Organizarea contabilităţii patrimoniale constituie o obligaţie stabilită prin Legea

contabilităţii nr. 287 din 15.12.2017 pentru toate persoanele juridice şi fizice, care desfăşoară
activitate de întreprinzător.

Unităţile de comerţ au un statut de intermediere între producători şi consumatorii de

bunuri materiale. Comerţul ca parte componentă principală a sectorului terţiar al economiei se
poate defini ca ansamblu de activităţi prin care se stabilesc legături permanente între producători
şi consumatori. În esenţă, el se defineşte ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi
revînzare a lor, în scopul obţinerii de profit.

Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să

ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului, asupra evoluţiei situaţiei financiare şi a rezultatelor,
în scopul utilizării acestora de către diferite tipuri de utilizatori, atît pentru cerinţele interne ale
acestora, cît şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali,
clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii, art. 6 contabilitatea oricărei entităţi cu

personalitate juridică funcţionează după anumite principii şi reguli (politici) contabile care îşi au
originea în “convenţia evaluării”, conform căreia exprimarea monetară corectă este “regula de
fier” a contabilităţii.

Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică extinzînd

noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea potenţialului, evaluarea
performanţelor, evaluarea perspectivelor etc.. În conformitate cu prevederile Legii Contabilităţii
şi S.N.C. 1 Politica de contabilitate entităţile organizează şi ţin contabilitatea conducîndu-se de
următoarele principii:

 continuitatea activităţii (exemplu)

 contabilitatea de angajamente (exemplu)
 permanenţa metodelor
 separarea patrimoniului şi datoriilor
 necompensarea (exemplu)
 consecvenţa prezentării.

Totodată informaţia din rapoartele financiare trebuie să corespundă următoarelor

caracteristici calitative:
 a. inteligibilitatea
b. relevanţa
c. credibilitatea
d. comparabilitatea.

În consecinţă, evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin din conturile
contabile curente, dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi
de zi şi le sintetizează periodic, trebuie să fie efectuate în acord cu principiile statuate ale
contabilităţii, care sunt de fapt “porunci economice” (probabil de aceea sunt tot 10).

Principiul prudenţe

Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei. În mod
special aceasta presupune a se avea în vedere următoarele aspecte:

a. se vor lua în considerare numai profiturile (veniturile, finanţările) recunoscute pînă la

data încheierii exerciţiului financiar;
b. se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat
naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior,
chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data
întocmirii bilanţului;
c. se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul
exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu este admisă supraevaluarea elementelor de

activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinînd cont de
deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent
sau anterior.

Principiul continuităţii activităţii

Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un
viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea
semnificativă a acesteia. Dacă managerii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de
nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea întreprinderii de a-şi
continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.
 În cazul în care rapoartele financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii,
această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţiile privind modul de întocmire a
raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana
juridică nu îşi mai poate continua activitatea. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc
înţelese în sens financiar, pentru că orice entitate „moartă” poate fi ţinută în viaţă prin finanţări
hemoragice, dar, astăzi, nimeni nu-şi mai propune aşa ceva.

aleasă în mod adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi
tendinţa reală a rezultatelor societăţii.

Principiul contabilităţii de angajamente

Se vor lua în considerare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului

financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a
efectuării plăţilor (contabilitatea de angajament). „Independenţa” se asigură prin respectarea
tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor, angajamentelor, veniturilor, cheltuielilor,
obligaţiilor şi, implicit, scadenţelor.

Principiul separării patrimoniului şi datoriilor

 În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina
separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv, indiferent de
conţinutul său economic, de evoluţia previzibilă a pieţei, de consecinţele pe care le are această
evaluare. Odată stabilită corect valoarea, mai departe, prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor
o face contabilitatea după toate regulile sale specifice.

Principiul intangibilităţii

Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a

exerciţiului precedent, cu excepţia corecţiilor impuse de aplicarea I.A.S. 8 ” Politici contabile,
modificări în estimările contabile şi erori”. Atenţie la acest principiu întrucît „oamenii cu
experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ în altul („bilanţ de
închidere”, „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte procedurile contabile care cer
„scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale colaterale.

Principiul necompensării
 Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce
reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi
pasive admise de Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi
rectificative”, care aduc activele şi, respectiv pasivele, la valoarea contabilă netă). .

Comentarii. Deşi unitatea de comerţ a primit avans de la clientul extern, îi facturează

acestuia întreaga sumă, din cel puţin trei considerente, pentru:

 a face aplicarea principiului necompensării (avansul primit este un aspect, întreaga

creanţă facturată este un alt aspect);
 a justifica plata întregii sume de către clientul extern, în contabilitatea acestuia;
 pentru a produce şi emite un document legal obligatoriu de însoţire a mărfii în comerţul
internaţional (factura externă - invoice).

În mod simetric, pentru identitate de raţiune şi din aceleaşi considerente, furnizorul intern emite
factura pentru suma integrală, deşi anterior primeşte un avans.

Principiul pragului de semnificaţie

 Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul
situaţiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii
similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului

Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a

evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul consecvenţa prezentării

 Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la

o perioadă la alta, cu excepţia cazului cînd:

 o schimbare semnificativă în natura activităţii entităţii sau o analiză a prezentării

situaţiilor financiare demonstrează că schimbarea respectivă va avea ca rezultat o
prezentare mai adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor, sau;
 o schimbare a prezentării este cerută de un Standard Internaţional de Contabilitate sau de
o interpretare.
 Bibliografie>
1. Mihaela Dumitrana - Contabilitatea în comerţ şi turism, Ed. Maxim, Bucureşti, 1996
Magdalena Negruţiu

2. https://conspecte.com/Contabilitea-in-comert/obiectivele-si-principiile-
organizarii-contabilitatii-in-unitatile-de-comert.html
Ministerul Educaţiei,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Centrul de Excelenţă în Informatică si Tehnologii Informaţionale
Catedra “Științe economice”

Tema: Principiile contabile 

Elaborat: Godiac Sandu

Verificat: Bespalco Elena
Grupa: C-1542

Chişinău 2019