îl deplasare, drum, -
face cineva într-un loc (mai depărtat). voiaj, (înv.) plimbare,
◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care umblet. (O ~ lungă şi
arată indiferența pentru plecarea cuiva. – obositoare.) 
62. Iar(2) iar. Adv 1. Încă o dată, din nou; iarăși.  . iarăşi, (înv.) -
rutes. (A venit ~ pe la
noi.) 2. v. tot. 
63. Dovezile(1) Dovadă Subst.Fapt sau lucru care arată, demonstrează  indicaţie, indiciu, -
ceva; probă convingătoare, mărturie. ◊ Loc. mărturie, pildă, probă,
adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., semn, (livr.)
pentru a dovedi că... ◊ Loc. vb. A da dovadă de... = testimoniu, (înv. şi
a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. reg.) scrisoare, (înv.)
 ♦ Spec. Probă juridică. 2. Act, document prin care răspuns. (Există
se adeverește ceva; adeverință. – Din dovedi  numeroase ~ezi în
sprijinul ...) 2. atestar
e, mărturie,
probă. (Iată o ~
elocventă.) 3. v. moti
v. 4. v. probă. 5. v. ac
t. 6. v. adeverinţă. 
64. Afecțiune (1) Afecțiune Subst. Simpatie, prietenie, dragoste față de  v. bunăvoinţă. 2. v. si Aversiune
cineva. 2. Boală, stare patologică a unui organ. mpatie. 3. v. dragoste
[Pr.: -ți-u-] – Din fr. affection, lat.afectio, -onis. . II. v. boală. 
65. Sinceră(1) Sincer Adj.Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea 1. adj. adevărat, făţarnic,
ce gândește, care acționează fără prefăcătorie real. (Un sentiment mincinos,
sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, de sinceră nesincer, perfid,
deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, admiraţie.) 2. adj. prefăcut 
manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau cinstit, neprefăcut,
dovedește sinceritate (1). 2. Conform cu anumite (livr.) franc, leal, loial,
legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre (înv.) nefăţărit, prost,
culori) Curat, pur (fig.) deschis. (O fire
sinceră.) 3. adv.
v. făţiş. 
66. Au(2) A avea verb (Arhaizant și retoric; rar și popular) Oare. Tu v. poseda. 2. a -
bine ai știut ale cui sînt moșiile acestea! Au nu ți- deţine, a poseda, a
au arătat ție moșneagul locul ? SBIERA, P. purta. (~ numele
38. Au purtarea noastră nu-ți place ? Au supușii de ...) 3. v. căpăta. 4. 
măriei-tale sînt răi ? ISPIRESCU, L. 12. Au nu v. conţine. 5. v. cântă
vezi tu, mîndro, bine Cum bat calea pentru ri. 6. v. compune. 7. v
tine? HODOȘ, P. P. 109. ◊ (Pleonastic, urmat de . deţine. 8. v. ţine. 9. v
«oare») Dar cum ai vrea să mă cobor ? Au nu- . purta. 10. a nutri, a
nțelegi tu, oare, Cum că eu sînt nemuritor Și tu purta. (~ cele mai
bune sentimente
ești muritoare? EMINESCU, O. I 172. ◊ (Urmat de
pentru ...) 11. v. şti. 1
«doar» sau «doară»). Au doară nu te mulțumești
2. a exista, a fi, a se
cu simbria ce-ți dau ? ISPIRESCU, L. 23
găsi. (~ cine să m-
ajute.) 13. a se
bucura, a
dispune. (~, în sfârşit,
un ceas
tihnit.) 14. v. simţi. 15. 
 v. trebui. 
67. Cucerit(1) Cucerit Adj.(Despre teritorii) Care a fost ocupat cu forța încântat.  eliberat
armelor. 2. (Despre trofee, titluri etc.)
Câștigat. 3. (Despre oameni) Care este atras
foarte puternic de cineva sau de ceva. 
68. Întors(1) Întors  Adj.Revenit la locul de plecare. bizar, castrat, ciudat, avansat
curios, excentric,
extravagant,
fantasmagoric,
fantezist, inexplicabil,
insolit, jugănit,
meşteşugit,
năstruşnic,
neobişnuit, original,
paradoxal, scopit,
singular, sterilizat,
straniu. 
69. Dragostea(1) Dragoste  Subst.Sentiment de afecțiune pentru cineva sau  v. iubire. 2. iubire, ură, urâciune 
ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o (pop.) drag. (Îţi ofer
persoană; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) cartea cu toată
dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) ~.) 3. v. iubit. 4.afecţi
plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde une, iubire. (Îl
înconjura cu multă
dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de
~.) 5. (BOT.; Sedum
ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva).
carpaticum) (reg.)
◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se masa-raiului. 
topi ( sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru
cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.)
Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul
iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relație
amoroasă. II. Plantă erbacee cu frunze în formă
de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum
fabaria). 
70. Fericirea(1) Fericire Subst.Stare de mulțumire sufletească intensă și  beatitudine, (înv. şi nefericire
deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs pop.) ferice, (înv.)
de împrejurări favorabile fericie. (Stare de
~.) 2. noroc, (pop.)
norocire. (A dat ~
peste el.) 
71. Consumata(1) Consumat  V.A întrebuința, a folosi ceva pentru  zbuciumat.  -
satisfacerea unor trebuințe proprii,
pentru a obține alte produse etc.
72. Uscatul(1) uscat Adj.Lipsit de umezeală. adj. zbicit, jilav, ploios,
zvântat. (Rufe reavăn, ud, udat,
~.) 2. adj. (reg.) umed, umezit,
ujujit. (Vreascuri ~.) 3.  verde 
adj.
v. deshidratat. 4. adj.
(pop.) sec. (Are gura
~ de sete.) 5. adj.
sec, secat, (înv. şi
reg.) sterp. (Albia ~ a
unui râu.) 6. adj.
v. arid. 7. adj.
v. secetos. 8. adj.
v. sec. 9. adj.
sec. (Tuse ~.) 10. adj.
v. ofilit. 11. adj. mort,
veşted. (Frunză
~.) 12. adj.
v. slab. 13. adj.
întărit, tare. (Pâine
~.) 14. adj. rece, tare,
vechi. (Un coltuc ~ de
pâine.) 15. s. pământ,
(înv.) tărie. (Porţiune
de ~ în mijlocul mării;
a coborât din corabie
pe ~.) 
73. Insulei(1) Insulă Subst.Porțiune de uscat înconjurată de apă,  1. (înv. şi pop.) -
situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în albia ostrov. 2. insulă
unei ape curgătoare. ◊ Insulă plutitoare = plaur,
plutitoare = v.plutitor. ♦ Fig. Grup de obiecte de plavie, (reg.) cocioc,
același fel care se diferențiază de mediul năcladă, plav,
înconjurător. – prundoi. 
74. Unde(1) Unde Adv. Dinspre, în partea aceea, în locul  adv. încotro. (~ te -
acela: cortul unde el ședea (Negruzzi). duci?) 2. conj. (prin
 – 2. Cînd: unde o cunoscu, căzu la Transilv.) inde. (Să
pămînt (Dosoftei). – 3. Unde: unde am avut răgaz se ducă ~ ştie.)
de scris? (Rebreanu). – 4. Pentru că: unde erau
frați (Ispirescu).
– Vulg. une, Trans. inde. Megl. iunde, istr. (dende). 
Lat. undĕ (Pușcariu 1812; REW
9062), cf. it., port. onde, prov. on, cat. hon, v. sp. o
nd. Sensul adv. a trecut ușor la
înlocuirea pron. relativ în cazurile prepoziționale:
în ex. 1 se poate spune și cortul în care el
ședea. Această extensiune, care pare incorectă,
apare adesea în limbajul vulgar
din Munt., cf. toate fetele unde se înfățișase îl
refuzase (Fundescu). – Comp. undeva, adv. (într-o
anumită
parte), der. vulg. undevași(lea). Cf. oareunde,
oriunde.
75. Venea(1) vin Verb.A se deplasa înspre persoana care vorbește 1. v. ajunge. 2. v. sosi a (se) duce, a
sau despre care se vorbește; a se apropia de un . 3. v. lua. 4. v. apropi pleca 
loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe a. 5. v. întoarce. 6. v. 
lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te- intra. 7. v. înfăţişa. 8. 
vino subst. = mișcare, circulație intensă, v. pofti. 9. v. năvăli. 1
neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino- 0. v. izvorî. 11. v. fac
e. 12. v. situa. 13. a-i
ncoacesubst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție
ajunge, (reg.) a-i
irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A bate. (Iarba îi ~ până
merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. la mijloc.) 14. a
◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători ajunge, (reg.) a
cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se scăpa. (A ~ la
află vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a putere.) 15. v. cuprin
se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) de. 16. v. năzări. 17. 
A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. v. surveni. 18. v. deri
◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, va. 19. a i se potrivi,
a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa (Transilv.) a i se
la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat vâji. (Pantoful îi
către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, ~.) 20. v. potrivi. 21. v
a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat . costa. 
către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau
 împotriva cuiva.
76. Nu(1) Nu Adv.Servește la formarea formei negative a ba da
verbului, de obicei precedându-l
nemijlocit). 1. (Neagă predicatul și dă întregii
propoziții un caracter negativ) Nu l-am cunoscut
niciodată. ◊ (În propoziții interogative) Nu ai primit
scrisorile mele? 2. (Neagă predicatul, fără a
modifica logic caracterul propoziției) Nu încape
nici o îndoială. 3. (Neagă predicatul în propoziții
cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv, de obicei
interogative sau exclamative) Nu făcea parte și el
dintre noi
77. Durat(1) Durat Subst, Acțiunea de a dura2; construire, zidire, bubuire, bubuit, Stricat,demolat
durare. bubuitură, detonaţie,
detunare, detunat,
detunătu-ră, duduit,
duduitură, durăit,
durăitură, duruit,
huruială, huruit,
huruitură, trăsnet,
trăsnitură, tunet, vuiet
78. Însă(1) Însă Conj.Adversativ, leagă două propoziții sau două  1. v. dar. 2. v. ci. 3. d -
părți de propoziție) Cu toate acestea, totuși, ar, numai, (prin
dar. 2. (Arată trecerea la altă idee) Dar, pe de altă Transilv.) pedig. (Eşti
parte. – Lat. ipsa. bună la suflet, ~ nu
mă prea iubeşti.) 
79. Foarte(1) Foarte Adv.Ca determinativ pe lângă un adjectiv sau un . tare, (pop.) hăt. -
adverb; ajută la formarea superlativului (~ departe.) 2. extrem
absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Așezat , tare, (prin Bucov.)
după adjectiv, înv.) Supărat foarte. ◊ (Ca prăci, (înv.) vârtos. (~
determinativ pe lângă o locuțiune adjectivală sau de
adverbială) Foarte de dimineață. ◊ (Ca dimineaţă.) 3. deoseb
determinativ pe lângă un substantiv care exprimă it, excepţional,
o însușire) E foarte copil pentru vârsta lui.  extraordinar, extrem,
grozav, minunat,
neînchipuit,
nemaiauzit,
nemaipomenit, teribil.
(~ bun.) 4. tare. (E ~
 bucuros.) 5. (înv. şi
reg.) prea. (~
bine!) 6.grav, greu,
rău, serios, tare. (E ~
bolnav.) 
80. Mult(1) Mult . Adj. Care se află în mare număr, în cantitate adj. puţin, niţel,
mare sau în sorturi diferite; de intensitate v. numeros. 2. adv. oleacă, scurt 
deosebită, de proporții mari, de durată lungă. v. greu. (Pachetul
◊ Loc. adv. De (mai) multe ori sau în (mai) multe atârnă, cântăreşte
rânduri = în mod repetat, adesea. ◊ Expr. A nu ~.) 3. adv. vârtos,
zdravăn. (Bea
mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦
~.) 4. adv.
(Substantivat, n. pl.) Lucruri, fapte, întâmplări
v. departe. 5. adv.
numeroase (și variate). ◊ Expr. A nu ști multe = v. îndelungat. 6. adv.
v. îndelung. 7. adv.
intens, tare. (A suferit
~.) 8. adv. rău,
tare. (S-a chinuit
~.) 9. adv. tare. (~ ar
vrea să se
plimbe.) 10. adj.
v. variat. 
81 Ciclop(2) ciclop  Subst,Figură mitică de uriaș antropofag, cu un - -
singur ochi mare în mijlocul frunții. 2. Gen de
animal crustaceu inferior de apă dulce, cu un
singur ochi, situat pe cefalotorace (Cyclops). –
Din fr. cyclope, lat. cyclops, -opis.
82. Polifem (3) POLIFEM Nume propriu) (în mitologia greacă), unul dintre - -
ciclopi, fiul zeului Poseidon și al nimfei Thoosa. În
„Odiseea” apare ca un uriaș antropofag. Ulise l-a
îmbătat și i-a scos singurul ochi pentru a scăpa,
împreună cu tovarășii săi, din peștera în care
erau ținuți prizonieri. Potrivit unei legende din
epoca elenistică, P. o iubea pe nereida Galateea
și l-a ucis pe iubitul acesteia, Akis.
83. Odiseea Odiseea Nume propriu/ Călătorie lungă și plină de -- -
aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină
de peripeții. [Pr.: -se-e] – Din fr. odyssée
84. Homer(1) Homer Nume propriu. ilustru poet grec, autorul Iliadei și - -
al Odyseii: șapte orașe își disputau onoarea de a-
i fi dat naștere. Tradițiunea îl reprezintă bătrân și
orb, rătăcind din oraș în oraș, zicându-și poemele,
dar critica modernă îi contestă, de mai bine de un
secol, existența susținând
că Ilyada și Odysea n’ar fi decât niște grupuri de
rapsodii sau de cântece populare adunate și
rânduite sub Pizistrat.
85. Tovarăşii(1) Tovarăș  Persoană considerată în raport cu alta, de care (pop.) fârtat, soţ, -
este legată prin viața sau prin activitatea dusă în (reg.) ortac, (înv.)
comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. soţie. (~ de
◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau muncă.) 2. v. camara
soție). 2. Termen (oficial) de adresare între d. 3. v. asociat. 4. v. î
comuniști. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei nsoţitor. 
animal, care însoțește pe cineva (în mod
constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat,
părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam.; ieșit din
uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în
școala generală. –
Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci.
86. Ulise(1) Ulise . Mit. rege din Ithaca, bărbatul Penelopei și - -
părintele lui Telemac, una din principalele
căpetenii grecești la împtesurarea Troiei, unde se
făcu faimos prin istețimea și viclenia sa. Homer a
povestit în Odysea aventurile întoarcerii sale în
Ithaca
87. Peșteră(1) Peșteră Subst,Cavitate, scobitură naturală subterană GEOGR.) cavernă, -
adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci grotă, (reg.) ocnă,
solubile de către apele de infiltrație; grotă, scorbură, (înv.)
cavernă. ♦  speluncă. (O ~ cu
stalactite.) 
88. mâncându-i(1) Mânca Verb. 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; . (mai ales în vorbirea -
a folosi în alimentație, a consuma. ◊ Expr. A (nu) copiilor) a păpa, (înv.
avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca şi pop.) a (se) ospăta,
pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de (fam.) a hali, (depr.) a
binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu rumega. (Ce ~
mai) mânca (pâine și sare) dintr-un acolo?) 2. a
 talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) consuma, (fam.) a
conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în hali. (A ~ repede
raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și întreaga pâine.) 3.
mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte (fam.) a îmbuca. (N-a
zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a apucat să ~
cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din nimic.) 4. a (se)
traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; alimenta, a (se) hrăni,
a (se) nutri, (fam.) a
hăli. (~
bine.) 5. v. roade. 6. v
. înţepa. 7. a (se)
distruge, a (se)
roade. (Moliile au ~
haina.) 8. a (se)
măcina, a (se) roade,
a (se) săpa, a (se)
scobi. (Apa ~
malul.) 9. v. ataca. 
89. Șase(1) Șase Numeral cardinal.Numărul de după cinci. - -
– 2. (Arg.) Atenție, ai grijă!
– Var. Mold. șese. Mr. șase, megl. șasi, istr. șǫse. 
Lat. sex (Tiktin, ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529;
REW 7885; Pascu, Arhiva, XV,
447), cf. it. sei (v. mil. sexe), prov. sieis, fr. six, cat. 
sis, sp., port. seis. Fonetismul este greu de
explicat. E final se consideră de obicei analogic,
ca în cinque, septem; dar există și posibilitatea
unui e epentetic, comun în gr. din Italia de Sud
(cf. Kapsmann, Byz. Z., XLVI). În
compunere, șase se reduce de obicei
la șai- (șaisprezece, șaizeci, în loc
de șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc)
90. Îndrăgostit(1) Îndrăgostit Adj. Care a prins dragoste de cineva, care amorezat, (livr.) -
iubește; amorezat. Mi-am lăsat părinții, casa, înamorat. 
pacea unui dulce trai, Ca să plec îndrăgostită de
feciorul cel de crai. EFTIMIU, Î. 104. Voi afla inimi
îndrăgostite. MACEDONSKI, O. I 21. ◊
(Poetic) Prin flori Abia că se aude cum trec în
armonie Ai vîntului de seară îndrăgostiți
fiori ! MACEDONSKI, O. I 262
91. Iubire(1) Iubire  Subst.Faptul de a (se) iubi; sentiment de . amor, dragoste, ură
dragoste față de o persoană; relație de dragoste; (înv. şi reg.) iboste,
amor, iubit1. ♦ Sentiment de afecțiune (și (înv.) libov. (~ dintre
admirație) pentru cineva sau ceva.  doi
tineri.) 2. v. iubit. 3. v. 
dragoste. 4. v. patimă
. 
92. Neîmpărtășită(1) Neîmpărtășit adj. Inima (I 1) considerată ca sediu al - -
sentimentelor umane: a) (În legătură cu bucurii,
plăceri) I s-a bucurat inima când a auzit vestea
cea bună. ◊ Loc. adv. După (sau pe)
voia (sau pofta) inimii = după plac, nestingherit,
cum îi e dorința. Cu (sau din) toată inima sau cu
dragă inimă = cu tot sufletul, cu foarte mare și
sinceră placere. ◊ Expr. A râde inima în
cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros,
satisfăcut, mulțumit. A unge(pe cineva) la inimă =
a face (cuiva) plăcere; a încânta, a bucura (pe
cineva). Cât îi cere (cuiva) inima = atât cât vrea,
cât poftește, cât are plăcere. A-i merge(cuiva
ceva) la inimă = a-i plăcea (ceva) foarte mult.
93. Gelos(1) Gelos Adj. Care suferă de gelozie (1), cuprins de . (rar) bănuitor, (pop.) -
gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult temător, (înv.)
la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) zuliar. (Un soţ
Invidios, pizmaș. – Din it. geloso. ~.) 2. v. invidios. 
94. Ucide(1) ucide Verb,A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a distruge, nimici, -
asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. omorî, sinucide. 
♦ Fig. A distinge, a nimici; a
desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate,
 a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se)
sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.
95. Strivindu-l(1) strivi Verb, A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, a stâlci, a turti, a -
strângere. ♦ Fig. A nimici, a zdrobi, (pop.) a
distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) stropşi, a zobi, (înv. şi
înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi reg.) a struci, (Ban. şi
copleșit de griji, necazuri, probleme. – Transilv.) a zdroşi,
(înv.) a zdruncina. (A
Din sl. sutryvat
~ ceva dintr-un
pumn.) 2. v. zdrobi. 3. 
a zdrobi, (pop.) a
călca, (reg.) a
pistosi. (A ~ strugurii,
pentru a face
mustul.) 4. v. terciui. 5
. v. bate. 
96. Sub(4) Sub prep. (Arată poziția unei persoane sau a unui prep. dedesubtul. (~ pe
lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât noi se întindea
cineva sau ceva) Dedesubt. A căzut sub masă. ◊ marea.) 2. adv.
Exp. A s e a f l a  (sau a fi, a se pomeni) sub dedesubt. (Haina se
soare = a exista; a trăi. A muri sub cuțit = a muri pune deasupra,
în timpul unei operații chirurgicale. ♦ (Împreună cămaşa ~.) 
cu prep. „de”, indică punctul de plecare al unui
fenomen) De sub pământ se aud zgomote. ♦
(Împreună cu prep. „pe”, arată în mod neprecis
poziția sau mișcarea unui lucru care se află mai
jos decât altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe
sub ferestre. 2. (Rar) În. 3. La marginea, la
poalele, jos. Lângă... Sub zidurile cetății.
97. Stâncă(2) Stâncă Subst,Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu (pop.) stană, (reg.) -
pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, canara, (Transilv.)
dificultate mare. cârşie, (prin Olt. şi
Ban.) janţ. (O ~
uriaşă de bazalt.) 
98. Uriașă(1) Uriașă Adj.f. Personaj fabulos din basme cu înfățișare s. colos, gigant, titan, Pigmeu,pitic
omenească, de dimensiuni gigantice. 2. S. (reg.) tătar. (Un ~ din
m. și f. Persoană foarte înaltă și robustă. basme.) 2. s. arătare,
♦ Fig. Personalitate cu merite excepționale într-un colos, matahală,
 anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. Adj. De namilă, (pop.)
proporții enorme, cu mult peste medie; enorm, măgăoaie, (reg.)
colosal, gigantic. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. óriás. nămetenie, nătărală,
(Mold.) bahahuie,
(prin Transilv.)
mamiţă, (Olt.) sodom,
(fam.) huidumă. (Un
~ de om.) 3. adj.
colosal, enorm,
fabulos, gigantic,
imens, (înv. şi reg.)
nămilos, (înv.)
urieşesc, (fig.)
astronomic. (De
proporţii ~.) 4. adj.
v. titanic. 5.adj.
v. extraordinar. 
99. La(3) La prep. (Introduce complemente circumstanțiale de local) asupra, către, -
loc sau atribute care arată locul) 1.(Complementul înspre, spre, (înv.)
indică direcția sau ținta unei mișcări, a unei despre, între, supra.
acțiuni) S-a dus la el. 2.(Complementul indică (Îşi aţinteşte privirea
limita în spațiu) Apa i-a ajuns la ~ noi.) 2. (local) în.
umeri. 3. (Complementul indică distanța) Cade la (Merge ~
doi metri de casă. 4. (Complementul indică locul, vale.) 3. (cauzal)
poziția unde are loc o acțiune, o stare) Locuiește pentru. (Îl pedepsea
la munte. ♦ (Atributul indică poziția) Han la drumul ~ cea mai mică
abatere.) 4.(final)
mare. II. (Introduce un complement circumstanțial
(înv.) spre. (L-a
de timp) 1. (Complementul indică perioada,
condamnat ~
momentul, ocazia în prezent, trecut sau
moarte.) 
viitor) Plecăm la începutul primăverii. ◊ Expr. La
mulți ani! = (ca urare făcută cuiva, de obicei cu
prilejul aniversării zilei de naștere) îți doresc să
trăiești încă mulți ani! 
100. Poalele(1) Poale Subst,1. Partea de jos a unui veșmânt femeiesc  foi, fustă.  -
sau a unor obiecte de îmbrăcăminte (încheiate în
față); tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte;
partea de la talie în jos, mai largă, a unor
veșminte; (pop.) fustă. ◊ Loc. adv. La poala (sau la
poalele) cuiva = a) înaintea, la picioarele
cuiva; b) la voia, la bunul-plac al cuiva.
101. Muntelui(1) Munte Subst. Ridicătură a scoarței pământului mai mare - -
decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind
înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și
văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦
Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă,
cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om
foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de
pietate = întreprindere de credit specializată în
acordarea de credite pe baza amanetării
obiectelor de uz personal; casă de lombard.
– Lat. mons, -tem.
102. Etna(1) Etna Nume propriu..cel mai înalt vulcan activ din - -
Europa, în NE Siciliei. Alt.: 3.323 m. Craterul
principal are diametrul de 400 m și 200 conuri
secundare. Vulcanul activ cu cea mai lungă
perioadă de activitate (136 de erupții în 6.000
ani). Cele mai puternice erupții au avut loc în
anii 475 și 396 î. Hr., 1169, 1669, 1908, 1928,
1950 și 1964. Ultima erupție: 1993. Până la
1.000-2.000 m acoperit cu vii și livezi. La
2.943 m, stațiune de observație
vulcanologică.

103. Îndurerat(1) Îndurerat. Adj.Care încearcă, suportă o mare durere supărat. 2. v. trist.  fericit
sufletească; trist, amărât. ♦ Care exprimă durere,
mâhnire
104. Transformat(1) Transformat Adj.metamorfozat, modificat, prefăcut, modificat A se menține
preschimbat, schimbat, (înv.) strămutát. (Obiect
~.) 2. modificat, prefăcut, prelucrat, refăcut,
 schimbat. (Text ~.)
105. Sângele(1) Sânge  Subst.Substanță lichidă de culoare roșie,  rasă. (Cal de ~ -
compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), arab.) 2. familie,
care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția neam. (E din ~le
și oxigenarea organismului la animalele nostru.) 3. viaţă. (Şi-a
superioare. ♦ Animal cu sânge rece = animal dat ~le pentru
(pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care patrie.) 4. jertfă,
temperatura corpului se schimbă în funcție de sacrificiu. (Şi-au
temperatura mediului înconjurător. Frate de dobândit libertatea
sânge = frate de la același tată și de la aceeași prin ~.) 5. (BOT.)
sângele-voinicului = a
mamă; frate bun. Legături de sânge =
) (Lathyrus
rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și
odoratus) indruşaim,
instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o
(reg.) hărăgică,
rudă apropiată măzărată, măzărean,
măzărică, măzăriche,
măzăroi, măzăruică,
oreşniţă, pejmă,
floare-de-mazăre; b) 
(Nigritella
rubra) (reg.)
musucel; c)(Nigritella
nigra) (reg.) musucel,
puţoi. 
106. Curgea(1) A curge Verb (Despre ape) A se mișca necontenit în  (astăzi rar) a se -
direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din scurge, (pop.) a
belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe merge, (înv. şi reg.) a
Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu cure, a râura, (înv.) a
curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot purcede. (Apa ~ lin la
te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din vale.) 2. a trece. (Apa
abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu ~, pietrele
scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula rămân.) 3. v. circula. 
4. a-i pica, a-i picura,
a i se prelinge, a i se
scurge, (pop.) a-i
merge. (Îi ~ lacrimi
din
ochi.) 5. v. supura. 6. 
v. atârna. 
107. Râu(3) Râu. Subst,Apă curgătoare (permanentă) formată din GEOGR.) apă. (Jiul -
unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un este un ~ care
fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal.Cantitate străbate
mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, Oltenia.) 2. v. puhoi. 
coloană, mulțime de oameni în mers.
◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit;
potop. 3.(La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care
împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și
piepții cămășilor de la costumul național
108. Purtat(1) purtat Adj.,folosire, întrebuințare, purtare, uzură. (De  cârmuire, -
atâta ~, pantalonii erau rupți.) comportament, com-
portare, conducere,
conduită, dirigu-ire,
domnie, guvernare,
îmbrăcăminte, port,
purtare, stăpânire. 
109. Numele(4) Nume. Subst.Cuvânt sau grup de cuvinte prin care se - -
arată cum se cheamă o ființă sau un lucru, o
acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se
individualizează. ◊ Nume de botez (sau mic) =
prenume. Nume de familie = nume pe care îl
poartă toți membrii aceleiași familii și care se
transmite de la părinți la copii. Ziua numelui = zi în
care cineva își sărbătorește onomastica. ◊ Loc.
adj. Fără (de) nume = a) care nu este știut,
cunoscut; anonim; obscur; b) care impresionează
puternic
110. Tânărului(1) Tânăr Adj.s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, a dj.  bătrân, vârstnic 
ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu v. nevârstnic. 2. adj.
este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din crud, fraged. (Plantă
fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține ~.) 3. s.
sau este caracteristic unui om (sau unui animal) adolescent. (Un ~ fer-
neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost cheş.) 4. s. (fam.)
june, (înv.)
plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a
cocon. (Pe vremea
ajuns încă la maturitate; care este format din
când eram ~.) 5. s.
asemenea plante. Pădure fecior, flăcău, (pop. şi
tânără. – Lat.*tenerus (= tener). fam.) june, (Olt. şi
 Munt.) dănac,
(Transilv.) melean,
(Transilv. şi Maram.)
prunc, (înv.)
voinic. (Un ~ de
horă.) 
111. Zeii(1) Zeu Subst.atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, - -
dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență,
puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
112. Hotărât(1) Hotărât Adj.Care este ferm în hotărârea luată; 1. adj. ezitant, nedecis,
decis. 2. (Adesea adverbial) Indiscutabil, v. anumit. 2. adj. nehotărât,
neîndoios, sigur. ◊ Expr. Hotărât lucru = în mod v. cert. 3. adj. decis, şovăielnic,
categoric, sigur. 3. (Gram.; în sintagma) Articol dârz, ferm, inflexibil, indecis, neferm,
hotărât = articol a cărui funcțiune principală este intransigent, nesigur, şovăitor 
să arate că obiectul denumit de substantivul pe neabătut, neclintit,
nestrămutat,
care îl determină este cunoscut de vorbitor sau
neşovăitor, statornic,
individualizat; articol definit. – V. hotărî.
(înv.) nepregetător,
inflexibil. (Un caracter
~.) 4. adj.
v. categoric. 5. adv.
v. categoric. 6. adj.
v. ferm. 7. adj.
v. răspicat. 8. adj. (G
RAM.)definit,
enclitic. (Articol ~.) 

113. Ca(1) ca. Prep.(Se compară două sau mai multe lucruri, - -
ființe, situații) La fel cu, cum (e), precum (e), după
cum (e). O carte ca cea din raft. ◊ Expr. Ieri ca (și)
astăzi = totdeauna. Ca (și) cum = parcă. ♦
Cât. Înalt ca bradul. 2. Decât. E mult mai frumos
ca acesta. 3. (Se compară o noțiune cu ea însăși)
În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca
tinerii, se zbenguiesc. ◊ Expr. Toate ca toate,
dar... = toate le înțeleg, dar... ♦ Treacă-meargă,
fie. Ziua, ca ziua, trece vremea mai repede.
114. Să(1) Să Conj.Ca semn al conjunctivului) Să fii - -
 cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același
timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o
propoziție subiectivă) E bine să
pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare
să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o
propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie
dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă
directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu
acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit
să-i întâmpine
115. Devină (1) A deveni Verb A se transforma, a se preface în...; a lua, a BIS.) 1. ceresc, profan
primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a dumnezeiesc, sfânt,
ajunge să fie; a se face. A deveni (livr.) celest, (rar)
profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine îndumnezeit, zeiesc,
cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a (pop.) sânt, (înv.)
întâmplat. – Din fr. devenir. minunat,
preaînalt. (Pronia
~.) 2. v. providenţial. 
3. bisericesc,
religios. (Serviciu
~.) 4.v. sfânt. 
116. Acestui(2) Acest Adj,pron.dem.1. (Arată că ființa, lucrul etc. (pop.) ăst, (reg.), -
desemnate de substantivul pe care îl determină aiest, cest, iest,
se află aproape, în spațiu sau timp, de ist. (Omul ~.) 
vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură
cu substantive care arată momentul, răstimpul,
epoca în care se petrece o acțiune) Care este în
curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor
apropiat). Anul acesta. [Gen.- dat. sg.: acestui,
acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu,
ecce-ista.
117. Exista(1) A fi verb A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a afla. 2. v. avea. 3. v. t -
se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – răi. 4. v. dăinui. 5. v. 
Din fr. exister, lat. existere. data. 6. v. consta. 

118. Prezent(1) prezent adj. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în . actual. 2. s. v. actu- absent, viitor,
locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu alitate.  trecut 
valoare de interjecție) Formulă prin care cei de
 față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care
se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca
la care se referă; actual, contemporan; care se
petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De
care ești conștient, la care te gândești sau care te
preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă
de timp variabilă, concepută ca o unitat
119. Jaci(1) Jaci Nume propriu - -
120. Asemenea(1) Asemenea,la fel Adv. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...),  adv. deosebit
așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: v. întocmai. 2. adj.
(reg.) asémeni, asémene, invar.
asémine adj. invar.,adv.] – Lat. assimile. v. asemănător. 3. adj.
invar. astfel, aşa,
atare. (O ~
problemă ...) 
121. lângă(1) Lângă prep. (Introduce un complement circumstanțial de . (reg.) drept, (înv.) -
loc) În preajma..., în apropiere de... Acolo lângă prejur. (A venit ~
fântână, te aștept. 2. (În prep. compuse) De mine.) 
lângă = din preajma..., din apropierea..., din
vecinătatea... Pe lângă = a) (introduce un
complement indirect) la (cineva); b) (introduce un
complement circumstanțial de loc) prin preajma...,
prin apropierea...; de-a lungul...; c) (introduce un
complement circumstanțial de mod) alături de...,
față de..., în comparație cu...; d) (introduce un
complement circumstanțial cumulativ) în afară
de..., în plus de...; e) (urmat de „că” și precedat
de „pe”, cu valoare de conj.) în afară de faptul
că..., abstracție făcând...
122. Ridicat(1) Ridicat Adj.(care ridică). – Din rom. provin slov. redikat’, sculat. (Nu stă jos, ci Coboray,scăzut
redikovat’, ceh.ogradikavat, pol. redikać „a pleca” ~.) 2. înălţat,
(Candrea, Elemente, 402). săltat. (Cu capetele
puţin
~e.) 3. v. înalt. 4. v. s
uflecat. 5. v. însănăto
şit. 6. v. sporit. 7. v. 
majorat. 8. v. exorbita
nt. 9. v. mare. 10. v. p
 uternic. 11.v. aspru. 1
2. înalt,
superior. (Nivel ~ de
trai.) 
123. Oraș(3) oraș Subst.. Formă complexă de așezare umană, cetate, citadelă, urbe, -
având multiple dotări edilitare, de obicei cu funcție (înv.) politie, târg,
administrativă, industrială, comercială, politică și (grecism înv.) horă. (
culturală; urbe. ◊ Loc. adj. De oraș = care provine Un mare ~.) 2. v. cen
din oraș, care are caracteristicile, aspectul, tru. 
obiceiurile etc. de la oraș. ◊ Haine de
oraș = a)haine mai bune decât cele de
lucru; b) haine croite după moda de la oraș. 2. P.
restr. Partea centrală a unui oraș (1);
centru. 3. Populația, locuitorii unui oraș (1). –
Din magh. város.
124. Lungul(1) Lung Adj.1. Care are o lungime mare, ale cărui capete  adj. înalt. 2. adj. scurt
sunt depărtate unul de altul. ◊ Expr. A avea mâna mare. (Şi-a lăsat
lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de părul ~.) 3. adj. întins,
mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să prelung. (Un şir ~ de
fure, a fi hoț. A fi lung în (sau de) limbă sau a oameni.) 4. adj.
avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, alungit. 5. adj.
a spune ce nu trebuie; a fi limbut. ♦ v. îndelungat. 6. adv.
v. îndelung. 7. adj.
(Substantivat, f. pl.) Unde lungi. 2. De statură
îndelung,
mare; înalt. ◊ Expr. A cădea cât este de lung = a îndelungat. (Viaţă ~.) 
cădea lungindu-se pe jos. 3. (Despre suprafețe)
Care se întinde pe o distanță mare; p. ext. vast.
125. Timpului(2) timp Subst,Mediu omogen și nedefinit, analog  vreme. (~ul trece pe
spațiului, în care ne apare succesiunea nesimţite.) 2. v. perio
ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și adă. 3. v. răstimp. 4. 
(înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile v. ani. 5. v. curs. 6. v. 
etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, durată. 7. răstimp, p,
unui fenomen, unui eveniment; scurgere (Transilv.) scopot. (În
acest ~, el era plecat
succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
la
◊ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în
cumpărături.) 8. (FIZ.
care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un ) timp de
timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = înjumătăţire =
cu încetul, treptat, pe măsură ce trece perioadă de
 vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; înjumătăţire. 9. v. sez
până nu este prea târziu. Din timp în timp = la on. 10. v. vreme. 11. 
intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din v. moment. 12. v. dat
când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = ă. 13. v. răgaz. 14. v. 
mereu, întruna. În același timp = simultan; de vremuri. 15. (TEHN.) 
asemenea. ◊ Expr. E timpul (să...) = a venit fază. (Motor cu 4
momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la ~.) 16. (MUZ.) bătaie. 
momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = (La primul ~ ...) 17.
(MET.) vreme, (reg.)
a sosi pentru cineva momentul potrivit (și
veac. (~ frumos.) 
așteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 
126. Akis(1) Akis Nume propriu - -
127. Acium(1) Acium Nume propriu .denumire romană a orașului și -- -
promontoriului Arta din V Greciei. Aici a avut loc
bătălia navală dintre Octavian August și Marc
Antoniu încheiată cu victoria primului (31 î. Hr.).
128. Jaciriali(1) Jaciriali Nume propriu - -
129. Cel(1) cel Adj,.pron.dem.(Arată că ființa sau lucrul adj. acel. 2. adj.,
desemnate de substantivul pe care îl determină pron. (pop.) ăl. (~ mai
se află mai departe, în spațiu sau în timp, de mare.) 
vorbitor) Ia în brațe cea
căldare. ◊ Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea
cealaltă; celălalt tărâm. II. Art. adj. 1. (Precedă un
adjectiv care determină un substantiv articulat sau
un substantiv nume de persoană,
nearticulat) Fruntea ta cea lată. Ștefan cel
Mare. 2. (Precedă un numeral ordinal sau
cardinal) Cele trei fete. Cel de-al treilea
copac. 3. (Urmat de „mai” formează superlativul
relativ) Cel mai bun. ♦ (În loc. adv.) Cel
mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil,
în cazul extrem. Cel
puțin = a) minimum; b) măcar,
barem. 4. (Substantivează adjectivul pe care îl
precedă) Cel bogat.
130. Actual(2) Actual. Adj.Care există sau se petrece în prezent, în contemporan, curent, depăşit, inactual,
momentul de față. ♦ Care are importanță pentru prezent, (rar) învechit,
vremea de față; de acum. ♦ De actualitate, la momentan, (înv.) neactual, perimat 
 ordinea zilei. ♦ Real. [Pr.: -tu-al] – curgător,
Din fr. actuel, lat. actualis. momentos. (Perioada
~; moda
~.) 2. contemporan,
modern, nou,
recent. (Preocupări ~
în tehnica de
calcul.)3. proaspăt,
viu. (O amintire
mereu ~.) 
131. Acireale(1) Acireale Nume propriu - -
132. Scrisă(1) Scrisă Adj.Care este însemnat, consemnat în scris, condei, grafie, nescrisă
scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană scriitură, (pop.)
predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S. slovă. (Are un ~
f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie. regulat.) 2. (rar)
caligrafie. (~ îngrijit,
clar.) 3. scriere, (rar)
scriitură, (înv. şi pop.)
scrisoare, slovă,
(înv.) scriptură. (Avea
un ~
frumos.)4. grafie,
scriere, (rar)
scriitură. (I-a
recunoscut
~ul.) 5. alcătuire,
compunere, creare,
elaborare, întocmire,
realizare, redactare,
scriere, (înv.)
izvodire, redacţie,
redijare. (~ul unei
opere
literare.)6. stil. (Are
un ~ nervos, vioi.) 
133. Publius(1) Publius Nume propriu .Poet Latin - -
134. Ovidius(1) Ovidius Nume propriu .Deși era unul dintre poeții Romei - -
care se bucura de favorurile împăratului August,
va fi exilat de acesta la Tomis (azi Constanța),
 unde va și muri. Cauzele acestei dure pedepse
au fost puse de unii a poemului „Arta iubirii”, iar
de alții pe seama unei legături cu Iulia, nepoata
împăratului, exilată și ea. Creația sa, remarcabilă
prin limpezimea, fluența și eleganța stilului,
dezvăluie un spirit prin excelență elegiac, analist
al vieții sentimentale. 
135. Naso(1) Naso Nume propriu .Lirică erotică, analizând cu - -
deosebită finețe psihologia iubirii („Amoruri”,
„Remediile iubirii”), poeme didactice („Arta iubirii”)
sau de inspirație mitologică („Metamorfozele” –
prelucrare a 250 de legende despre crearea și
istoria Universului), comentarii poetice la marile
evenimente istorice sau sărbători romane
(„Fastele”), epistole în versuri, dominate de
tristețe, de nostalgia Romei, de dorul după cei
dragi, apropiați inimii lui („Tristele”, „Ponticele”).
Readus în circulație, după domnia lui Tiberiu, O. a
rămas un model al poeziei de dragoste, a cărei
influență se va manifesta în lirica franceză și
italiană din sec. 12-13.
136. Celebrul(1) Celebru Adj.Care, prin însușirile sale deosebite, a faimos, ilustru, mare, necunoscut
căpătat mare faimă și este cunoscut de toată renumit, reputat,
lumea; renumit, vestit. V. i l u s t r u .  În ce vestit, (înv. şi pop.)
mărit, numit, (reg.)
privește pescuitul, tata... practicase și revestit, (Transilv.)
dumnealui, la vîrsta potrivită, această hireş, (înv.) norocit,
îndeletnicire, la Iazul lui Beldiman... Drumul (grecism înv.) perifan,
care ducea la acea baltă celebră avea un (fam.) arhicunoscut,
nume simbolic: Șoseaua Trei- (fig.) strălucit, (rar
Calici. SADOVEANU, N. fig.) strălucitor. (Un
~savant.) 
137. Poet(1) Poet.  Subst.Persoană care compune poezii, autor de bard, (rar) stihuitor, -
poezii. Poet am fost, și-n libere cadențe Cîn- tai (înv.) cântător, poetic,
amorul. TOPÎRCEANU, B. 89. Iat-o ! Plină despre stihar, versuitor,
munteIese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, (depr.)
Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I versificator. (Mare ~
48. Cînd privesc zilele de-aur a scripturilor naţional.) 
 romîne. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un
fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. Soția
mea «... poetă. NEGRUZZI, S. I 76. ◊
(Metaforic) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce
sînt... Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor
despot. COȘBUC, P. I 264. ◊ (Adjectival) Din
cauza lipsei, poetul cel mai poet din
Valahia [Bolintineanu] este amenințat a-și închide
ochii la spital. ALECSANDRI, S. 53. ♦ Persoană
înzestrată cu imaginație și sensibilitate
de poet. Pictorul și poetul naturii care e
înSadoveanu nu putea să nu zugrăvească acest
fenomen din natură. IBRĂILEANU, S. 35.
138. Cunoscut(1) Cunoscut. Adj. (Persoană) care se cunoaște, care se știe. ♦ ştiut. (Lucruri necunoscut
(Persoană) care poate fi ușor de ~.) 2. v. consacrat. 3. 
recunoscut. 2. (Persoană) care a făcut cunoștință curent, frecvent,
cu cineva. ♦ (Persoană) care se bucură de o obişnuit, răspândit,
anumită reputație, de notorietate. – V. cunoaște. uzual. (O expresie
~.) 4. familiar,
ştiut. (Locuri
~.) 5. v. anumit. 
139. Noi(1) Noi. Pron.pers.Desemnează pe cel care vorbește și - -
persoana sau persoanele pe care acesta și le
asociază în vorbire) S-a înserat și noi tot pe loc
stăm. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasă; în
țara, în regiunea etc. de baștină. 2. (La dativ, în
formele ne, ni, cu valoare posesivă) Casa ne e
frumoasă. (Cu valoare de dativ etic) Ne ești
departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, în
forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne
povesteam multe. 4. (În stilul oficial-administrativ)
Eu. Noi, directorul școlii, am hotărât. ◊ (Ca plural
al modestiei) Noi credem că una dintre
caracteristicile muzicii este melodia. Mulțumim
celor care ne-au ajutat. [Dat.: nouă, ne,
ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. Nos-
140. Ovidiu(2) Ovidiu Nume propriu - -
141. Perfectionist(1) Perfecționist Adj.(Adept) al perfecționismului (1). 2. (Persoană) - -
care suferă de perfecționism (2). –
Din fr.perfectionniste.
142. Același(1) același  pron. dem., adj. pron. dem. (Care este) tot acela, - -
chiar acela; (care este) tot la fel ca mai înainte.
[Gen.-dat. sg.: aceluiași, aceleiași, gen.-
dat. pl.: acelorași] – Acela1 + și.
143. Clasic(1) clasic  Adj.(Despre opere literare, științifice, artistice) v. reprezentativ. 2. v.  -
Care servește ca model de perfecțiune, care obişnuit. 
poate fi luat drept model; p. ext.care este scris
după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre
scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea
substantivat) De mare valoare, a cărui operă își
păstrează importanța de-a lungul veacurilor,
rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui
popor sau al lumii. 2. Care concentrează
caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale
unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic,
caracteristic; care este folosit în mod
curent. Procedeu tehnic clasic. 3. Care aparține
clasicismului, privitor la clasicism.
144. Literaturii(1) Literatură Subst.Artă sau creație artistică al cărei mijloc de beletristică, litere -
exprimare este limba; beletristică. ◊ Literatura (pl.), (înv.) scriitorie,
populară = literatură (1) anonimă, care, transmisă (peior.)
pe cale orală, devine, dintr-o operă individuală la autorlâc. (Activează
origine, o creație colectivă. Literatură cultă = în domeniul
literatură (1) care aparține unor autori individuali ~ii.) 2. literatură de
cunoscuți ca atare și transmisă prin scris. anticipaţie v. science-
◊ Expr. (Peior.) A face literatură = a ocoli esențialul fiction; literatură
populară =
unei probleme prin artificii de
folclor; literatură
exprimare. 2.Totalitatea operelor beletristice ale
ştiinţifico-fantastică v. 
unei epoci, ale unei țări, ale unui grup social etc. science-fiction. 
145. Latin(1) Latin Adj.. S. m. și f. (La pl.) Populație indo-europeană papal, roman.  -
stabilită la sfârșitul milen. 2. î. H. În provincia
Latium din Italia Centrală; (și la sg.) persoană care
făcea parte din această populație. 2. Adj. Care
aparține Latiumului sau latinilor (1), privitor la
 Latium ori la latini; p. ext. care se referă la limba
și la literatura romanilor sau care aparține
acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și
substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită
de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.
146. Alături(1) Alături.  Adv.Lângă cineva sau ceva, la dreapta sau la local) (pop.) acolea, -
stânga cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De alături = colea. (E ~, chiar
vecin, învecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri(sau a fi, a lângă tine.) 2. (modal)
merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în împreună,
comportare, în păreri etc). ♦ În alt punct decât cel laolaltă. (Stau ~ pe
vizat (dar foarte aproape de acesta). 2.(Modal) marginea ferestrei.) 
Unul lângă altul, unul împreună cu altul (sau cu
alții). ◊ Loc. prep. Alături de... (sau, rar, cu...) = pe
același plan, pe lângă
147. Virgiliu(1) Virgiliu Nume propriu. cel mai mare poet roman, a - -
scris Bucolicele, Georgicele și Eneida
148. Hotariu(1) Hotariu Nume propriu - -
149. Născut(1) Născut. Adj.care a căpătat viață, a luat ființă, a crăciun, naştere, defunct
parturiţie, procreare,
venit pe lume. procreaţie. 
150. Anul(2) An Subst.Perioadă de timp care - -
corespunde unei revoluții a Pământului
în jurul Soarelui și care cuprinde 12 luni.
151. 43(1) 43 Numeral cardinal - -
152. Sulmo(1) Sulmo Nume propriu - -
153 Aflat(1) A afla verb. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre găsi. 2. a se auzi, -
ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre (fig.) a răsufla, a
ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A transpira. ( Secretul
găsi, a descoperi (căutând sau s-a ~ repede.) 3. a
întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într- descoperi, a ghici,
( rar) a bănui. ( Ai ~
o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista
ce am vrut să
în realitate. ◊ Expr.(Fam.) A se afla în treabă = a se
spun.) 4. a cunoaşte,
amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o a şti. (Vrei să ~
acțiune numai de formă, fără a aduce vreo adevărul?) 5. a auzi,
contribuție a şti, (înv. şi pop.) a
oblici. (Să ~ cu toţii
 ce-ai făcut.) 6. a găsi,
a prinde. (Voia să-l ~
singur ca să-i poată
vorbi.) 7. v. inventa. 8
. a exista, a fi, a se
găsi, (pop.) a sta. (Se
~ acolo mărfuri în
mare cantitate.) 9. a
fi, a se găsi, a
sta. (Plicul se ~ pe
masă
nedesfăcut.) 10. a fi,
a figura, a se găsi, a
se număra. (Se ~
printre
invitaţi.) 11. v. pomen
i. 12. v. situa. 13. v. c
onsta. 14.v. primi. 
154. Aproximativ(1) Aproximativ.  . Care este aproape de o mărime dată, aproape  aproape, cam, circa,  exact
adevărat. ♦ (Ir.) Vag, imprecis. Are cunoștințe vreo, (pop.) ca la,
aproximative. (înv.) pregiur. (Au tre
cut ~ douăore.) 2. v. 
relativ. 
155. 140(1) 140 Numeral cardinal - -
156. Kilometri(1) Kilometric Unitate de măsură pentru lungime, egală - -
cu o mie de metri.
157. Roma(1) Roma Nume propriu.oraș în Italia pe Tibru, cap. - -
regatului Italiei și reședința Papei: 650.000 loc.
Orașul cel mai bogat în amintiri istorice, în
monumente antice, în edificii religioase, în
capodopere artistice; Roma se mai numește
și Cetatea eternă, căci, după ce pierdu
dominațiunea politică, urmă a fi capitala întregei
lumi catolice (roman).
158. A Petrecut(1) A petrece Verb.înv. și reg.) care a trecut peste o anumită  inconştient, leşinat.  -
limită, care a depășit un anumit stadiu. 2. căruia i
s-a făcut rău; leșinat, zăpăcit; care
delirează. 3. distrat, transportat. 4. sfârșit, trecut,
consumat. 5. (despre mărfuri) vândut, desfăcut.
159. Însă(1) Însă Prep.(Adversativ, leagă două propoziții sau două . dar. 2. v. ci. 3. dar, -
părți de propoziție) Cu toate acestea, totuși, numai, (prin Transilv.)
dar. 2. (Arată trecerea la altă idee) Dar, pe de altă pedig. (Eşti bună la
parte. – Lat. ipsa. suflet, ~ nu mă prea
iubeşti.) 
160. parte(1) parte  Subst.Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un . bucată. 2. v. secţiun întreg
ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul; e. 3. v. judecie. 4. v. s
fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. ubmulţime. 5. v. pasa
adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și j. 6. v. fragment. 7.v. 
adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe coastă. 8. v. latură. 9. 
v. sector. 10. v. loc. 1
rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți,
1. v. direcţie. 12. dire
aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în cţie, latură, sens. (Din
majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte toate ~ţile veneau
(din... sau dintre) = majoritatea. Parte..., parte... = spre
(despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) noi.) 13. (JUR.) (rar)
atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii justiţiabil. (~ într-un
oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte proces.) 14. v. tabără. 
lucruri....  15. v. participaţie. 
161. Viață(1) Viață Subst.Sinteză a proceselor biologice, fizice, fiinţă. (Pe când nu moarte
chimice, mecanice care caracterizează era ~.) 2. (înv. fig.)
organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce cap. (Îi era ~ în
este viu. ◊ Loc. adj. Plin de viață sau cu viață = primejdie.) 3. sânge. (
energic, viguros, vioi; vesel. Fără (pic de) viață = Şi-a dat ~ pentru
fără vlagă, fără vigoare. De viață = vesel, sociabil; patrie.) 4. trai, (înv.)
căruia îi place să petreacă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe cust, custare. (Au dus
o ~ agitată.) 5. trai,
viață și pe moarte = în chip deznădăjduit; cu
vieţuire, (pop.)
înverșunare, din toate puterile, cu riscul vieții.
sălăşluire, (înv.)
◊ Loc. adv. Cu viață = a) în mod vioi, avântat, sălăşluinţă. (~ lui
viu; b) viu, teafăr. Cu prețul vieții = cu orice risc. îndelungată pe
aceste
locuri.) 6. v. existenţă. 
7. v. biografie.
162. Murit(1) A muri Verb.Mort. Cel ce in astă lume a dus numai Decedat,dispărut,pier a (se) naşte, a
durerea Nimic n-are dincolo, căci morți sint cei dut învia, a răsări, a
muriți. EMINESCU, O, I 59 ♦ F i g . (Regional) trăi, a vieţui 
Uscat. Foaie verde măr murit, Am un puiuț
prăpădit. ȘEZ. II 9.
163. 17(1) 17 Numeral cardinal - -
164. Tomis(1) Tomis Nume propriu. vechiu oraș pe coasta N.-V. a - -
Mării-Negre, azi Constanța, unde muri exilat
poetul Ovidiu
165. Constanța(1) Constanța Nume propriu.oraș în Germania, în marele ducat - -
de Baden; pe lacul cu acelaș nume: 32.000 loc.
Aci se făcu conciliul care condamnă pe Huss și
puse capăt marei schisme occidentale (1414).
166. România(1) România Nume propriu.numele comun (dela 1859) al - -
Principatelor Unite: Muntenia și Moldova,
contopite dela 24 Ian. 1862 într’un singur
stat România, sub domnia mai întâi a lui Cuza și
apoi a lui Carol I de Hohenzollern, pusă sub
suzeranitatea Turciei până la 1877, când țara
deveni cu totul independentă. Dela 1881,
Principatul României fu ridicat la rangul de Regat
formând un Stat în Europa răsăriteană, compusă
din Muntenia, Moldova și Dobrogea (v. aceste
nume) și împărțit în 32 de județe, ocupând o
suprafață de 131.555 km.
167. Imagine(1) Imagine. Subst.Reflectare de tip senzorial a unui obiect în  înfăţişare, -
mintea omenească sub forma unor senzații, reprezentare, viziune,
percepții sau reprezentări; spec.reprezentare (înv.) vedenie, (fig.)
vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin icoană, oglindă. (~
simțuri. 2. Reproducere a unui obiect obținută cu obiectelor; ~ unor
ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a vremuri
înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din apuse.) 2. imagine de
viață etc., obținută prin desen, pictură, sculptură reglaj v. miră. 3. v. ch
ip. 4. v. reflectare. 5. f
etc. ♦ Reflectare artistică a realității prin sunete,
igură, simbol. (O ~
cuvinte, culori etc., în muzică, în literatură, în arte
reprezentând
plastice etc înţelepciunea.) 6. v. s
pectru. 7. v. aspect. 
168. Statuia(2) statuie Subst.Sculptură care reprezintă, în trei - -
dimensiuni, imaginea integrală a unor
ființe, a unor figuri alegorice etc., expusă
de obicei într-un spațiu deschis.
169. Reprezentându-i(1) A Reprezenta Verb.A avea forma sau înfățișarea unui anumit . înfăţişa. 2. a arăta, a -
obiect; a realiza (în miniatură) un obiect. ♦ A înfăţişa, a reda. (Ce ~
înfățișa, a evoca ceva prin procedee plastice, acest
grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scenă o tablou?) 3. v. ilustra. 
lucrare dramatică în fața publicului. 4.v. simboliza. 5. a
simboliza, (înv.) a
semna. (Inorogul ~
moartea.) 6. a
întruchipa, a
simboliza, (înv.) a
închipa. (Ce ~ acest
semn?) 7. v. personifi
ca. 8. a înfăţişa,
v. reflecta. (Un roman
care ~
realitatea.) 9. v. marc
a. 10. v. constitui. 11. 
v. reda. 12. v. imagin
a. 13. a (se) juca, a
(se) prezenta, (înv. şi
pop.) a (se) da, (înv.)
a (se) parastisi. (Ce
se ~ astă-seară la
teatru?) 
170. Surprinși(1) Surprins Adj.Mirat, uimit, uluit. Cu toate că aștepta această crucit -
veste de atîta timp, Andrei rămase cîteva clipe
nemișcat, surprins. MIHALE, O. 522. Omul cu
surtucul vechi se întoarse îndată; era mai luminat
la față; vizitiul păru surprins. SADOVEANU, O.
VIII 19. A primit-o surprins și nerăbdător. C.
PETRESCU, C. V. 354.
171. găsește(1) A găsi  Verb.A da de (sau peste) ceva sau cineva (din  a afla, a descoperi, A pierde, a lipsi
întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a (livr.) a depista,
afla. ◊ Expr. (Fam.) A-și găsi beleaua= a se afla (astăzi rar) a pricepe,
 într-o situație neplăcută, a avea necazuri. (înv. şi pop.) a oblici,
(Intranz.) Ți-ai găsit! = aș! de unde! nici gând! A-și (pop. şi fam.) a
găsi (sau, refl., a se găsi) să... = a-i veni (pe dibăci, a dibui, (înv.)
neașteptate și într-un moment nepotrivit) să..., a a ispiti, a izvodi. (A ~
se apuca să... (Reg.) A (-i) găsi (cuiva) dreptate = infractorul.) 2. a
surprinde. (Moartea l-
a (-i) face (cuiva) dreptate. ◊ (Loc. vb.) A-și găsi
a ~ în
mormântul(sau moartea) = a muri.  somn.) 3. v. prinde. 4. 
v. afla. 5. a se afla, a
exista, a fi, (pop.) a
sta. (Se ~ acolo
mărfuri în mare
cantitate.) 6. a se
afla, a fi, a sta. (Plicul
se ~ pe masă
nedesfăcut) 7. a se
afla, a fi, a figura, a
se număra. (Se ~
printre
invitaţi.) 8. v. pomeni. 
9. v. situa. 10. v. şti. 1
1. v. avea. 12. v. con
sidera. 13.v. surprind
e. 
172. Jardin Du Jardin Du Nume propriu - -
LuxemBourg(1) Luxembourg
173. Al Doilea(1) Doilea Num.ord. Care vine după cel dintîĭ, secund: rîndu - -
al doilea, al doilea rînd saŭ rîndu cel de al doilea,
cel de al doilea rînd, pl. rîndurile cele de al doilea;
clasa a doŭa, a doŭa clasă (pl. n’are saŭ dacă-l
are, e ca la neutre: clasele cele de al doilea).
174. Parc(1) Parc. subst. Suprafață întinsă de teren, de utilitate grădină. (~ -
publică, cu plantații, alei și diferite construcții, public.) 2. parc
amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = zoologic v. grădină
suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în zoologică. 
care exploatările (silvică, minieră, vânătorească
etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat
mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv
dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat
 într-un parc (1). ♦ 
175. Paris(1) Paris Nume propriu.cap. Franței și a departamentului - -
Senei, cel mai frumos, oraș din lume și, după
Londra, cel mai important din Europa prin
populatiunea, industria și bogățiile sale. Parizul e
totdeodată unul din cele mai influente focare
literare, științifice și politice: 2.906.470 loc. Patria
lui Molière și Voltaire. Arhive, Biblioteci, Muzee,
Universitate. (Sorbona dela 1253), Institutul
Franței. Monumente celebrei Luvru, Invalizi,
Notre-Dame, Panteon, etc

Numarul total de cuvinte 366