Motto:,,Primul scop al învăţăturii nu este cunoaşterea,ci aplicarea ei''

Autor Ştefan Prutianu

Titlu Antrenamentul abilităţilor de comunicare
Editura Polirom 2004

Ştefan Prutianu, născut la data de 11 septembrie 1954

în satul Zăpodeni(judeţul Vaslui) a urmat studii la Liceul
Energetic din Iaşi, după care a absolvit cursurile de la
Facultatea de Ştiinţe Economice, Specializarea Ştefan
Prutianu, născut la data de 11 septembrie 1954 în satul
Zăpodeni (judeţul Vaslui), a urmat studii Economia Industriei
din cadrul Universitaţii ,,Al.I.Cuza” din Iaşi.
Din anul 1922,a lucrat în învăţămîntul superior ca
lector,conferenţiar şi apoi ca profesor universitar. În anul
1995 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în economie. Preda cursurile de cercetari de
marcheting,comunicare şi relaţii publice şi tehnici de vânzare şi negocieri.
Ştefan Prutianu este autor şi coordonator al mai multor lucrări în domeniul
comunicării şi negocieri în afaceri. Una dintre ele ar fi ,,Antrenamentul abilităţilor de
comunicare ‘’. Începînd lucrarea sa,autorul porneşte de la ideea că vorbitorii cît şi
ascultătorii sunt obişnuiţI să fie atenţi mai degrabă la ceea ce spun cuvintele,adica limbajul
verbal, decît la ceea ce spune vocea care le rosteşte-limbajul paraverbal, astfel zilnic
antrenăm limbajul verbal, marginalizînd limbajul paraverbal.
Autorul în primul capitol ,,Vocea.Antrenamentul vorbirii'', face o explicare a unor
sunete, interjecţii care exprimă o stare emoţională şi care transmit un mesaj atunci când
comunicăm. Astfel Ştefan Prutianu propune reguli pentru dezvoltarea abilităţilor de
comunicare.
Tonul de bază, atunci cînd vrem să fim convingători este cel parental, acest caz
propune o voce joasă care exprimă calmul şi autoritatea. Psihologii susţin că atunci cînd o
persoana primeşte mesaj pe tonul parental, creierul uman are imediat o reacţie de
supunere. Eventual autorul comunică despre rolul pauzelor în comunicare şi despre ritm.
Atunci cînd vorbitorul face o pauză, el poartă un dialog interior, căzut pe gânduri. Deseori
tăcerile îl lasă pe ascultător să facă propriile comentarii. Ritmul vorbirii de asemenea descrie
personalitatea vorbitorului. Când ritmul vorbirii este regulat, el indică o persoană pedantă,
care-şi controlează sentimentele şi ţine să dea dovadă de disciplină şi voinţă de fier. Cînd
ritmul vorbirii se schimbă excesiv de mult, poate indica o persoană oarecum imprevizibilă,
cu un psihic labil.
Oriunde există viaţă,exista comunicare. Animalele la fel ca şi oamenii comunică prin
emiterea unor semnale subsonice,sonice şi ultrasonice. Piţigoiul de exemplu emite peste 50
de piuturi distincte care poartă un mesaj specific: prezenţa duşmanului, delimitarea
teritoriului, chemarea puilor, bucuria sau foamea. Comunicarea în lumea plantelor si
animalelor se rezumă la simple semnale acustice: ţipete, mormăituri, gemete, ciripituri,
bătăi ritmice. Aceste semnale sonore transmit mesaje de chemare, respingere, plăcere,
spaimă, durere.
Cuvîntul, menţionează autorul, e cel mai puternic instrument de care dispunem
pentru a ne atinge scopurile, cuvintele ne pot pot face să izbucnească certuri şi chiar
razboaie crunte, cuvintele nepotrivite dimpotrivă ne ajută să dăm curaj ne ajută sa alungăm
stresul, frica, însă chiar şi efectul cuvintelor poate fi diferit de la o persoană la alta.
Cuvintele au un efect manipulator şi chiar dacă tonul vocii, gesturile sau privirea pot avea o
importanţă extraordinara in comunicarea umană, cuvintele sunt adevăratele cărămizi ale
limbajului uman şi stăpînirea lor este indispensabilă, pentru oricine are ambiţia de a
deveni un bun comunicător. Atunci cînd dorim să convingem pe cineva sau dorim să
obţinem ceva, trebuie de ales cuvintele potrivite şi de focalizat gîndirea celuilalt într-o
stare emoţională favorabilă manifestării acelui comportament.
Un alt aspect la care trebuie să atragem atenţia este exprimarea și mai ales la
expresiile care indică siguranţa persoanei, de exemplu conceptul ,,voi încerca'', acceastă
expresie implică mai curând eşecul decât reuşita unei acţiuni. Autorul scoate în evidenţă
câteva reguli banale şi simple pentru succesul unui discurs. Este necesar să avem încredere
în sine, dacă te motivezi poţi să declami un discurs convingător, vom putea ţine un discurs
numai dacă vom avea motive temeinice. Atunci când eşti cu adevărat hotărît, treaba e pe
jumătate făcută. Voinţa este funcţia psihică care ne orientează conştient spre împlinirea
scopurilor prin efortul depus pentru depăşirea piedicilor. Atunci când susţinem un discurs e
necesar să exprimi emoţiile, autorul susţine că emoţiile, umanizează oratorul şi aşa el se
apropie de public. Este necesar să pregăteşti cu grijă începutul şi sfîrşitul discursului, ceea ce
spui la început şi la sfîrşit, contează de trei ori mai mult decît ceea ce spui la mijloc.
Începutul face prima impresie şi stabileşte legătura sufletească cu publicul. Sfîrşitul răsună
în urechi chiar şi după ce ai tăcut,deci discursul are nevoie de exersare pentru a fi susţinut cu
succes.
Deci, comunicarea implică procese de acomodare a comportamentelor. Oamenii care
comunică și trăiesc împreună ajung să semene între ei, în atitudine, gestică și expresie
verbală. Însă oamenii în acelaș timp sunt diferiți, simt și percep diferit aceeași realitate,
respectș valori și credințe diferite, au interese contradictorii. Ceea ce ne unește pe toți este
faptul că noi toți comunicăm, aceasta vrea să ne spună Ștefan Prutianu. Recomand colegilor
mei să citească această carte, deoarece ea se lecturează din plăcere , nu din obligație.
Autorul folosește diferite tehnici pentru a ajuta cititorul să treacă peste problemele cu care
se confruntă persoanele în timpul comunicării. Ștefan Prutianu a folosit un limbaj accesibil,
propunînd chiar și exerciții și modalități de exersare individuală ce ajută în antrenarea
abilităților de comunicare.