Sunteți pe pagina 1din 4

CAP.

13: PATOLOGIE DE APARAT DIGESTIV


1. Colecistita acută .
Colecistita acută este inflamatia acută a veziculei biliare apărută:
 fie in relaţie cu prezenţa calculilor intraveziculari (90% din cazuri)
ca urmare ; a iritatiei chimice şi inflamatiei produsă de aceştia.
 fie în abserţa calculozei, în cazul supunerii organismului fi unor
traume majore (operatii chirurgicale complicate, traumatisme sau
arsuri importante, sepsis, insuficienţa organică multiplă, etc.) ca
urmare a tulburărilor ischemice
Macroscopie: colecistul este mărit de volum, roşu-violaceu, oarecum
sub tensiune; seroasa poate fi acoperită de depozite fibrinoasae sau chiar
purulente, subseros se remarcă prezenţa de sufuziuni sanguine. În lumen
se găseşte bila tulbure, uneori amestecată cu puroi şi/sau sânge, eventual
calculi, prezenţa exclusivă de puroi în lumenul colecistic poartă numele
de empiem colecistic. Peretele este edemaţiat, mucoasa tumefiată, cu
depozite brune pe suprafaţă.
Concluzii prezenţa de edem, hiperemie şi infiltrat inflamator de tip
acut în grosimea peretelui colecistic, precum şi prezenţa de exsudat
serofibrinos (eventual purulent) pe suprafaţa mucoasei și seroasei
organului permite diagnosticul de colecistită acută.

2. Colecistita cronică .
Colecistita cronică este inflamaţia cronică a veziculei biliare şi poate
apare fie ca o consecinţă a unor episoade repetate de colecistită acută, fie
in absenţa lor, în acest caz fiind aproape intotdeauna asociată cu
prezenta calculilor biliari. Există cazuri descrise de colecistită cronică
acalculoasă in antecedentele cărora nu sunt menţionate episoade acute,
în etiopatogenia acestor situaţii fiind implicată supersaturatia bilei si
eventuale malformatii colecistice.
Macroscopie: Modificările morfologice sunt extrem de variate, în
principiu pot fi descrise două forme între care pot exista numeroase
variante:
 Forma hipertrofică (peretele mult îngroşat, cartonos, mucoasa este
impregnată biliar, pliurile mucoasei sunt hipertrofice, pe suprafata
mucoasei se observă depozite gălbui.
 Forma atrofică perete subţire, mucoasa subţire, cu mici zone de
lipsă de substanță cu pliuri disparute)

3. Hepatita cronică
Hepatita cronică definite ca afectarea hepatica datorată inflamației
cornice continuând fără ameliorare timp de cel puțin de 6 luni. Etiologia
afecțiunii este diveră, în principal marea majoritate a hepatitelor cornice
sunt de etiologie virală dar tablouri asemănătoare sunt produse de
afecțiuni autoimmune, boli metabolice (boala Wilson, deficitul de alfa-l-
antitripsină etc) medicamente. Criteriile după care se realizează
evaluarea histopatologică a hepatitelor cronice s-au modificat mult în
ultimul timp. La ora actuală diagnosticul histopatologic al hepatitelor
cronice include trei elemente activitatea necroinflamatorie, ( grading),
fibroza (staging), și în măsura în care este posibil etiologia.
Macroscopie: ficatul are aspect normal sau uşor mărit de volum; dacă
este vorba de o puncție -biopsie hepatică fragmentul recoltat de regulă
nu prezintă macroscopice notabile.

4. Ciroza hepatica
Ciroza hepatica reprezintă stadiul final pentru mai multe afecțiuni
hepaticee cornice : hepatopatia alcoolică, hepatite virale ( cu visrus
hepatic B,C, D și probabil G) boli autoimmune, afecțiuni biliare ( ciroză
biliară primitive, colangită sclerozantă primitivă, ciroză biliară
secundară obstrucţiei căilor biliare extrahepatice boli metabolice
(hemocromatoza, boala Wilson, deficitul de alfa 1 antitripsină etc) etc.
Histopatologic se identifică prezenţa a mai multor tipuri de modificări:
 dezorganizarea complete a arhitecturii normale hepatice cu
distrugerea lobulilor hepatici și fibroză marcată
 regenerare nodulară hepatocitară
 perturbări ale circulaţici normale intrahepatice
Microscopic: ficatul cirotic poate avea volum normal, mai mic sau
mai mare decât normalul dar întotdeauna are are consistență mult
crescută, maginea anterioară este ascuțită, suprafață neregulată prin
prezența a numeroși noduli de diferite dimensiuni. Culoarea organului
variază în funcție de etiologie :gălbui în ciroza etanolică, verde în ciroza
biliară primitive, brun violaceus în ciroza postnecrotică (posthepatitică).

5. Hemocromatoza
Hemocromatoza este caracterizată prin acumularea progresivă de fier
in diferite organe (ficat, pancreas, glande endocrine, glande salivare,
cord etc); afecţi.unea poate fi genetică (hemocromatoză idiopatică cu
transmitere autozomal recesivă pacienţii prezintă o absorbţie crescută de
fier la nivel-intestinal) sau dobândită (hemocromatoza secundară, care se
întâtneste în general la pacienţii cu afecţiuni hematologice care au primit
transfuzii sanguine, realizându-se astfel o supraincărcare cu fier a
organismului).
Macroscopie: ficatul este mărit de volum, consistenţa este crescută,
parenchimul este, inchis la culoare, brun.
6. Carcinomul hepatocelular
Carcinomul hepatocelular, tumoră malign a hepatocitelor, este cea
mai frecventă tumoră malignă primitive, apare mai frecvent pe ficat
cirotic.
Macroscopic: se descriu trei forme macroscopice de carcinoma
hepatocelular:
 Nodul solitar (cea mai frecventă) nodul unic de dimensiuni
variabile, alb-gălbui, friabil, cu zone de necroză.
 Multinodular mai mulți noduli, izolați sau confluenți, cu aspect
similar, răspândiți în întreg parenchimul.
 Forma difuză cuprinde un lob în întregime sau chiar întreg ficatul,
nu se mai recunoaște macroscopic parenchim normal.