Căutaţi să aveţi o inimă largă

- Zac Poonen

În 1 Împăraţi 3:16-28 avem un exemplu al înţelepciunii lui

Solomon. Într-una din zile, două prostituate s-au înfăţişat
înaintea lui pentru a li se face dreptate. Trăiau în aceeaşi casă şi
au născut fiecare câte un bebeluş. Într-o noapte, una din ele s-a
rostogolit accidental peste copilul ei, în timp ce dormea, şi l-a
omorât. Când a realizat ce se întâmplase, a schimbat imediat
bebeluşul ei cu cel viu. Dimineaţa, când cealaltă femeie a
realizat la rândul ei ce i se făcuse, şi-a cerut înapoi copilul viu.
Atunci s-a iscat între ele o ceartă, având drept temei cui
aparţinea, de fapt, copilul viu? Cum urma să hotărască Solomon
într-o situaţie ca aceasta? Dumnezeu i-a dat lui Solomon
înţelepciune. Solomon a propus ca bebeluşul cel viu să fie tăiat
în două şi fiecărei femei să i se dea câte o jumătate. Prima
femeie, al cărei copil era de fapt, a spus: „Ah! domnul meu, dă-i
mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!”. A doua femeie, însă, a
spus: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!” Imediat, toată
lumea şi-a dat seama cine era mama adevărată. Atunci Solomon
a spus: „Daţi celei dintâi copilul cel viu…” Tot Israelul a auzit
despre această judecată şi oamenii s-au temut de împărat
pentru că vedeau că Dumnezeu îi dăduse înţelepciune.

Iată cum putem aplica astăzi înţelepciunea lui Solomon: să

presupunem că doi fraţi lucrează împreună într-o biserică şi
încep să se certe între ei. Unul dintre ei împarte biserica în două
şi se retrage cu propriul grup. Este el mama cea adevărată?
Categoric nu! Mama adevărată ar spune: „Nu. Nu diviza biserica.
Poţi avea singur întreaga biserică.”

Niciodată să nu desparţi o biserică de credincioşi. Este mult mai

bine să părăseşti biserica întreagă, să te retragi singur, să mergi
în altă parte şi să începi o lucrare cu totul nouă, fără să
determini o scindare în prima biserică. Dumnezeu te va
binecuvânta. Dacă Dumnezeu doreşte să-ţi dea ţie acea biserică
spre conducere, pentru că tu ai fi „mama adevărată”, El poate
chiar s-o omoare într-o zi pe „cealaltă femeie” şi să-ţi dea ţie
copilul. El l-a omorât pe Saul şi i-a dat lui David împărăţia. Şi
astăzi El poate face asemenea lucruri. Du-te şi lucrează în altă
parte. Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dea totul din mâna Lui.
Niciodată să nu apuci singur sau să dezbini.

Acesta este principiul pe care eu însumi l-am urmat ori de câte

ori nu am fost de acord cu conducerea unei biserici. Nu am
încercat să împart biserica, să-i iau pe unii să mă urmeze. Am
mers în altă parte şi am spus: „Doamne, ajută-mă să încep încă
o dată totul de la început. Dă-mi un alt copil. Pentru acela, nu
mă voi lupta.” Şi pot mărturisi astăzi că, datorită acelei atitudini,
Dumnezeu m-a binecuvântat cu prisosinţă în lucrarea mea. De
aceea v-aş recomanda s-o adoptaţi şi voi.
În capitolul 4:29: „Şi Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune şi
foarte multă pricepere şi o inimă deschisă, ca nisipul care este
pe ţărmul mării” (traducerea Biblia Bucureşti 2001). Amintiţi-vă
că Solomon era un bărbat foarte tânăr. Aşadar, tinerii Îi pot cere
lui Dumnezeu să le dea toate aceste daruri menţionate aici. Nu
numai înţelepciune, pricepere şi cunoştinţe multe, ci de
asemenea şi „o inimă deschisă, ca nisipul care este pe ţărmul
mării”. Aceasta înseamnă (pentru noi) o inimă largă ce-i poate
cuprinde pe toţi oamenii lui Dumnezeu care sunt ca nisipul de
pe ţărmul mării (Geneza 22:17).

Să ne gândim la un frate care aparţine altei denominaţiuni,

nefiind de acord cu noi în privinţa botezului în apă sau a vorbirii
în limbi; dar Dumnezeu îl primeşte. Rugăciunea noastră ar trebui
să fie: „Doamne, dă-mi o inimă deschisă să-l primesc prietenos –
chiar dacă nu lucrează cu mine sau nu e de acord cu mine.” Îmi
doresc să am tot atâţia fraţi şi tot atâtea surori câţi copii are
Dumnezeu!

Să ne gândim la un copil al lui Dumnezeu care are o convingere

diferită de a noastră cu privire la o anumită chestiune. Putem
accepta acea persoană? Mi-aduc aminte când a venit odată o
soră să se boteze şi care purta nişte bijuterii de aur. Acum, eu
am o convingere că aurul n-ar trebui purtat de către credincioşi.
Aceasta este propria mea înţelegere a versetelor 1Timotei 2:9 şi
1Petru 3:3. Iar această soră purta aur. S-o botez sau nu? În acel
moment, Domnul mi-a pus o întrebare: „Poţi spune că Eu am
primit-o?” Şi eu am spus: „Doamne, atât cât văd eu, ea este cu
adevărat născută din nou, deci, Tu ai primit-o.” Atunci Domnul
mi-a spus: „Cum poţi respinge o persoană pe care eu am primit-
o?” Astfel că am botezat-o – cu aurul ei cu tot! Ea poate primi
mai târziu lumină cu privire la acea chestiune; dar nu este treaba
mea s-o judec. Vreau să-i accept pe toţi aceia pe care
Dumnezeu i-a primit – chiar dacă convingerile lor sunt diferite
de ale mele.

Îmi amintesc cum, altă dată, Domnul m-a întrebat cu privire la o

anumită situaţie: „Cât timp ţi-a luat să înţelegi această
chestiune?” Am recunoscut că îmi luase câţiva ani. Atunci de ce
să nu pot avea răbdare cu acea persoană care avea nevoie de
timp să înţeleagă la rândul ei acea chestiune?

Cu toţii avem nevoie de o inimă deschisă. Când suntem tineri,

tindem să fim zeloşi şi înguşti la minte, înguşti la inimă,
acceptându-i numai pe aceia care sunt de acord cu noi asupra
fiecărei chestiuni. Mi-e ruşine să spun că eu am fost aşa când
eram tânăr. A fost una din multele atitudini prosteşti pe care le-
am avut. Dar, pe măsură ce am îmbătrânit şi L-am cunoscut mai
bine pe Domnul, am descoperit că aveam nevoie de o inimă
largă.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena