CHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU PLĂCI

Scurt istoric
Aceste schimbatoare au fost propuse inițial pentru a răspunde necesităților industriei laptelui, utilizarea lor
extinzându-se apoi în diverse alte ramuri ale industriei: chimie, tehnică nucleară, etc. Conceptul nu a fost
suficient exploatat până la Richard Seligman, fondatorul lui APV International Ltd, prima firmă ce a
introdus în 1923 comercializarea schimbătoarelor de căldură cu plăci și garnituri. Inițial plăcile erau din
“gunmetal”, dar în 1930 acestea au început să fie confecționate din oțel inoxidabil. Primele aparate de acest
tip erau limitate din punct de vedere a condițiilor de funcționare la o presiune de 2 bar și o temperatură de
aproximativ 60°C. De atunci, schimbătoarele de căldură cu plăci și garnituri au rămas practic neschimbate
din punct de vedere constructiv și a tehnologiei de fabricație, dar dezvoltările din ultimii șaizeci de ani au
condus la ridicarea parametrilor operaționali, presiune și temperatură, la 30 bar si respectiv 180°C, prin
marea varietate existentă la nivelul materialelor din care pot fi realizate plăcile și garniturile de etanșare. În
ultimii ani noi tehnologii de fabricație și asamblare a schimbătoarelor de căldură cu plăci au condus la
atingerea unor performanțe net superioare celor clasice ce utilizează ca elemente de etanșare garniturile.

Clasificare
Există diferite tehnologii în lume, dintre care unele dezvoltate destul de recent, privind realizarea
schimbătoarelor de căldură cu plăci. Putem distinge în acest sens două categorii de astfel de aparate:
schimbătoare cu suprafața primară și schimbătoare cu suprafața secundară (figura 1.).

SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU PLĂCI

SCHIMBĂTOARE CU SCHIMBĂTOARE CU
SUPRAFAȚA PRIMARĂ SUPRAFAȚA SECUNDARĂ

PLĂCI ȘI ASAMBLAJE PLĂCI PLĂCI

GARNITURI SPECIALE LIPITE PRESATE

PLĂCI
SUDATE
SAU LIPITE
PRIMAR

Figura 1. Clasificarea schimbătoarelor de căldură cu plăci

Modul de funcționare

Figura 2. Părțile componente ale schimbătorului

de căldură cu plăci
În general transferul de căldura
prin plăcile cu canale este mai
redus comparativ cu plăcile cu
flux unic. Viteza fluidelor prin
canalele plăcilor este de 2-2,5
m/s, iar mărirea vitezei peste
aceste valori nu este
recomandată din motiv că
determină o creștere a
pierderilor de presiune, o
mărire însemnată a presiunii de
intrare a fluidului și, prin
urmare, dificultăți în etanșarea întregii instalații transversale, in V sau cu proeminente circulare, cu d=20-
25mm,prin efectul de dezintegrare a filmului de curent, prin schimbările bruște ale secțiunii canalului și ale
sensului de curgere, transformă curgerea laminară in curgele turbulentă. Chiar la Re=150-300 apare curgerea
turbulentă, recomandată, iar transferul de căldura prin convecție si conducție se realizează în condiții foarte
bune.Toate plăcile unui schimbător de căldură (plăci normale, intermediare și de capăt) sunt numerotate de
la 1 la n pentru a se putea respecta ordinea de montaj necesară circulației corecte a fluidelor și sunt grupate
în zone. Zona schimbătorului de căldură este cuprinsă între două plăci intermediare. Plăcile normale de
schimb termic dintr-o zonă formează unul sau mai multe pachete. Fiecare pachet are un număr de canale (m)
prin care fluidul se deplasează pelicular. Formula de aranjare a plăcilor este o fracție în care numărătorul
reprezintă numărul pachetelor și numărul canalelor din fiecare pachet pentru un fluid de lucru, iar numitorul
reprezintă acelasi lucru pentru celalalt fluid.
Schimbatoarele cu suprafață primară, pot fi realizate sub forma schimbatorul cu plăci și elemente de etanșare
(garnituri) , acesta fiind tipul cel mai raspândit de aparat, cu plăci lipite sau sudate. În cazul aparatelor cu
suprafața secundară între plăci este înserată o umplutură metalică care reprezintă o suprafață suplimentară
(secundara) de transfer de caldura. Schimbătoarele cu plăci și garnituri au utilizarea limitată de presiunea
maximă de lucru, precum și de diferența de presiune între cele două fluide. Este posibil de conceput și de
construit schimbătoare de căldura cu plăci și elemente de etanșare pâna la o presiune de lucru 25 - 30 bar si
o diferență de presiune de 25bar. Frecvent întâlnit astăzi sunt schimbătoarele cu presiune de lucru de ordinul
a 6-20 bar.

Figura 3. Schimbător de căldură cu plăci și garnituri (schema funcțională).

Temperatura maximă de lucru limitează deasemenea domeniul de utilizare al aparatului. Această

temperatura este funcție de materialul elementelor de etanșare și se admite ca o limită superioară uzuală, o
temperatură de ordinul a 150°C, putându-se atinge, pentru aplicații speciale și temperaturi de pâna la 260°C.
Suprafata de schimb de căldură este compusă dintr-o serie de plăci metalice, prevăzute cu garnituri și strânse
una lânga alta cu ajutorul unor tiranți. Se formeaza o serie de canale, unul dintre fluide udând una dintre
fețele plăcii, iar celălalt fluid cealaltă față (figura 3).
Plăcile sunt realizate prin ambutisare, în general din oțel inoxidabil sau titan, dar pot exista plăci și din alte
metale, suficient de ductile, cum sunt Hastelloy, Incoloy, Monel, Cupronichel. Grosimea plăcilor este
deobicei de 0.6-0.8 mm și numai foarte rar se depășeste 1 mm. O importanță mare o are profilul plăcii care
trebuie să asigure o turbulență semnificativă pentru mărirea coeficientului de convectie, dar și o distribuție a
fluidelor pe întreaga suprafață a plăcii și puncte de sprijin metal pe metal pentru asigurarea rigidității
mecanice a aparatului. Există în prezent peste 60 de geometrii diferite de plăci brevetate de diferite firme
producătoare.
Garniturile sunt lipite în canaluri marginale prevazute în jurul plăcii și orificiilor de alimentare, asigurând
etanșeitatea aparatului față de mediul exterior și între fluide, asigurând circulația alternativă a acestora între
canale (figura 4)

2
Figura 4. Modul de aranjare a garniturilor

Mai recent, s-au realizat două tipuri de garnituri nelipite, lucru ce

permite reducerea timpului de mentenanță a acestor aparate.
Garniturile sunt elemente care limitează nivelul presiunilor și
temperaturilor în schimbătoarele de căldură cu plăci.
În ceea ce priveste orificiile de alimentare ale unui schimbător de căldură cu
plăci, acestea trebuie dimensionate de așa manieră încât pierderile de
presiune sa fie cât mai mici posibile, deoarece pierderi de presiune
importante în secțiunile de alimentare pot antrena probleme
deosebite legate de distributia în aparat, în special în cazul curgerilor bifazice.
Ca ordin de mărime, vitezele în aceste sectiuni pot atinge pâna la 5 m/s. În
schimbătoarele de căldură cu plăci există diferite tipuri de circulație
aleagentilor de lucru. Variantele cele mai des întâlnite sunt prezentate
în figura 4

Circulație cu o singură Montaj în U cu racordurile la

trecere pe ambele fluide o singură extremitate

Montaj în Z cu racorduri
Circulație cu mai multe
(intrare-ieșire) la ambele
treceri, în numar egal pe
extremități
ambele fluide
Figura. 4. Tipuri de circulații posibile în schimbătoarele de căldură cu plăci

Schimbătoarele de căldură cu plăci lipite sau sudate, dezvoltate în ultimii ani, permit o utilizare a suprafeței
de schimb de căldură la nivele de presiuni și temperaturi mai mari ca la schimbătoarele prezentate anterior,
datorită absenței elementelor de etanșare. În astfel de aparate se pot atinge presiuni de 40-50 bar și
temperaturi de 450-500 °C.
Schimbătoarele de căldură cu plăci sudate sau lipite reprezintă o variantă a schimbatoarelor cu plăci și
garnituri, deoarece suprafata de schimb de căldură este constituită, tot dintr-o serie de plăci metalice cu
canaluri înclinate, dar ele nu poseda nici elemente de etanșare, nici tiranți de strângere.
Etanșeitatea este asigurată prin sudura în jurul fiecărei plăci. Canalele formate între plăci sunt dispuse în așa
fel ca cele două fluide să circule alternativ în curenți paraleli.
Compactitatea și grosimea redusă a plăcilor permit ca aceste aparate, foarte ușoare să fie montate direct pe
tubulatura de racordare a schimbătorului, fără suport metalic sau fundație.
În ultimii ani au apărut și alte tipuri de schimbătoare cu suprafața primară (asamblaje speciale) fabricate din
materiale nemetalice (plastice, ceramice, grafit) și utilizează un alt mod de asamblare.
Schimbătoarele cu suprafața secundară sunt constituite dintr-un set de tole (mai des întâlnite tip “fagure”),
separate de plăci plane. Pentru aplicații în care unul dintre agenti este aerul atmosferic aceste schimbatoare
sunt fabricate din materiale ușoare (aluminiu) iar pentru aplicații în criogenie sau în aeronautică, materialele
utilizate sunt aluminiul sau oțelul inoxidabil.

3
Pentru a caracteriza performanțele și a alege tipul de plăci pentru un schimbător de căldură se utilizează în
general următorii parametri:
- Debitele primare și secundare care determină dimensiunile tubulaturii de racordare a schimbătorului și
permit alegerea tipului de placă și stabilirea numărului de plăci;
- Numărul de unități de Transfer de Căldură (NTC), care caracterizează performanțele termice ale
aparatului;
- Pierderile de presiune care sunt, în general, impuse de utilizator și care impun în unele cazuri alegerea
dimensiunilor plăcilor.

Concluzii

Utilizarea schimbătoarelor de căldură cu plăci este determinată de avantajele pe care le prezintă față de
celelalte tipuri de schimbătoare de căldură:
- transfer de căldură intens, datorat îndeosebi grosimii peliculei de produs (valoarea coeficientului de
transfer termic poate ajunge la 6000-7000 w/m2k;
- realizează economic un grad ridicat de recuperare a căldurii (60-70%), ceea ce duce și la micșorarea
diferenței de temperatură între cele două fluide care circulă prin schimbător;
- construcție compactă pentru suprafețe mari de transfer termic;
- pierderi de presiune relativ mici;
- satisface cele mai exigente condiții de igienă;
- curățarea este simplă;
- automatizarea nu este mai complicată decât la alte tipuri de schimbătoare de căldură;
- cheltuielile de investiții nu sunt mai mari decât la schimbătoarele de căldură tubulare de aceeași mărime,
dar schimbul termic se realizează în condiții bune;
- construcția și exploatarea sunt mai simple.
În industria alimentară schimbătoarele de căldură cu plăci sunt folosite în procese tehnologice de fabricare a
laptelui şi a smântânii (pasteurizare şi răcire), glucozei, berii, alcoolului, soluțiilor de zahăr, sucuri etc.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.alfalaval.com/
2. http://cceei.energ.pub.ro/cursuri/schimbatoare.pdf
3. http://www.termo.utcluj.ro/ufa/ufapdf/ufa04a.pdf
4. http://www.pelrom.ro/schimbatoare-de-caldura.html