Chimiștii efectuează reacții chimice ca o modalitate de a schimba o substanță chimică sau o substanță, în

alta. Reacțiile chimice se petrec constant în jurul tău și în interiorul tău. Ca doar un exemplu, dacă vă
lăsați bicicleta în ploaie, s-ar putea să fi văzut că metalul strălucitor devine maro roșiatic. Acest lucru se
întâmplă deoarece o reacție chimică a transformat metalul în rugină (în special, fierul din metal
reacționează cu oxigenul din aer sau apă). Uneori, reacțiile chimice formează mai mult de un produs și
chimiștii au nevoie de o modalitate de a separa și elimina produsul pe care îl doresc de toate celelalte
materiale. Un mod în care fac acest lucru este cu un proces numit recristalizare. Omul de știință dizolvă
amestecul de produse în apă fierbinte, apoi lasă amestecul să se răcească. Pe măsură ce amestecul se
răcește, un produs apare încet ca cristale, care pot fi apoi îndepărtate din restul lichidului, care are celălalt
produs.
De ce crezi că apar cristalele atunci când soluția este răcită? Ea are legătură cu faptul că fiecare solid care
poate fi dizolvat în apă are o solubilitate, care este cea mai mare cantitate de solid care poate fi dizolvată
în apă pentru a face o soluție clară. Când apa începe să se tulbure și poți vedea particule solide plutind în
jurul valorii, asta înseamnă că nu se mai pot dizolva în apă și soluția (apă și amestec solid) este saturată.
Dar, solubilitatea majorității solidelor crește pe măsură ce amestecul este încălzit, astfel încât mai mult
din solid poate fi dizolvat în apă caldă decât în apă rece. De exemplu, imaginați-vă că faceți o ceașcă de
ceai - s-ar putea să observați că puteți dizolva mai mult zahăr în ceaiul fierbinte decât în ceaiul înghețat.
Încercați și probabil veți vedea cristale de zahăr în partea de jos a paharului cu ceai glazurat, chiar și după
ce l-ați agitat.
Cu toate acestea, atunci când o soluție saturată fierbinte este răcită, în soluție există brusc mai mult solid
decât poate fi conținut în mod normal de apa mai rece. Soluția saturată la cald este cunoscută sub numele
de soluție suprasaturată, deoarece în ea s-a dizolvat mai mult solid decât poate fi dizolvată în condiții
normale (mai reci). Deoarece nu mai poate rămâne dizolvat în apă, o parte din bucățile de solide cad din
soluție. În timp ce fac acest lucru, se împiedică între ele, se lipesc și formează bucăți mai mari și mai
mari, numite cristale. Un cristal este un solid format din molecule (bucăți minuscule prea mici pentru a fi
văzute chiar de majoritatea microscopelor) care s-au reunit într-un model repetat specific, ca în figura 1
de mai jos. Revenind la exemplul de ceai, dacă ați face o soluție saturată de ceai fierbinte și zahăr și apoi
l-ați lăsat să se răcească, în condițiile potrivite, veți putea să se formeze mici cristale de zahăr.
Când moleculele cristalului se reunesc, impuritățile (care sunt produsele nedorite ale reacției chimice) nu
se încadrează în structură, la fel cum nu se potrivește piesa greșită a unui puzzle. Deci, dacă cristalul se
formează destul de lent, impuritățile vor fi respinse deoarece nu se potrivesc corect și, în schimb, rămân
în soluție și plutesc. Dar dacă o soluție este răcită prea repede, nu există timp pentru a respinge
impuritățile și, în schimb, acestea rămân prinse în structura cristalului și modelul este perturbat.
Credeți că cristalele care sunt răcite rapid vor arăta diferit de cele răcite încet? Gândiți-vă la efectul pe
care îl poate avea viteza de răcire asupra numărului de cristale care se formează, dimensiunii cristalului și
claritatea cristalelor. În acest proiect științific despre chimie, veți descoperi cele mai bune condiții de
temperatură pentru a face cele mai mari și mai pure cristale prin creșterea propriilor cristale din borax (un
produs de curățare pentru locuințe) în condiții de temperatură diferite.
Cristalele, atât naturale, cât și produse artificial, au o importanță deosebită în industrie și economie. De
exemplu, pe lângă utilizarea lor în bijuterii, diamantele și rubinele sunt utilizate pe scară largă în
instrumentele de tăiere și lasere. Creșterea propriilor dvs. cristale poate fi un mod creativ de a învăța
multe aspecte ale fizicii de bază, chimie și geologie. De asemenea, vă poate oferi o bază solidă în
colectarea și prezentarea datelor științifice. Creșterea cristalului este, de asemenea, multă distracție!
Știați că toți fulgii de zăpadă au șase laturi? Sau că o privire atentă asupra sării de masă dezvăluie cuburi
minuscule, perfecte? Aceste solide sunt cristale, care s-au format printr-un model intern regulat de atomi.
Un tăietor de diamante poate transforma un diamant fără formă, brut, într-o frumoasă bijuterie spumoasă,
deoarece știe că aranjamentul intern al atomilor de carbon va permite fracturi de-a lungul anumitor fețe
definite.

Omul a fost fascinat de cristale. Recunoscând frumusețea lor, este posibil să le purtăm ca ornamente și să
cumpărăm kituri pentru creșterea cristalelor pentru copiii noștri. Unii oameni chiar cred că anumite tipuri
de cristale sunt asociate cu anumite stări sufletești. Cu toate acestea, unele dintre cele mai bune cristale
sunt cultivate fără a folosi kituri cumpărate din magazin.

Moleculele din cristale sunt diferite de moleculele din alte substanțe, deoarece sunt aliniate într-un model
repetabil, recunoscut. Acesta este foarte diferit de sticlă, deoarece moleculele din sticlă solidă au același
model aleatoriu ca și când sticla se afla într-un lichid stat. Această aliniere obișnuită apare atunci când
cristalele ies dintr-o soluție suprasaturată. O soluție super-saturată este una care conține mai multe
molecule dintr-un solid cristalin dizolvat pe care îl poate ține lichidul. Deoarece puteți dizolva o cantitate
mai mare de substanță în apă caldă decât în apă rece, o stare supersaturată se obține prin dizolvarea unei
substanțe în apă fierbinte. Pe măsură ce soluția se răcește, va reține mai puțin din substanța dizolvată. Pe
măsură ce se răcește, cristalele forma. Ele vor continua să crească atâta timp cât există lichid. Forma
caracteristică a unui anumit tip de cristal se numește obișnuința sa.