Integrale duble

0.1 Mulţimi măsurabile

Definiţia 1 Măsura unui interval mărginit este lungimea sa. Dacă P = I1 × I2 ... × In ⊂ Rn este
produsul cartezian a n intervale mărginite, măsura notată µ (P ) a paralelipipedului P este produsul
lungimilor intervalelor componente.

Caz particular: In R2 , P este dreptunghi (cu laturile paralele cu axele) şi µ (P ) este aria sa;
ı̂n R3 , µ (P ) este volumul lui P.

Definiţia 2 (măsura Jordan) Reuniunile finite de paralelipipede disjuncte se numesc mulţimi elementare.

Pentru D ⊂ Rn mărginită se numeşte măsură exterioară µ∗ (D) = inf{ µ(En ) D ⊂ En , En
P S
 n n
P S
mulţime elementară } şi măsură interioară µ∗ (D) = sup{ µ (En ) En ⊂ D, En mulţime ele-
n n
mentară }. Dacă µ∗ (D) = µ∗ (D), mulţimea D este măsurabilă. Notăm µ (D) = µ∗ (D) măsura
sa.

Teorema 3 Orice mulţime compacta sau deschisă marginită din Rn este măsurabilă.

Fie f o funcţie mărginită definită pe o mulţime măsurabilă D. Lebesgue consideră diviziuni pe

domeniul de valori ale lui f , a = y0 < y1 < ... < yn = b şi mulţimile măsurabile Mk = f −1 ([yk−1 , yk )).
n
P
Se formează sumele ck µ (Mk ) unde ck ∈ [yk−1 , yk ). Dacă toate aceste sume au aceeaşi limită finită
k=1 Z
când norma diviziunii {yk }k tinde la zero, spunem că f este integrabilă. Integrala notată f dµ este
D
limita acestor sume şi se numeşte integrala (Lebesgue) a lui f pe D ı̂n raport cu măsura µ.
ZZ
2
Notaţii: In cazul n = 2, integrala Lebesgue a lui f pe D ⊂ R măsurabilă se notează f (x, y) dxdy
D
şi se numeşte integrală dublă sau de arie.
ZZZ
3
Pentru n = 3 şi V ⊂ R măsurabilă, integrala Lebesgue se notează f (x, y, z) dxdydz şi se
V
numeşte integrală triplă sau de volum.
Z
n
Pentru V ⊂ R măsurabilă, integrala Lebesgue se mai notează f (x1 , x2 , ..., xn ) dx1 ...dxn .
Z Z Z V

Proprietăţi: 1) Linearitate : (f + λg)dµ = f dµ + λ gdµ, λ ∈ R .

D D D

1
 2
Z Z Z
2) Aditivitate : f dµ = f dµ + f dµ, D1 , D2 masurabile.
D1 ∪D2 D1 D2 R
3) Măsura unei mulţimi mărginite măsurabile M ⊂ Rn este µ (M ) = 1dµ. In particular, aria
ZZ M
ZZZ
2 3
lui M ⊂ R , Aria(M ) = dxdy, iar volumul lui M ⊂ R , Vol(M ) = dxdydz.
M M Z
4) Dacă D este mulţime neglijabilă ( adică măsura sa µ (D) = 0 ), atunci f dµ = 0, ∀f
D
integrabilă pe D.
5) Orice functie continuă f : K → R , K ⊂ Rn mulţime compactă, este integrabilă.

0.2 Calculul integralelor duble

Teorema 4 (a lui Fubini pe R2 ) Fie D = [a,
 b] × [c, d] ı̂n R2 şi f : D → R continuă.
un dreptunghi 
ZZ Zb Zd Zd Zb
Atunci f (x, y) dxdy =  f (x, y) dy  dx =  f (x, y) dx dy
D a c c a
 
Zb Zd
Altă notaţie utilizată: De exemplu, pentru iterarea (desfacerea) integralei duble  f (x, y) dy  dx =
a c
Zb Zd Zb Zd
dx f (x, y) dy = f (x, y) dydx.
a c a c ZZ
x + 3y 2 dxdy.


Exemplu: Fie D = [0, 2] × [1, 3]. Calculaţi
D
Rezolvare: Integrala pe domeniu dreptunghiular se iterează astfel
Z2 Z3 Z2 Z3 Z2
2 2

y=3
( (x + 3y )dy)dx = dx (x + 3y )dy = xy + y 3 y=1 dx
0 1 0 1 0
Z2

2
= (3x + 27 − x − 1) dx = x2 + 26x 0 = 56.
0

Definiţia 5 Fie
D = {(x, y)| a ≤ x ≤ b, ϕ1 (x) ≤ y ≤ ϕ2 (x)} (1)
unde ϕ1 , ϕ2 sunt două funcţii continue pe [a, b]. Spunem că D este domeniu intergrafic proiectabil pe Ox.
(vezi fig. 1)
Comentariu: D este limitat ”superior” de curba y = ϕ2 (x) si ”inferior” de y = ϕ1 (x) şi dreptele
verticale x = a, x = b, adică D este gândit ca reuniune de segmente verticale de abscisă x şi ordonata
aparţinând lui [ϕ1 (x) , ϕ2 (x)], ∀x ∈ [a, b].
Observaţie: D este intergrafic proiectabil pe Ox dacă orice paralelă la Oy care intersectează
domeniul, ı̂l taie după un segment.
Teorema 6 Dacă D este domeniu intergrafic proiectabil pe Ox şi f : D → R continuă, atunci
ZZ Zb ϕZ2 (x)

f (x, y) dxdy = dx f (x, y) dy (numită integrala dublă iterată).

D a ϕ1 (x)
 3

Figura 1:

Teorema 7 Analog, pentru D domeniu intergrafic proiectabil pe Oy,

D = {(x, y)| c ≤ y ≤ d, ψ1 (y) ≤ x ≤ ψ2 (y)} (2)

ZZ Zd ψZ2 (y)

ψ1,2 funcţii continue pe [c, d], (vezi fig. 2 ) atunci f (x, y) dxdy = dy f (x, y) dx.
D c ψ1 (y)

copy.jpg

Figura 2:
 4

Exemplul 1: Calculăm aria domeniului D limitat de curbele y = x, y = x1 , x = 2.

Rezolvare: D este domeniul haşurat din figura 3 şi este intergrafic proiectabil pe Ox. Va trebui

Figura 3:

să determinăm intervalul [a, b] al variabilei x, curba care mărgineşte inferior domeniul, de ecuaţie
y = ϕ1 (x) şi cea care mărgineşte superior domeniul, y = ϕ2 (x) . Intervalul [a, b] este proiecţia lui D
pe Ox, deci este [1, 2] ; ϕ1 (x) = x1 , ϕ2 (x) = x.
ZZ Z b Z ϕ2 (x) Z 2 Z x
Aria (D) = dxdy = dx dy = dx dy
1
D a ϕ1 (x) 1 x
Z 2 Z 2    2 2
1 x 3
y|y=x

= y= x1
dx = x− dx = − ln x  = − ln 2.
1 1 x 2 1 2
ZZ
Exemplul 2: Calculaţi I = (1 + xy) dxdy, unde D este domeniul mărginit de ∆ABC,
D
A (−1, 0) , B (1, 0) , C (0, 1) .
Rezolvare: Considerăm D domeniu proiectabil pe Oy (Figura 4).

AC : y = x + 1 =⇒ x = y − 1 = ψ1 (y)
CB : y = −x + 1 =⇒ x = 1 − y = ψ2 (y)

sunt curbele care mărginesc la stânga, respectiv la dreapta, domeniul.

Figura 4:
 5

prOy D = [0, 1] , deci

1 1−y Z1  x=1−y Z1
x2 y 
Z Z
I= dy (1 + xy) dx = x+ dy = 2 (1 − y) dy = 1.
0 y−1 2 x=y−1
0 0

Aplicaţie: Fie D o placă materială plană şi ρ = ρ(x, y) densitatea ı̂n fiecare punct (masa pe
unitatea de arie). Atunci ZZ
Masa D = ρ(x, y)dxdy.
D

x = x(u, v)
Teorema 8 (schimbare de variabilă) Fie o schimbare de variabilă de la (x, y) ∈ D la
y = y(u, v)
D(x,y)
(u, v) ∈ D0 mulţimi compacte, aşadar Jacobianul detJ = D(u,v) 6= 0 pe IntD0 . Atunci, dacă f : D → R
ZZ ZZ
este funcţie continuă, f (x, y) dxdy = f (x (u, v) , y (u, v)) |det J| dudv.
D D0

x = ρ cos θ
Observaţie: Pentru domenii marginite de porţiuni de cerc se folosesc coordonatele polare ,
y = ρ sin θ
ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π]. Jacobianul trecerii la coordonatele polare (ρ, θ) este detJ = ρ.

Exerciţii: 1)Z ZEfectuaţi schimbarea de variabilă de la coordonate carteziene la coordonate polare

p
şi calculaţi I = x2 + y 2 dxdy pentru D = {(x, y)| a2 ≤ x2 + y 2 ≤ b2 , y ≥ x} , 0 < a < b.
D 
x = ρ cos θ
Rezolvare: Domeniul este reprezentat ı̂n figura 5. Introducem , ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π] ı̂n
y = ρ sin θ

Figura 5:

 2 2  ρ∈
2 [a, b] 
a ≤ρ ≤b
inecuaţiile care ı̂l definesc pe D şi obţinem ⇐⇒ π 5π
sin θ ≥ cos θ  θ∈ ,
4 4
care defineşte noul domeniu, D0 al variabilelor
p ρ şi θ. Jacobianul trecerii la
D(x,y) 2 2
coordonatele polare este D(ρ,θ) = ρ. Deci pentru f (x, y) = x + y ,
Z 5π Z b b
πρ3  b 3 − a3
ZZ  
 D(x, y)  4
2
I= f (ρ cos θ, ρ sin θ) 
  dρdθ = dθ ρ dρ = = π .
D(ρ, θ)  π
4
a 3  a 3
D0
 6

x2 y 2
2) Arătaţi că aria domeniului limitat de elipsa
2
+ 2 = 1 este πab.
a b
x = aρ cos θ
Indicaţie Folosim coordonatele polare generalizate , ρ ≥ 0, θ ∈ [0, 2π].
y = bρ sin θ

Formula Green-Riemann
Teorema 9 Fie D ⊂ R2 un compact, cu frontiera C formată dintr-o reuniune finită de curbe simple,
ı̂nchise, netede pe porţiuni, orientate pozitiv (adică lasând domeniul la stânga atunci când parcurgem
→
− →
−
C ). Atunci circulaţia Icâmpului vectorialZ→ −v =
Z
1
 P (x, y) i+ Q (x, y) j de clasă C (D) de-a lungul
∂Q ∂P
frontierei lui D este P dx + Qdy = − dxdy.
∂x ∂y
C=F rD D

In figura 6 am reprezentat 2 cazuri pentru domeniul D, ı̂n primul (a), frontiera este conexă, ı̂n
celălalt, (b) , F rD = C1 ∪ C2 este formată din 2 componente conexe.

Figura 6:

Comentariu: In anumite contexte fizice, F rD este accesibilă şi nu domeniul D şi astfel formula
Green-Riemann stabileşte o legătură ı̂ntre date accesibile măsurătorilor şi cele inaccesibile ı̂n mod
direct.
→
− →
−
Exemplu: Aflaţi circulaţia câmpului →
−v = (x3 − 3xy 2 ) i + (3x2 y − y 3 ) j de-a lungul curbei C
ı̂nchise parcursă
 pozitiv
 din figura 7, C fiind sfertul de cerc AB
d completat cu razele OA şi OB, unde
OA = 1 şi m xOA[ = θ0 .

Figura 7:

Rezolvare: Curba C = FrD este orientată pozitiv ı̂n figura 7, adică lăsăm domeniul D la stânga
 7

atunci când parcurgem curba.

∂P
P (x, y) = x3 − 3xy 2 , (x, y) = −6xy
∂y
∂Q
Q (x, y) = 3x2 y − y 3 , (x, y) = 6xy
∂x
sunt continue pe D. I ZZ  
∂Q ∂P
Aplicăm formula Green-Riemann P dx + Qdy = − dxdy
∂x ∂y
C D
şi obţinem ZZ
I= 12xydxdy.
D
 
x = ρ cos θ ρ ∈ [0, 1] 
Trecând la coordonate polare =⇒ . Deci
y = ρ sin θ θ ∈ θ0 , θ0 + π2

1 θ0 + π2
1  θ + π
6ρ4  cos 2θ  0 2
Z Z
3 3
I= dρ 12ρ sin θ cos θdθ = − = cos 2θ0 .
0 θ0 4 0  2 
θ0 2