Religia ca disciplină de învățământ

1.       Locul și rolul disciplinei religie la nivelul învățământului preuniversitar:

Educaţia religioasă constituie un aspect important al misiunii Bisericii în lume. Activitatea
învăţătorească a Bisericii a fost rânduită de Însuşi Mântuitorul Hristos, pentru ca oamenii să cunoască
voia Lui şi să o împlinească. Prin demersul educaţional din cadrul orelor de religie, Biserica vine în
ajutorul societăţii în ansamblul ei, promovând dragostea, prietenia, pacea, înţelegerea, întrajutorarea şi
cooperarea între semeni, toate acestea constituind principiile de bază ale credinţei creştine.
Alături de multe alte transformări economice, politice şi sociale, anul 1990 a adus cu sine şi
posibilitatea unor reforme şi transformări în plan religios. Una dintre noile realităţi religioase o
constituie şi introducerea religiei în şcolile laice, educaţia religioasă fiind una din problemele de
substanţă ale societăţii în ansamblul ei şi totodată ale politicii educaţionale.
Astăzi religia și-a câştigat un loc în cadrul sistemului de învăţământ. În cadrul ariei curriculare
Om şi societate, religia ierarhizează şi structurează conţinuturile educaţionale din perspectiva valorilor
şi a moralei creştine. Predarea Religiei în şcoală constituie un act misionar-sacramental, dar totodată are
conotaţii educaţionale profunde. Cunoaştera propriilor valori religioase reprezintă o formă de securizare
culturală, un semn de civism şi culturalitate.
Educaţia religioasă invită la reflecţie, la autocunoaştere, la o convertire la lumea valorilor.
Valorile religioase au darul de a aduce comuniunea între oameni, de a solidariza membrii unei
comunităţi. Ultimii ani au dovedit că prezenţa religiei în şcoală este necesară nu numai pentru Biserică,
ci şi pentru societatea românească în ansamblul ei, care a câştigat prin acest act de dreptate atât accesul
la propria-i spiritualitate, cât şi un instrument esenţial în procesul de educare al tinerei generaţii. Pentru
spaţiul românesc, credinţa creştină a acţionat ca un factor de coagulare şi de perpetuare al neamului. A
fi iniţiat religios, însemnă şi a fi educat, înseamnă a avea capacitatea de a spori şi continua educaţia.

2. Baza legislativă a predării religiei în școală:

a) Un prim pas: în 1990, între Ministerul Învățământului şi Ştiinţei şi Secretariatul de Stat pentru Culte
s-a încheiat un protocol cu privire la introducerea educaţiei moral-religioase în învăţământul de stat: câte o oră la
2 săptămâni de educație moral-religioasă, obiect de învăţământ, cu statut de disciplină opţională şi facultativă,
este inclusă în orar şi se desfăşoară în şcoli.
b) În 1991, în Constituţia României, articolul 32, alin (7), se afirmă că Statul asigură libertatea
învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este
organizat şi garantat prin lege.
c) Abia în anul 1995 când a fost votată Legea Învăţământului (Legea nr. 84/1995) s-a stipulat
obligativitatea religiei pentru clasele I-IV, pentru gimnaziu religia era cuprinsă doar în formă opţională, iar
pentru licee şi şcoli profesionale religia avea un statut facultativ.
d) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, pentru modificarea şi completarea Legii
Învățământului nr. 84/1995, în art 9, alin(1), precizează că Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial,
liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor
sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. Alin(2) preciza că La solicitarea scrisă a
părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia
şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive
obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
e) Ordinul nr. 3670 din 2001, cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru liceu în anul
şcolar 2001-2002, la art(5) prevede: Conform articolului 9 din Legea Învăţământului, planurile-cadru ale
învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului
comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. La
solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În
acestă ultimă situaţie, elevul îşi va alege în locul disciplinei Religie o disciplină opţională. (Aici Timiș remarcă:
„Legislaţia ar putea fi îmbunătăţită dacă aliniatul (2) al Ordinului nr. 3670/din 2001, ar fi modificat în
următoarea variantă: în cazul refuzului de a participa la ora de religie elevul va participa la un opţional propus de
către profesorul de religie. Se pot propune opţionale înrudite cu religia, cum ar fi: Istoria Religiilor, Elemente de
iconografie, Muzică bisericească, Arhitectura şi pictura creştină etc. În acest fel s-ar elimina concurenţa
neloială”). Cele două acte normative (Legea Învăţământului şi Ordinul 3670) poziţionează Religia ca disciplină
şcolară, parte a trunchiului comun, aria curriculară Om şi Societate. În această situaţie disciplina Religie nu mai
are un statul opţional şi devine opţională disciplina aleasă în locul Religiei.
f) Este îmbucurător faptul că şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5723/2003 include
Religia pentru toate specializările din învăţământul preuniversitar.
 g) Statutul Personalului Didactic, în articolul 136, aliniatul (1) stipulează că: Disciplina Religie poate fi
predată numai de personal abilitat, în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Învăţământului şi cultele
religioase recunoscute oficial de stat.
h) Diferitele soluţii ale problemei relaţiei între religie şi educaţie în cadrul sistemului de învăţământ
depind de conturarea şi structurarea raportului dintre Biserică şi Stat. O problemă care se va ivi în viitor va fi cea
a şcolilor confesionale. Prin noua Constituţie statul asigură posibilitatea înfiinţării de către diferite culte a
şcolilor confesionale. Articolul 32 alineatul (5) prevede că Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi
de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
 i) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede în art.32, alin (1):
În învățământul de stat și particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor recunoscute.
j) în noua Lege a Educației Naționale, propusă în 2009, la articolul 18 se prevedea: (1) Planurile-cadru
ale învăţământului primar, gimnazial și liceal includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.
Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La
solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul
poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod
similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru
frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personal didactic
calificat,conform prevederilor prezentei legi și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației,
Cercetării și Inovării şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.

3. Programa școlară: structură, importanță:

a) Programele  școlare sunt documente oficiale elaborate de Ministerul
Educației Naţionale şi Consiliul Naţional pentru Curriculum, şi stabilesc:
modelul curricular (prezintă o imagine sintetică a structurii interne a
disciplinei, semnificativă pentru procesul de predare-învăţare);
obiectivele cadru (sunt obiectivele care se subordonează idealului educaţional şi
finalităţilor educaţiei şi se armonizează cu cele ale altor discipline conexe; ele indică
schimbările în comportamentul elevilor la care ar trebui să ducă studiul disciplinei, pe
nivele de şcolaritate);
obiectivele de referinţă (reprezintă rezultatele la care ar trebui să ducă studiul
disciplinei la nivelul fiecărui an de studiu);
activităţile de învăţare (sunt exemple ale unor demersuri ce conduc la
învăţarea, întărirea şi dezvoltarea capacităţilor prevăzute de către obiective;
conţinuturile învăţării (sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea
obiectivelor cadru şi de referinţă propuse; unităţile de conţinut sunt organizate fie
tematic, fie în conformitate cu domeniile constitutive ale obiectelor de studiu);
recomandările făcute profesorilor;
standardele curriculare de performanţă pentru ciclurile de învăţământ
(sunt sisteme de referinţă comune pentru toţi elevii vizând sfârşitul unui nivel de
şcolaritate, sunt folosite la evaluarea calităţii procesului de învăţare şi au caracter
normativ).
b) Programa şcolară pentru disciplina Religie este elaborată de către
fiecare cult, avizată de Secretariatul de Stat pentru Culte şi aprobată de Ministerul
Educaţiei Naţionale. Elaborarea noilor programe de Religie – Cultul Ortodox s-a realizat
având în vedere următoarele aspecte: utilizarea modelului de proiectare curriculară
centrată pe competenţe, model care permite asigurarea continuităţii şi progresiei de la o
clasă la alta, dar şi continuitatea cu programele de Religie pentru ciclul primar şi cele
pentru liceu; asigurarea coerenţei la nivelul ariei curriculare Om şi societate, prin
corelarea cu schimbările intervenite la nivelul celorlalte programe şcolare;
recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a
învăţării cu cea morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a disciplinei Religie;
contribuţia competenţelor-cheie din aria curriculară Om şi societate la profilul de
formare al absolventului învăţământului obligatoriu, în mod deosebit la competenţe care
vizează: comunicarea, participarea la rezolvarea problemelor comunităţii, învăţarea
eficientă. Disciplina Religie are un rol deosebit de important în formarea personalităţii
elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul la
învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe
cunoaştere. Scopul studierii Religiei este acela de a forma personalităţi în concordanţă
cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structurarea de atitudini
moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii.
 Disciplina Religie –– Cultul Ortodox face parte din aria curriculară ”Om şi
societate” şi i se alocă o oră/săptămână în trunchiul comun pentru toate nivelurile de
învăţământ.
Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata
învatamântului gimnazial. Ele au un grad ridicat de generalitate si complexitate şi au
rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin
învatare.
Pentru fiecare an de studiu, programa propune competenţe specifice, deduse
din competenţele generale; ele reprezintă achiziţii-cheie ale învăţării.
Conţinuturile sunt organizate tematic şi au grade diferite de complexitate.
Profesorii vor acorda fiecărei teme, numărul de ore pe care îl consideră necesar, astfel
încât să trateze în mod adecvat toate acele probleme, pe care le au în vedere în
construirea lecţiilor. Un conţinut poate fi tratat în una sau mai multe lecţii, conform
deciziei profesorului. Ordinea temelor poate fi schimbată în funcţie de nevoile concrete
ale activităţii didactice, în măsura în care nu se modifică sensul programei.
COMPETENŢE GENERALE:
1) Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al desăvârşirii şi mântuirii
omului;
2) Utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase în diferite contexte
de comunicare;
3) Manifestarea valorilor şi a cunoştinţelor religioase în propriile atitudini şi
comportamente;
4) Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în
cadrul diferitelor grupuri;
5) Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii.
Programa şcolară odată aprobată este obligatorie. Manualele şcolare sunt alcătuite pe baza
programelor şcolare.

1. Manualele școlare. Auxiliarele didactice și importanța lor:

Manualul şcolar este un document școlar alcătuit pe baza programei şcolare. În cuprinsul lui
se prezintă atât cunoștințe, cât şi activităţi care trebuie desfăşurate de către elevi pentru asimilarea
acestora. Manualul de religie se alcătuieşte în conformitate cu principiile didactice şi catehetice, cu
scopurile propuse şi cu strategiile didactice folosite în activitatea educativă. Pentru fiecare temă din
manual, profesorul repartizează una sau mai multe ore, în funcție de gradul de dificultate al
conţinutului învăţării şi de specificul clasei.
Manualul este instrument de lucru atât pentru profesor, cât şi centru elevi. Pentru profesor,
manualul este un instrument de orientare în ceea ce priveşte conţinutul, deoarece trebuie să adapteze
sistemul metodologic la particularităţile elevilor. Întrucât în programa şcolară pot interveni
modificări, profesorul va utiliza manualul în scopul atingerii obiectivelor propuse de programă.
Pentru elevi, este un izvor important de cunoştinţe, un mijloc de perfecţionare a cunoştinţelor, un
stimulent în dezvoltarea interesului şi curiozităţii, un ghid în formarea priceperilor şi deprinderilor de
muncă individuală. Manualul poate fi utilizat la toate tipurile de lecţie, împreună cu diferite mijloace
de învăţământ.
Alături de manual, în predarea religiei pot fi utilizate şi alte lucrări: Mica Biblie,Micul
Catehism,Vieţile Sfinţilor etc.