Certificarea calitatii zaharului din sfecla de zahar prin analiza

materiilor prime si a semifabricatelor

Sfecla de zahar este o planta ierbacee apartinand familiei
Chenopodiaceae. Se utilizeaza sfecla din primul an de vegetatie
cand se formeaza radacina si frunzele (in al doilea an de vegetatie
are loc fecundarea si formarea semintei, planta devenind “semincer”,
adica producatoare de samanta. Radacina sfeclei de zahar este
formata din: - cap sau epicotil - portiune care poarta si frunzele; - gat
sau cotlet, respectiv hipocotil; - corpul radacinii sau rizocorp; - codita
terminala cu radacinile derivate din aceasta. Pe corpul sfeclei se afla
doua santuri (pe o fata si alta) din care ies radacini laterale care se
intind pana la varful coditei.
Radacina propriu zisa este formata din urmatoarele straturi:
-epiderma care formeaza startul exterior al rizocorpului si care se
compune din mai multe straturi de celule cu pereti ingrosati.
- tesutul fibros care, impreuna cu fasciculul de vase liberiene da
rizocorpului rezistenta lemnoasa; - parenchimul in ale carui celule se
gaseste sucul celular ce contine zaharul (zaharoza).
Celulele din parenchim sunt formate din: - membrana
semipermeabila la exterior; - citoplasma cu vacuole ce contine suc
celular; - nucleu, imediat sub membrana. Sfecla matura prezinta
vacuola mare si citoplasma redusa.
Sfecla de zahar, matura, sanatoasa, cu o masa de 300...1000 g si
chiar mai mult, contine apa, zaharoza, substante pectice
(protopectina), celuloza si hemiceluloza, subatante proteice,
substante neproteice cu azot si fara azot si cenusa (substante
minerale).