hui iomarcat tocul de armă pe care îl purta sub geacă.

Avea
I .t nl ml >i I vreo treizeci şi cinci de ani, arăta bine şi era cu picioarele
l»‘ pAmînt, plăcută pentru un detectiv de la Omucideri, cam
Miliimni adeseori.
Inspectoarea Hughes? am întrebat.
Jamilla. întinse mîna şi zîmbi în timp ce i-o strîngeam. Şi
/Inii K'lul era plăcut îmi pare bine de cunoştinţă, domnule detectiv.
Iii mod normal, aş fi reticentă la orice idee care vine din partea
I III ului, dar reputaţia dumneavoastră v-a luat-o înainte. De
MMincnea, crima din Washington a fost oribil de asemănătoare,
i n i i aşa? Aşadar - bine aţi venit în San Francisco.
- Mă bucur să fiu aici. Am zîmbit şi eu şi i-am strîns mîna.
Nlrtnsoarea ei era puternică, dar nu exagerată. Tocmai mă
nlndcam la crima din Washington, i-am spus. Notele dumnea­
voastră de la locul crimei mi-au reîmprospătat perfect amintirile.
Nu am reuşit să găsim nimic în legătură cu uciderea Patriciei
( juneron. Asta o puteţi adăuga la dosarul pretinsei mele reputaţii,
cca care mi-a luat-o înainte.
Jamilla Hughes zîmbi din nou. Sincer. Nimic exagerat; nici
fu legătură cu persoana ei nu era nimic exagerat. Nu arăta anume
ca un detectiv de la Omucideri, ceea ce era probabil un lucru
hun. Părea cam prea normală ca să fie poliţistă.
- Ei, mai bine ne-am grăbi. Am luat legătura cu un specia­
list dentar veterinar şi ne întîlnim cu el la Morga Municipală. E
prieten bun cu legistul. Cum vi se pare priveliştea din San Fran­
cisco?
Am clătinat din cap şi am zîmbit amar.
- De fapt, exact asta am vrut să văd cînd am venit încoace.
Cred că am citit o relatare într-unul din ghidurile de călătorie.
Cînd ajungi în San Francisco, nu rata şansa de a vedea morga.
- Nu e în ghidurile de călătorie, replică Jamilla, dar ar trebui
să fie. E mult mai interesantă decît orice călătorie cu troleibuzul.

29