Pe fondul unei creşteri continue a circulaţiei turistice ]i a diversificării

produselor si destinaţiilor turistice, rezolvarea disfuncţionalităţii existente la

nivelul fiecărei forme de turism duce ]i la diminuare problemelor de impact.
Planul acţiunilor ]i proiectelor de încadrare a dezvoltării si consolidării formelor de
turism trebuie sa aibă in vedere derularea unor măsuri generale ]i a unor măsuri
specifice. Din analiza efectuată asupra principalelor forme de turism reies ]i
mutaţiile pe care va trebui să le suporte turismul ]i măsurile necesare pe termen
mediu si lung.

Măsuri generale:

Constituie premisele dezvoltării, diversificării, creşterii calitative a ofertei

turistice romaneşti. In principal, acestea sunt exprimate de:

●adoptarea treptata a legislaţiei, mai ales [n domeniul economic,

financiar, de mediu;

●adoptare treptata a sistemului de statistic a si a normelor tehnice

europene ;

●încurajarea investiţiilor străine;

●infiintarea unor bănci de credit pentru turism, care sa asigure fondurile

necesare programelor de modernizare si dezvoltare a structurilor turistice si a
facilitaţilor de ●finanţare a procesului de privatizare si a noilor investiţii;

●alinierea reţelei de transporturi din România ( aeriene, feroviare, rutiere,

navale) la standardele europene si a serviciilor adiacente.

Măsuri specifice:

Activitatea turistica din România este influenţata ]i de o serie de factori

obiectivi ]i conjuncturali care necesită adoptarea unor măsuri deosebite.

Măsuri de natura economică ]i financiară:

●accelerarea dezvoltării economice de ansamblu, creşterea produsului

intern brut;

●sprijinirea dezvoltării ramurilor industriale si agricole ce vin in

întâmpinarea dezvoltării turismului;

●întâmpinarea blocajelor economice si bancare, care au ca efect

decontările greoaie;

●aplicarea unui sistem de credite bancare cu dobânzi reduse pentru

societatile de turism si încurajarea activitatilor turistice printr-un sistem de
impozitare mai flexibil;
 ●scăderea atitudinii discriminatorii a băncilor in raport cu activitatea
touroperatorilor cu capital privat;

●stabilirea principalelor prioritati de acţiune cu specific economic si

financiar menite sa reorganizeze turismul.

Măsuri socio-demografice:

●schimbarea modelelor de comportament ale multor categorii ale

populaţiei in favoarea practicării turismului;

●creşterea numărului de persoane, mai ales a celor tinere, calificate in

domeniul turismului.

Măsuri [n domeniul turismului:

Tinand cont de mutaţiile intervenite in cererea si oferta turistica la nivel

european si mondial, dar si de posibilitatile existente la noi, trebuie adoptate o
serie de masuri care sa fie benefice pentru toate formele de turism.

Din cele prezentate in întreaga lucrare rezulta ca pentru o mai rapida

integrare in structurile europene si dispariţia impacturilor negative in politica si
strategia de dezvoltare si promovare a turismului, România are nevoie de :

►inventarierea naţionala a resurselor :financiare, a celor naturale,

culturale cu valenţe turistice, care sa fie permanent aduse la zi si puse la
dispoziţia investitorilor străini;

►realizarea unui plan cadru la nivel naţional, regional, local bine

documentat, revizuit periodic, care sa ateste posibilitatile de dezvoltare turistica
pe baza cererii si oferte;

►cererea tuturor condiţiilor legislative, juridice, financiare pentru ca

România sa beneficieze de spijin financiar , tehnologic din partea tarilor vest
europene;

►recunoaşterea si creşterea rolului organizaţiilor nonguvernamentale

pentru realizarea de acţiuni comune cu autoritatile locale pentru gestionarea
raţionala a resurselor;

►racordarea politicii si strategiei naţionale de exploatare a resurselor

energetice, apa, sol, vegetaţie, reciclare, păstrarea calitatii mediului la normele
europene si internaţionale;

►alinierea infrastructurii generale, îndeosebi a transporturilor, la

standardele europene; ritmul si volumul noilor investiţii in construcţii, a
exploatării resurselor sa corespunda capacitatii de suportabilitate a mediului, mai
ales a zonelor cu echilibru fragil.

Si in domeniul turismului, fata de Uniunea Europeana, România, alături

celelalte tari cu statut de asociere va trebui sa sustina un "examen" care sa
certifice apropierea conceptuala legislativa, metodologica, fata de standardele
europene.

Nu trebuie să uităm că dacă patrimoniul natural al unei zone (fie ea şi arie

protejată) atrage turiştii, odată ce el este degradat, turiştii se vor îndepărta la fel
de repede, lăsând în urmă o populaţie care trebuie să suporte consecinţele
datorate atât degradării mediului de viaţă, a resurselor naturale, cât şi a scăderii
veniturilor din turism.

[n concluzie, “turismul durabil nu urmăreste doar ocrotirea mediului.

Când spunem dezvoltare durabilă spunem impacturi (fie environmentale, fie
socio-culturale,etc), iar dezvoltarea durabilă presupune gestionarea durabilă a
acestor impacturi. Este o problemă de realizare a unui echilibru ]i a unei armonii,
[ntr-o obtică de durabilitate (chiar prioritate) pe termen lung.

Turismul durabil nu este un produs turistic, ce se poate vinde

turiştilor.Turismul durabil este un mod de a concepe şi de a planifica şi gestiona
durabil activităţile turistice. În acelaşi timp el presupune şi o schimbare în stilul de
gestionare, în comportamente, în mentalităţi şi obiceiuri.

Nu există „reţete” de reuşită în derularea unui turism durabil, dar putem

ţine cont de câteva „piste” de intervenţie:

1) promovarea unui plan de acţiune în parteneriat cu actorii „cheie” în

derularea fenomenului turistic, inclusiv implicarea liderilor din industrie;

2) demistificarea sensului dezvoltării durabile;

3) comunicarea în domeniul dezvoltării durabile;

4) integrarea dezvoltării durabile ca factor de valorificare a industriei

turistice şi mizarea pe legăturile strânse între calitate şi turism durabil;

5)integrarea dezvoltării durabile în formarea profesională a viitorilor

„gestionari” ai fenomenului turistic;