.

Operatiuni
În decursul războiului au fost derulate multe operațiuni ale ambelor părți,însă
mai jos sunt prezentate cele de la finele anului,care au condus la deznodământul
acestui conflict armat.
În martie 1988, iranienii au declanșat mai multe operațiuni militare în
Kurdistanul irakian, cele mai importante fiind Operațiunea Dawn 10, Operațiunea
Beit-ol-Moqaddas 2 (Jerusalem 2), și Operation Zafar 7 (Victory 7), încercând să
captureze barajul Darbandikhan și uzina electrică de la Lacul Dukan, care furnizau
Irakului o bună parte din energia electrică și apa potabilă necesare, urmărind
totodată și ocuparea orașului Suleimaniya. Liderii iranieni sperau ca prin ocuparea
acestora vor obține o poziție mai avantajoasă în cadrul negocierilor de pace. Trupe
aeropurtate de comando iraniene au fost parașutate în spatele liniilor de apărare
irakiene, luând prin surprindere inamicul. Concomitent, elicoptere înarmate cu
rachete au distrus o mare parte din tancurile irakiene, iar avioanele de atac F-5E
Tiger au atacat rafinăria Kirkuk. 
a)Operațiunea Zafar 7-startul unui masacru
Iranienii atacă sudul Sulaymaniyah unde au învins ușor trupele irakiene. După
înfrangerea primei linii a irankienilor,iranienii au avansat rapid. Totuși,irakienii au
lansat un contra-atac la avansarea lor. Soldații irakienii au fost prinși în ambuscadă
de către iranieni și distruși în totalitate. Deși victoria părea să aparțină
iranienilor,aceștia nu au putut cucerii orașul. Although Iran's 55th parachute and
84th infantry divisions respectively took heavy losses after having been hit with
chemicals, forcing the Iranians to call off the offensive.Diviziile 55 parașutism și
84 infanterie au fost lovite puternic de către armele chimice,astfel fiind nevoite să
se retragă.
Aceasă operație avea de gând să conducă Irakul la unul dintre cele mai
sângeroase campanii din ultimii ani.
b) Răspuns irakian-Campania Al-Anfal
Denumită simplu Anfal,efectuată în mod oficial în 1988, desfășurată în 8
stagii, din care 7 aveau ca țintă zone controlate de Uniunea Patriotică Kurdistan.
Pentru aceste asalturi, irakienii au numărat aproximativ 200,000 de soldați cu
sprijin aerian against împotriva forțelor de gherilă kurdistane,care nu erau mai mult
de 1000 de soldați.
 Pe 16 martie,1988 a fost lansat un genocid cu gaz otrăvitor asupra orașului
Halabja(Kurdistanul irakian) care s-a soldat cu 3,200-5000 de morți,majoritatea
civili.
În total,Anfal a avut ca rezultate un masacru de 50,000-100,000 oameni,însă
surse neoficiale vorbesc despre un număr aproximativ de 182,000.
Anterior mai utilizaseră gaze toxice, dar nu pe scară atât de largă. Garda
Republicană irakiană a lansat 700 de obuze cu încărcătură chimică, în timp ce
diviziile de artilerie au lansat la rândul lor câte 200-300 obuze de același tip.
Rezultatul a fost formarea unui nor greu din gaze toxice, care a omorât sau a scos
din luptă peste 60% din efective, distrugând complet a 84-a Divizie Iraniană.
c) Operațiunea Ramadan Mubarak
În 17 aprilie 1988, Irakul a lansat Operațiunea Ramadan Mubarak, un atac
prin surprindere contra celor 15 000 de soldați iranieni, majoritatea trupe Basij, ce
apărau peninsula al-Faw, ocupată anterior. Precedat de operațiuni de diversiune în
spatele liniilor iraniene, concomitent cu un puternic foc de baraj de artilerie,
trupele irakiene au luat cu asalt peninsula. Toate pozițiile iraniene, puncte de
comandă, depozite de muniție, puncte fortificate, au fost atacate cu iperită (gaz
muștar), gaze toxice neuro-paralizante și artilerie convențională. În 48 de ore, toți
combatanții iranieni au fost omorâți sau alungați din peninsulă. Și de această dată,
succesul irakian s-a datorat folosirii pe scară largă a armelor chimice, interzise de
tratatele internaționale. În cursul atacurilor cu gaze toxice, soldații irakieni au fost
protejați de un antidot.
d) Tawakalna ala Allah (Credință în Dumnezeu).
În 25 mai 1988, Irakul a declanșat prima din cele patru operațiuni Tawakalna
ala Allah. Operațiunile au constat în baraje de artilerie, printre cele mai puternice
din istorie, urmate de atacuri chimice. Mlaștinile din zonă, fiind secate în prealabil,
aceasta a permis înaintarea ușoară a tancurilor irakiene, forțând luptătorii iranieni
să se retragă. A doua operațiune s-a desfășurat contra apărătorilor iranieni ai insulei
Majnoon. Din nou au fost utilizate gaze toxice, majoritatea soldaților iranieni fiind
omorâți. Ultimele două operațiuni Tawakalna ala Allah au avut loc în al-Marah și
Khaneqan.
e) Operațiunea Mersad
Pe 26 iulie 1988, forțele MEK, cu suportul armatei irakiene au început
operatia Forough Javidan (Eternal Light) în centrul Iranului. Aceștia au lucrat
împreună, avansând către Kermanshah. Cu o opoziție slabă,MEK-ul adistrus în
cale câteva orașe iraniene, continuând spre Kermanshah.
Exceptând o rezistență iraniană locală,trupele irakiene au avansat 150 km în
teritoriul iranian. Forțele de rezistență iraniene au încetinit ofensiva
irakiană,îndeajuns ca Iranul să pregătească o contra-ofensivă.
Iranul nu a lansat un contra-atac imediat, Așteptând ca forțele irakiene să
treacă de raza suportului aerian .După depășirea acestei limite,forțele iraniene au
lansat contra-atacul,operația Mersad,care avea să fie și cea care inchide războiul.
Iranienii au obținut supremația aeriană prin tactica lor defensivă. Trupele
aeropurtate ale iranului au aterizat în spatele liniilor irakiene,în timp Iranian Air
Force F-4 Phantoms au bombardat forțele blindate ale irakienilor pe căile de
comunicație ce duceau spre oraș.
Apoi au urmat atacuri ale elicopterelor forțelor aeriene cu rachete anti-
blindate asupra irakienilor. Această mișcare e distrus complet forța blindată a
inamicului,lăsând o așa numită ”Highway to Hell”,datorită tehnicii rămase pe
șosea.
Armata iraniană și Garda Revoluționară s-au îndeplasat spre nord de
Khuzestan, încercuind și suprimând rezistența rămasă în orașul Kerend-e Gharb pe
29 iulie 1988.