Oscar I al Suediei

Oscar I, născut Joseph François Oscar Bernadotte (n. 4 iulie 1799, Paris – d. 8

iulie 1859, Stockholm), a fost rege al Suediei și al Norvegiei din 1844 până la moartea sa. După
ce în august 1810, tatăl său Jean-Baptiste Bernadotte a fost numit Prinț moștenitor al Suediei,
Oscar și mama sa s-au mutat de la Paris la Stockholm în iunie 1811. Tatăl lui Oscar a fost primul
monarh din Casa Bernadotte. Mama lui Oscar a fost Désirée Clary, prima logodnică a
lui Napoleon. Sora ei, Julie Clary, a fost căsătorită cu fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte.
Désirée l-a ales pe Napoleon să-i fie naș lui Oscar.

Educație
De la Carol al XIII-lea al Suediei Oscar a primit titlul de Duce de Södermanland. A învățat
repede limba suedeză. Când a atins vârsta majoratului a devenit general. Talentele lui native au
fost dezvoltate printr-o excelentă educație și curând a ajuns să fie privit ca o autoritate în toate
domeniile socio-politice. La 17 ianuarie 1816 a fost ales membru al Academiei Regale de Științe
Suedeze iar în 1818 a fost numit cancelar la Universitatea Uppsala, unde Oscar a învățat un
semestru.
În 1839 a scris o serie de articole despre educația populară, iar în 1841 o operă anonimă, Om
Straff och straffanstalter, care promovează reformele închisorilor. În timpul vieții tatălui său a fost
de două ori vicerege al Norvegiei. La Palatul Leuchtenberg, la München, la 22 mai 1823, prin
procură și în persoană la Stockholm la 19 iunie 1823 s-a căsătorit cu Prințesa Josephine, fiica
lui Eugène de Beauharnais, Duce de Leuchtenberg și nepoata împărătesei Franței Josephine.

Politică
În 1824 și 1833, Prințul Moștenitor a fost pentru scurt timp Vicerege al Norvegiei. În 1838 regele a
început să-l suspecteze pe moștenitorul său de complot cu Partidul Liberal de a aduce o
schimbare de minister sau chiar propria sa abdicare. Dacă Oscar nu a sprijinit în mod activ
opoziția cu această ocazie, faptul că el dezaproba comportamentul despotic al tatălui său era
cunoscut deși el a evitat o ruptură reală.
Cu toate acestea, liberalismul lui era moderat iar opoziția, la scurtă vreme după urcarea lui pe
tron la 8 martie 1844, a descoperit cu întristare acest lucru. Nu voia să audă de reforme radicale
ale Constituției din 1809 însă una dintre primele lui măsuri a fost stabilirea libertății presei. De
asemenea, el a trecut prima lege privitoare la egalitatea între bărbați și femei în Suedia când în
1845 a declarat că frații și surorile ar trebui să aibă drepturi egale la moștenire dacă nu există
testament.
Oficial a stabilit egalitate între cele două regate ale sale prin introducerea unor noi steaguri care
aveau în comun banda Uniunii Norvegiei și Suediei și prin introducerea stemelor noi. Multe din
legile date în timpul domniei lui Oscar I au vizat îmbunătățirea poziției economice a Suediei. În
1857 Consiliul de Stat a declarat că Oscar a promovat prosperitatea materială a regatului mai
mult decât predecesorii săi.
În afacerile externe, Oscar I a fost prieten al principiului naționalismului. În 1848 a susținut
Danemarca împotriva Prusiei în primul război de la Schleswig; a plasat trupe suedeze și
norvegiene în cantonament la Funen și în nordul Schleswigului și a mediat Armistițiul de la
Malmö (26 august 1848). De asemenea, a fost unul dintre garanții integrității Danemarcei
(Protocolul de la Londra, 8 mai 1852).