CHIRURGIE TORACICA SI CARDIOVASCULARA

CURS 1

NOTIUNI GENERALE

Notiuni de anatomie

Toracele reprezinta partea superioara a trunchiului si e constituit din:

-continator=peretele toracic (schelet,muschi,tesut subcutanat, piele);

-continut=plamani,pleura si oraganele mediastinale;

-scheletul toracic e constituit din coaste (12 perechi -primele 7= coaste adevarate,.8-
10=coaste false11-12=coaste flotante) +cartilaje costale +stern + coloana vertebrala dorsal (12
vertebre toracale sau dorsale)

Plamanii sunt principalele organe ale aparatului respirator, sunt situati in cavitatea
toracica,deasupra diafragmului, fiecare in cate o cavitate pleurala (dreapta si stanga), separate pe
linie mediana de mediastin

Configuratia externa a plamanilor

Au forma unui con avand:

-varf(apex)-rotunjit,ocupa regiunea superioara a cavitatii pleurale (domul pleural - cupola

pleurală), depăşind cu puţin prima coastă şi clavicula.

-baza plăminului sau faţa diafragmatică, uşor boltită, vine în contact cu faţa superioară a
diafragmei

-fata interna sau mediastinala-prezinta hilul pulmonar,locul de intrare si de iesire al

elementelor pediculului pulmonar(bronhia principala, artera si venele pulmonare,arterele si
venele bronsice,nervi

si vase limfatice)

-fata externa sau costala-vine in raport cu coastele si spatiile intercostale;

 Plamanul drept 2 fisuri -una oblica si una orizontala, care il impart in 3
lobi:superior,mijlociu,inferior

Plamanul stang o singura fisura-oblica-care il imparte in 2 lobi-superior si inferior.

Pleura-membrana care acopera aproape complet plamanii,cu exceptia hilului pulmonar;

Cuprinde 2 foite :

-pleura viscerala-care acopera plamanul

-pleura parietala-care tapeteaza cavitatea toracica;

Foitele sunt separate printr-un spatiu denumit cavitate pleurala, care contine o cantitate
mica de lichid pleural si se unesc la nivelul hilului.

Aparatul cardio-vascular=este constituit din inima =organul central al aparatului

cardiovascular si vase de sange, se mai numeste circulator - transporta sange in tot corpul.

Circulatia sangelui la om este dubla si inchisa:

- marea circulatie sau sistemica- conduce sangele oxigenat din ventriculul stang(Vs ) al
inimii prin aorta in tot organismul, iar de acolo preia sangele sarac in oxigen, pentru a-l
transporta inapoi in atriul drept(Ad) si apoi in ventriculul drept(Vd);

- mica circulatie sau pulmonara: conduce sangele sarac in oxigen din ventriculul drept(Vd)
al inimii in plamani, iar din plamani conduce sangele oxigenat atriul stang(As) si apoi in
ventriculul stang(Vs).

Cordul este un organ musculo-cavitar,de forma unui con turtit ,cu rol de pompa aspiratoare-
respingatoare; localizare-in mediastin,intre cei 2 plamani, deasupra diafragmei; este invelit intr-
un sac fibros numit pericard; dimensiunea si capacitatea variaza in functie de individ, sex si
varsta; greutate medie=300g;capacitate medie=500 cm3;volumul –asemanator pumnului drept

Configuratie interna

Cordul are o structura tetracamerala- 2 atrii-asezate superior si 2 ventriculi-dispusi inferior ,

camerele fiind separate intre ele prin septurile interventricular şi interatrial.

Atriul şi ventriculul de aceeaşi parte comunică intre ele prin oficiul atrio-ventricular
corespunzător. (AD-VD valve tricuspida si AS VS valve mitrala sau bicuspida)

SEMNE SI SIMPTOME
 Sunt multiple care tin atat de aparatul respirator cat si de cel cardiovascular si cu rasunet
asupra starii de constienta si asupra creierului. In unele cazuri apar si semne din partea aparatului
digestiv dar in plan secundar cum ar fi : balonari,greturi,varsaturi

1.Dispneea

Dificultatea de a respira.

Dispneea de tip inspirator – dificultatea de a patrunde aerul in plaman manifestata

prin” lipsa de aer”- insuficienta cardiac.

Dispneea de tip expirator – aerul patrunde cu usurinta in plaman dar nu poate fi expirat ,
ramane blocat-pneumotorace,astmul bronsic.

Dispneea de efort apare la efectuarea unui effort de o anumita intensitate

(mare,mediu,mic). In functie de gradul de intensitate a efortului la care apare dispneea
se clasifica in anumite grade.

Dispneea de repaus este o forma agravata in care dificultatea de respiratie apare in

repaus, fara ca pacientul sa faca un efort.

Clasificarea dispneei

Clasa NYHA I – dispneea apare la un efort mare

Clasa NYHA II – dispneea apare la un efort moderat

Clasa NYHA III – dispneea apare la eforturi obisnuite (imbracare, efectuarea igienei zilnice,
alimentatia)

Clasa NYHA IV – dispneea apare la repaus

2.Junghiul toracic

Durere lancinanta, ca un cutit,sub forma de junghi care apare brusc la nivel toracic. El nu
este intotdeauna de natura cardiac. Se poate accentua odata cu miscarile respiratorii.

Ex:– nevralgie intercostala,sau in afectiuni pleurale (pleurita), pneumotorax,plagi

penetrante toracice, zona zoster.
 3.Durerea anginoasa

Este o durere tipica a carui diagnostic se poate face printr-o anamneza corecta. Apare ca
un junghi precordial, dar pe o zona extinsa pe care pacientul o arata cu toata palma, are caracter
de gheara, iradiaza de-a lungul membrului superior stang pana in degetul mic, apare in timpul
unui efort fizic sau in legatura cu factor emotional, se amelioreaza spontan sau prin administrarea
de nitroglicerina.

Se insoteste de alte semne cum ar fi transpiratiile, anxietatea, palpitatiile, dispneea,

paloarea, fatigabilitatea, cianoza extremitatilor, sincopa, lipotimie, chiar si manifestari digestive.

Poate avea si iradieri atipice: la baza gatului, spre toracele drept, numai pana la cot, in
zona diafragmului, dureaza 5-10 min.

4.Tusea 

Reprezintă un act reflex (involuntar), dar și voluntar, fiind o reacție de apărare a

organismului, prin care se îndepărtează secrețiile patologice și produsele străine din căile
respiratorii. Tusea constă, de regulă, dintr-un inspir profund urmat de apropierea corzilor vocale,
închiderea glotei și contracția bruscă a mușchilor expiratori (intercostali interni, abdominali),
însoțită de creșterea presiunii intratoracice.

Tusea este un simptom frecvent întâlnit în majoritatea afecțiunilor acute sau cronice ale
aparatului respirator.

În funcție de productivitatea tusei, se distinge: tuse uscată și tuse productivă urmată de

expectorație, cu apariția sputei.

Din punctul de vedere al evoluției, se distinge: tuse acută și tuse cronică. .

Din punctul de vedere al frecvenței poate fi: tuse rară și tuse permanentă.

După timpul de apariție se distinge: tuse matinală, tuse vesperală, tuse nocturnă, tuse
continuă. După circumstanțele de apariție se distinge: tuse de efort și tuse pozițională.

5. Febra este un simptom al unei inflamații, infecții, intoxicații sau al unei alte boli, ce se

manifestă prin creșterea anormală a temperaturii corpului(n-36 si 37,2°C ).

În mod normal febra reprezintă creşterea temperaturii corpului peste 38°C

 Se întâlnesc patru tipuri de febră:

 starea subfebrilă (o temperatură peste 37 °C)

 febră (o temperatură între 38 °C și 39 °C)

 febră ridicată (o temperatură între 39 °C și 40,5 °C)

 Hiperpirexie (o temperatură de peste 40,5 °C)

Febra este de multe ori însoțită de frison, senzație de "piele de găină", roșeață, transpirație.

Febra este o parte a mecanismului de apărare al organismului, reprezentând doar un sintom al
unei afecțiuni. Cu toate acestea, pentru o bună funcționare a organismului este necesară scăderea
temperaturii. Febra excesiv de ridicată îngreunează circulația și funcțiile inimii.

6. Transpirația este un proces fiziologic care permite termoreglarea organismului și se

manifestă printr-o secreție a glandelor sudoripare. Aceasta permite adaptatea organismului la
temperaturi ridicate prin pierderea unei cantități de căldură. În timpul efortului fizic, la
expunerea îndelungată la căldură, cantitatea de transpirație crește proporțional cu solicitarea.

7. Hipoxia e o stare patologică care presupune un aport insuficient de oxigen în

organism. Poate apare la nivelul întregului organism (hipoxie generalizată), sau la nivelul unui
țesut (hipoxie tisulară).

Există 4 tipuri de hipoxie:

 hipoxemie: scăderea presiunii și a cantității de oxigen de la nivelul sângelui arterial (răul

de altitudine)

 anemică: scăderea capacității de a trasporta oxigenul în sânge (intoxicația cu monoxid de

carbon)
 circulatorie: reducerea fluxului sanguin (ateroscreloză, stare generală de șoc)
 histotoxică: incapacitate celulară de a folosi oxigenul (intoxicațiile cu cianură)

8.Hipercapnie crestere a concentratiei de dioxid de carbon in sange. Hipercapnia este un

semn de hipoventilatie alveolara (diminuarea intrarilor si iesirilor de aer in alveolele
pulmonare). Hipoventilatia se observa in caz de insuficienta respiratorie si este asociata, in
general, cu o micsorare a concentratiei in oxigen din sange si cu o acidoza respiratorie 
(cresterea  aciditatii  sangelui).