SCRUTINUL MAJORITAR

CU UN TUR DE SCRUTIN SAU DOUĂ TURURI DE SCRUTIN

Modul de scrutin este procedeul de numărare a voturilor care permite repartizarea

mandatelor pentru candidații aleși în funcție de voturile exprimate.
Cele mai răspândite trei forme de scrutin majoritar sunt: scrutinul uninominal cu un
singur tur, de tip britanic; scrutinul majoritar uninominal cu două tururi, de tip francez;
votul alternativ, pe care îl putem desemna sub numele de sistem australian, care este
practicat numai în această ţară.
În sistemul majoritar mandatele sunt atribuite listelor sau candidaţilor care obţin
majoritatea absolută sau simplă, în funcţie de faptul dacă se practică un tur sau două
tururi de scrutin. Raportat la modalitatea de propunere a candidaţilor, pe liste sau
individual, distingem între scrutin majoritar uninominal sau scrutin majoritar de listă.
Scrutinul uninominal înseamnă că într-o circumscripţie electorală se alege un singur
deputat, respectiv candidatul care întruneşte cel mai ridicat număr de voturi, de unde şi
formula sub care este cunoscut acest sistem, „Câştigătorul ia totul”. Alegerea poate avea
loc într-un singur tur (vot uninominal majoritar relativ) situaţie în care candidatul care
obţine cele mai multe voturi, indiferent de numărul acestora este declarat câştigător, sau
poate avea loc în două tururi (vot uninominal majoritar absolut) caz în care este necesară
obţinerea majorităţii absolute a voturilor exprimate, dacă o asemenea majoritate nu este
întrunită, se organizează un al doilea tur în care majoritatea simplă este suficientă.
Scrutinul majoritar într-un singur tur este cel mai simplu dintre toate modurile de
scrutin: un singur loc se află în joc în fiecare circumscripţie, alegerea se face într-un
singur tur, ocupat de candidatul care a fost ales cu cel mai mare număr de voturi, fără să
fie cerută condiţia unui procentaj minim prin raportare la voturile exprimate sau la
numărul alegătorilor aleşi. Avantajul acestui tip de scrtuin este că, votând pentru un
deputat, electorii aleg de asemenea un premier şi un echilibru guvernamental; există o
majoritate în parlament, care asigură stabilitatea guvernamentală pe toată durata
legislaturii. De asemenea, alternanţa este posibilă, ceea ce permite alegătorilor să
sancţioneze o echipă care i-a dezamăgit. Însă, unul dintre reproșurile aduse acestui tip de
scrutin este legat de faptul că partidele terţe şi noile curente sunt ţinute la distanţă de
parlament iar guvernământul este reprezentat de multe ori de o minoritate.
În cazul scrutinului majoritar în două tururi, primul tur de scruti poate să fie decisiv
doar în cazul în care un candidat întruneşte majoritatea absolută a voturilor exprimate. În
caz contrar, este organizat un al doilea tur de scrutin, iar locul este atribuit candidatului
care a întrunit cel mai mare număr de voturi, chiar dacă nu este vorba decât de o
majoritate relativă. Prin favorizarea bipolarității vieții politice, cât și prin simplificarea
misiunii alegătorilor, aceștia fiind obligați să aleagă între doi candidaţi numai în al doilea
tur, scrutinul majoritar uninominal de tip francez, a câștigat teren în viața politică. Cu
toate acestea, punctul slab al acestui tip de scrutin este reprezentat de costurile ridicate
presupuse pentru organizarea celor două tururi reprezintă, fiind un dezavantaj în viziunea
poporului prin faptul că organizarea acestora este făcută din bani publici.
Consider că adoptarea stilului francez conferă mai multă siguranță poporului,
aceștia fiind convinși că eventualele erori produse în primul tur de scrutin pot fi
îndreptate în cel de-al doilea tur. În plus, turul întâi poate prinde alegătorul neatent sau
dezinteresat, iar analizarea rezultatului parțial și posibile incidente pot responsabiliza
oamenii pentru votul din turul doi. Un alt punct forte în viziunea mea este crearea unei
presupuse legături mai strânse între alegător și ales prin mai buna cunoaștere a
candidaților, a programelor și a promisiunilor acestora. Turul doi, cu doar doi candidați,
cei mai buni, focalizând atenția asupra acestora și induce ideea de concurență între ei.