Inflația în România

Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o

creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale.
Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale
monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și
conduc la o stabilitate a prețurilor de consum.

Principalele cauze ale inflației sunt:

 inflație prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și
servicii;
 inflație prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;
 inflație prin costuri - creșterea costurilor de producție, independent de cererea
agregată;
 inflația importată;
 inflația prin structuri.

Măsuri antiinflaționiste
A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;
- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menținerea la
un nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite limite, a
nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze creșterea cererii și a prețurilor;
- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare artificială
a ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;

B) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:

- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să
se evite creșterea costurilor medii;
- creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieții;
- stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în mijloacele de
producție performante, prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin
creșterea productivității factorilor de producție.
 Consecințele inflației
Consecințele inflației sunt: scăderea puterii de cumpărare a populației; redistribuirea
veniturilor și avuției; este stimulată înclinația spre consum și este descurajată înclinația spre
economisire; inflația avantajează debitorii (in moneda națională); rata dobânzii este
influențată de rata inflației.
Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața social-economică în ansamblul ei
sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflației.
În România creşterea preţurilor s-a temperat în 1998, înregistrându-se o reducere
semnificativă a inflaţiei la două cifre, respectiv 40,6%, de la 151,4% în 1997, ceea ce a
reprezentat una dintre cele mai importante reuşite ale politicii urmate de autorităţi.
În 1997 şocul inflaţiei a dat economia peste cap, existând şi luni în care inflaţia a urcat şi la o
rată anuală de 300%.
Începând cu anul 2005, odată cu lansarea leului nou, BNR a trecut şi la un nou regim de
politică monetară - ţintirea inflaţiei. După 2005 inflaţia a rămas la o singură cifră, iar în
toamna anului 2013 a coborât