Republica este o formă de organizare statală în care suveranitatea aparține poporului,
iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o perioadă determinată de timp. Guvernarea republicii este opusă guvernării monarhice, ea nu este ereditară şi nici viageră. Republica este considerată cea mai democratică formă de guvernământ. Republicile se împart în: prezidenţiale, parlamentare şi semiprezidenţiale. Republica prezidenţială se caracterizează prin rolul important al preşedintelui în sistemul organelor de stat: conducătorul statului este ales fie de un colegiu special de delegaţi (în SUA), fie prin votul direct al alegătorilor, preşedintele este investit cu dreptul de veto suspensiv asupra legilor adoptate de parlament, separarea severă a puterilor, în care organele beneficiază de independenţă semnificativă în raportul reciproc, parlamentul nu este în drept să exprime vot de neîncredere guvernului, dar nici preşedintele nu este în drept să dizolve anticipat parlamentul, preşedintele este şi şeful executivului, miniştrii sunt numiţi în funcţie de către preşedinte și se remarcă lipsa formei de responsabilitate a guvernului faţă de parlament. Încă din anii ’90 s-a ajuns la concluzia că, a concentra puterea politică într-o singură mână poate dăuna intereselor majore ale statului şi ale societăţii. Prin capacitatea oferită Preşedintelui de a interveni în toate domeniile care ţin de viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, o republică prezidenţială va fi mereu sub tentaţia de a se transforma într-o dictatură. Republica parlamentară este fundamentată pe concepţia separării puterilor în stat. Această formă de guvernământ se caracterizează prin următoarele aspecte: şeful statului este ales de către parlament, guvernul se formează în baza parlamentară şi poartă răspundere faţă de parlament, parlamentul este investit cu dreptul de a exercita control asupra activităţii guvernului, parlamentul este ales de către popor prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat, parlamentul poate dizolva guvernul prin acordarea votului de neîncredere, atribuţiile şefului statului sânt exercitate, de regulă, de către guvern prin intermediul şefului guvernului sau a ministrului, care contrasemnează actele şefului statului. Punctul forte al acestei forme de guvernământ este transparența. Spre exemplu, în Germania, partidele politice prezintă în alegerile parlamentare nu doar o listă de candidaţi, ci şi candidatura pentru funcţia de Cancelar federal. Astfel, orice alegător ştie din timp cine va fi în fruntea Executivului german dacă votează pentru un partid sau altul. Acest model asigură transparenţa, dar şi o claritate în ceea ce priveşte responsabilitatea asumată de partidele politice. Republica semiprezidenţială este forma de guvernământ care combină particularităţile republicii prezidenţiale şi a celei parlamentare. România este o republică semi- prezidențială, principala diferență între aceasta formă a republicii și cea prezidențială fiind aceea că șeful de stat nu este și șeful Guvernului. Președintele este ales de către popor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, el având aceeași legitimitate ca parlamentul, cele două instituții aflându-se pe picior de egalitate. Primul-ministru este desemnat de către președinte, dar Guvernul și membrii acestuia primesc votul de încredere din partea Parlamentului, în fața căruia sunt direct răspunzători, iar Parlamentul controlează Guvernul prin intermediul moțiunii de cenzură. Consider că în cazul republicii semiprezidențiale principiul separării puterilor în stat este mai bine conturat, lucru care oferă stabilitate ţării. De asemenea, cetăţenii aleg preşedintele prin vot direct şi universal, deci alegătorii decid direct persoana căreia îi oferă dreptul și puterea de a îi reprezenta. În concluzie, apreciez faptul că forma de organizare statală din prezent a României este cea mai potrivită, mulându-se pe dorința poporului de a avea o minimă putere în ceea ce privește hotărârea viitorului țării.