IOV

Competenţe generale:
- Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii omului;
- Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice în cadrul diferitelor grupuri
Competenţe specifice:
1.2 Argumentarea importanţei iubirii de Dumnezeu şi de aproapele pentru dobândirea mântuirii;
4.2 Exprimarea atitudinilor moral-creştine în diferite împrejurări ale vieţii
Competenţe derivate:
Cognitive: C1: explicarea titlului lecţiei – aplicarea exerciţiilor de literaţie teologică;
C2: prezentarea însuşirilor sufleteşti ale unui om drept înaintea lui Dumnezeu, raportându-se la Iov;
C3: descrierea evoluţiei stărilor sufleteşti ale dreptului Iov;
C4: identificarea diferenţelor atitudinale, dintre un creştin şi un necredincios, în faţa unui necaz;
Formative: C5: realizarea de conexiuni între text şi viaţa lor;
C6: argumentarea rolului credinţei şi rugăciunii, ca ajutor în viaţa omului;
C7: analiza unui text scripturistic dat;
Atitudinale:
C8: formularea de aprecieri obiective, argumentate, cu privire la rolul credinţei în viaţa noastră
Evaluarea: formativ-ameliorativă (de achiziţii, de proces, de produs)
Competenţe ale evaluării:
Cognitive:
C1: să opereze cu noţiunile: răbdare, rugăciune, încredere;
Formative:
C2: competenţa de a interpreta şi argumenta un text religios;
C3: deprinderea de a utiliza tehnici de lucru individuale şi de grup;
Atitudinale:
C4: capacitatea de a formula şi susţine opinii personale, de a-şi asuma responsabilităţi.

•         Confruntarea cu noile informaţii sau experienţe

- se realizează lectura model după textul biblic fragmentar: Iov 1, Iov 2 şi Iov 36, 15, Iov 42, 10-17.
Cartea Iov este un răspuns la întrebarea pusă de multe ori de către noi: De ce uneori omul drept trebuie
să sufere aici pe pământ? Ea ne învaţă să cunoaştem că nu întotdeauna omul drept suferă pentru păcat, că poate
să depăşească această suferinţă (privită ca o întărire), rămânând statornic în credinţă, primind şi răsplata de la
Dumnezeu pentru aceasta.
Acţiunea cărţii se petrece în Vechiul Testament. Aflăm că dreptul Iov trăia în ţinutul Uz, la răsărit de
Ţara Sfântă, că era un om respectat, care se bucura de multe bogăţii şi era înconjurat cu dragoste de către
familia sa.
Titlul cărţii ne sugerează adevărul biblic că Dreptul Iov era fără de prihană, evlavios şi bineplăcut lui
Dumnezeu.

UN EXAMEN DE CREDINŢĂ

Biblia este plină de examene de credinţă, prin care Domnul Dumnezeu a pus la încercare credinţa
robilor Săi.
Printr-un un astfel de examen de credinţă a trecut şi dreptul Iov. Cine era Iov? Era, aşa cum spune
cartea care-i poartă numele, un om „fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la
rău”. Se lăudau şi îngerii din cer cu viaţa lui Iov.

Într-o zi, împreună cu „fiii lui Dumnezeu” s-a înfăţişat şi cel rău în faţa lui Dumnezeu. „Domnul a zis
către Satana: De unde vii? Şi cel rău a răspuns: Din cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-
o pe el. (Iată şi aici o dovadă că cel rău cutreieră mereu pământul, căutând pe cine să înghită). Şi Domnul i-a
zis: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care
se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.
Şi cel rău a răspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa
lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acopăr ţara. Dar ia întinde-ţi mâna şi
atinge-Te de tot ce are,şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă. Domnul a zis Satanei: Iată, îţi dau pe mână
tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna” (Iov 1, 6-12).
Şi ca focul unui grozav bombardament au început să curgă nenorocirile asupra lui Iov… Averea, vitele,
casele, copiii, totul a pierdut în chip năprasnic – repede şi pe neaşteptate. Nenorocirile se ţineau lanţ, una după
alta. Iov a pierdut tot, dar n-a pierdut credinţa… Şi, aruncându-se la pământ, Iov „s-a închinat şi a zis: «Gol am
ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, Domnul a luat,
Numele Domnului fie binecuvântat». În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios
împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1, 20-22).
Iov a trecut cu bine peste acest examen greu. În curând însă avea să urmeze o încercare şi mai grea. O
boală îngrozitoare îi cuprinse trupul întreg; o bubă rea, din talpa picioarelor şi până în creştetul capului, îl făcea
să sufere dureri amare şi grele. I se topeau oasele şi carnea de dureri înfricoşate, dar Satana nu l-a putut despărţi
de dragostea lui Dumnezeu. Din mijlocul acestui examen de credinţă striga Iov: „Chiar dacă nu voi mai avea
carne pe mine, chiar dacă mi-ar lua viaţa, eu totuşi voi vedea pe Dumnezeu şi El îmi va fi binevoitor” (Iov 19,
26).
Iov, cu examenul lui, este pus în faţa noastră să ne cercetăm şi să grijim, căci şi noi, de multe ori,
trebuie să trecem prin câte un examen de credinţă. Căci până când eşti sănătos şi toate îţi merg bine, nu e lucru
mare să fii credincios. Examenul credinţei începe în clipa când se face noapte în viaţa ta. Când vin încercările şi
loviturile, Domnul îţi pune la încercare credinţa ta. Plângi şi te rogi – şi, drept răspuns, loviturile sporesc şi mai
mult. Cerul parcă nu aude şi nu vede strigarea ta. Dar credinţa cea tare, în clipe ca acestea îşi arată puterea.
Respinsă mereu, ea strigă mai tare pe Domnul. Alungată mereu, ea se aruncă mai cu putere la picioarele
Domnului. Credinţa cea tare strigă: Fă ce vrei cu mine, Doamne; bate-mă, omoară-mă… eu nu mă las de Tine!
Aceasta e credinţa biruitoare, adevărata credinţă, care nu se lasă de Domnul orice I s-ar întâmpla.
Cel ce a trecut şi trece printr-un astfel de examen, acela e creştinul cel viu şi biruitor.
(Părintele Iosif Trifa, din vol. „Examenul lui Iov”, Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001)
•         Implicarea cognitivă şi menţinerea interesului
Textul ales Comentariu şi impresiile
elevilor
„Uitatu-te-ai la robul Meu ~Iov era un om drept şi plăcut
Iov că nu este nici unul ca înaintea lui Dumnezeu;
el pe pământ, temător de ~el se ferea de ce este rău;
Dumnezeu şi care să se ~Dumnezeu îl laudă pe Iov
ferească de ce este rău” pentru viaţa pe care o ducea
(Iov 1, 8) împlinind în toate voia lui
Dumnezeu;
„Gol am ieşit din pântecele ~deşi Iov pierde tot ce are:
mamei mele şi gol mă voi bogăţii, vite, copii, casă, el Îl
întoarce în pământ. laudă pe Dumnezeu;
Domnul a dat! Domnul a ~el arată că nu pune preţ pe
luat; fie numele Domnului bogăţiile lumii acesteia;
binecuvântat!” (Iov1, 21) ~el Îl laudă pe Dumnezeu ştiind
că toate darurile care le-a avut au
fost primite de la Dumnezeu;
„Te ţii mereu în statornicia ~deşi soţia sa îl îndemna să-L
ta? Blestemă pe Dumnezeu blesteme pe Dumnezeu pentru
şi mori! greutăţile prin care trecea Iov
- Dacă am primit de la rămâne statornic în credinţă;
Dumnezeu pe cele bune, ~el spune că aşa cum ne
nu vom primi oare şi pe bucurăm de cele bune primite de
cele rele?”(Iov 2, 9-10) la Dumnezeu, tot aşa trebuie să le
primim şi pe cele rele;
„Dar pe cel nenorocit, ~Dumnezeu îl ajută pe cel care
Dumnezeu îl scapă prin este în suferinţă dacă nu-şi pierde
nenorocirea lui şi prin credinţa în Dumnezeu;
suferinţă Dumnezeu îi dă ~omul poate să înveţe ceva din
învăţătura”. (Iov 36, 15) suferinţa sa;
~omul se poate întării în
credinţă;
~prin suferinţă omul se aproprie
mai mult de Dumnezeu, pentru că
se roagă mai mult şi astfel este
mai aproape de Dumnezeu;
„Şi Domnul l-a pus pe Iov ~Dumnezeu răsplăteşte pe cel ce
iarăşi la starea lui de la rămâne statornic în credinţă chiar
început,…şi i-a întors şi în momente de suferinţă;
îndoit cea avut mai înainte. ~răsplata lui Iov se aseamănă cu
Şi toţi fraţii şi toate surorile răsplata din ceruri a creştinilor
şi toţi prietenii de altă dată care ascultă pe Dumnezeu în
l-au compătimit, l-au această viaţă şi îndeplinesc
mângâiat…şi fiecare i-au poruncile Lui;
dat câte un inel de aur. Şi ~după cât de mare a fost
 Dumnezeu a binecuvântat suferinţa lui Iov tot aşa a fost şi
sfârşitul vieţii lui Iov mai răsplata pentru credinţa sa în
bogat decât începutul ei… Dumnezeu.
Şi a avut şapte fii şi trei
fiice… Şi Iov a mai trăit
după aceea o sută patru
zeci de ani şi a văzut pe fii
săi şi pe fii fiilor săi, până
la al patrulea neam. Şi Iov
a murit bătrân şi încărcat
de zile.” (Iov 41,
10-17)

•         Monitorizarea propriei înţelegeri

Discuţiile antrenează întreaga clasă pentru a înţelege că:
-          nici un om nu se poate considera fără de păcat;
-          pedepsele pe care Dumnezeu le trimite celor drepţi au menirea de a-i încerca şi de a-i întări în
credinţă, de a fi model de răbdare în suferinţă (aşa cum rămâne pentru noi dreptul Iov);
-          Dumnezeu lucrează cu atotputernicia şi înţelepciunea Sa spre binele omului, dar de multe ori
omul nu înţelege rostul suferinţei şi prin gândirea sa limitată pune la îndoială purtarea de grijă a lui
Dumnezeu;
-          În orice împrejurare a vieţii trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi să nu ne pierdem
credinţa.

•         Verificarea cunoştinţelor

-          se adresează întrebările şi sarcinile de lucru întregii clase:
1.   Motivaţi de ce cartea poartă titlul „Dreptul Iov”!
 2.   Ce înfăţişează autorul în această carte?
3.   Prezentaţi însuşirile sufleteşti ale dreptului Iov!
4.   Ce sentimente exprimă această carte?
Alcătuiţi o compunere în care să arătaţi „Rolul credinţei în viaţa creştinului” (10 minute).