Aşezările urbane sunt afectate de dezvoltarea activităţilor turistice.

Creşterea densităţii
construcţiilor urbane, a circulaţiei turistice au repercusiuni negative mai ales asupra centrelor istorice
ale oraşelor şi vechilor construcţii, a monumentelor, prin amplificarea formelor de poluare.
Reducerea tuturor acestor efecte negative asupra valorilor naturale şi culturale cu valenţe
turistice se bazează pe o analiză aprofundată calitativă şi cantitativă asupra tuturor componentelor de
mediu.
Politica globală de stabilire a saturaţiei turistice asupra mediului natural, social, cultural,
trebuie să se desfăşoare la scară naţională, regională, locală, iar legile şi reglementării, stabilite în
principal de organismele guvernamentale trebuie să asigure păstrarea calităţii mediului în interesul
turiştilor, a colectivităţilor locale şi a obiectivelor naţionale. Aceasta trebuie să pornească cu
determinarea următoarelor priorităţi:
definirea potenţialului teoretic turistic global pe termen lung în funcţie de resursele
naţionale sau regionale;
stabilirea tipului de produs sau imagine turistică, care se doreşte a fi realizată;
analiza nivelului cererii pentru un anumit produs turistic;
evaluarea condiţiilor materiale necesare realizării capacităţii de primire adecvate, în
Aşezările urbane sunt afectate de dezvoltarea activităţilor turistice. Creşterea densităţii
construcţiilor urbane, a circulaţiei turistice au repercusiuni negative mai ales asupra centrelor istorice
ale oraşelor şi vechilor construcţii, a monumentelor, prin amplificarea formelor de poluare.
Reducerea tuturor acestor efecte negative asupra valorilor naturale şi culturale cu valenţe
turistice se bazează pe o analiză aprofundată calitativă şi cantitativă asupra tuturor componentelor de
mediu.
Politica globală de stabilire a saturaţiei turistice asupra mediului natural, social, cultural,
trebuie să se desfăşoare la scară naţională, regională, locală, iar legile şi reglementării, stabilite în
principal de organismele guvernamentale trebuie să asigure păstrarea calităţii mediului în interesul
turiştilor, a colectivităţilor locale şi a obiectivelor naţionale. Aceasta trebuie să pornească cu
determinarea următoarelor priorităţi:
definirea potenţialului teoretic turistic global pe termen lung în funcţie de resursele
naţionale sau regionale;
stabilirea tipului de produs sau imagine turistică, care se doreşte a fi realizată;
analiza nivelului cererii pentru un anumit produs turistic;
evaluarea condiţiilor materiale necesare realizării capacităţii de primire adecvate, în
Turismul durabil este  un mod  de  a  concepe  şi de  a  planifica şi gestiona  durabil activităţile
turistice. În acelaşi timp  el presupune şi o schimbare  în  stilul de gestionare, în comportamente, în
mentalităţi şi obiceiuri. Nu există „reţete” de reuşită în derularea unui turism durabil, dar putem
ţine cont  de câteva „piste” de intervenţie:  ÿ promovarea unui plan de acţiune în parteneriat
cu actorii „cheie” în derularea  fenomenului turistic, inclusiv implicarea liderilor din industrie;  ÿ
demistificarea sensului dezvoltării durabile;  ÿ comunicarea în domeniul dezvoltării durabile;  ÿ
integrarea dezvoltării durabile ca factor de valorificare a industriei turistice şi  mizarea
pe legăturile strânse între calitate şi turism durabil;  ÿ integrarea  dezvoltării durabile  în  formarea 
profesională  a  viitorilor „gestionari” ai fenomenului turistic;  ÿ recunoaşterea şi
promovarea cazurilor de succes de dezvoltare durabilă;  ÿ educarea  turismului în spiritul dezvoltării
durabile  pentru  a  face  cele  mai  bune alegeri în derularea actului turistic.  Continuarea operei de
educare  în spiritul ecoturismului şi a turismului durabil  trebuie  realizată  prin dezvoltarea 
conştiinţei ecologice a  populaţiei, înfrăţită  cu  sentimente de dragoste şi respect
pentru natură, locurile istorice, monumentele de artă şi  arhitectură dea lungul timpurilor.
Aceasta este necesar să fie susţinută de acţiuni legate de „valoarea inestimabilă a  mediului” şi
a potenţialului turistic în dezvolt