CAPITOL I

MANAGEMENTUL – ŞTIINŢĂ A TRECUTULUI,

A PREZENTULUI ŞI A VIITORULUI

Principiile, metodele, tehnicile şi instrumentele managementului care se implementează

atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic trebuie să reprezinte un fundament
ştiinţific în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, care, după caz, vizează prezentul sau
viitorul unei întreprinderi, indiferent de profilul de activitate.
Managementul are cea mai importantă dimensiune întrucât în cadrul societăţii comerciale
se produc bunurile materiale, se prestează servicii, aici este terenul unor permanente confruntări
între problemele de producţie şi cele de concepţie.
Indiscutabil managementul este o ştiinţă pentru că studiază probleme specifice, utilizând
principii, metode, metodologii, tehnici şi un instrumentar de lucru adecvat. Însă, datorită poziţiei
speciale pe care un manager o are în raport cu subordonaţii săi, datorită aportului acestuia în
construirea şi menţinerea unui anumit sistem de relaţii formale şi informale în cadrul unităţii
economice, managementul prezintă într-o anumită măsură, de multe ori semnificativă, şi
aspectele unei arte.
În ceea ce priveşte raportul dintre ştiinţă şi artă, managementul cunoaşte trei orientări:
- accentuarea caracterului de "artă" a managementului explicat prin minimizarea
componentei ştiinţifice a acestuia, cu acordarea unor serioase concesii empirismului şi
spontaneităţii activităţii manageriale;
- existenţa unui echilibru între caracterul de ştiinţă şi de artă al
managementului. Argumentele acestei orientări sunt pe cât de simple, pe atât de pertinente:
managementul este ştiinţă pentru că are un obiect de studiu bine conturat, are principii şi metode
elaborate, dar în acelaşi timp managementul este artă dacă se ţine cont de individualitatea
managerului, de intuiţia, experienţa, curajul şi modalităţile sale de acţiune, toate fiind de cele
mai multe ori extrem de puternic personalizate;
- managementul este şi artă şi ştiinţă, dar pe măsură ce cantitatea de informaţii cu
caracter managerial creşte, creştere nu de puţine ori chiar exponenţială, balanţa se înclină tot mai
evident spre ştiinţă.