Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Istoric
“Societatea antroposofica”, intemeiata in 1913, este foarte strans legata de viata si opera lui
Rudolf Steiner.
Rudof Steiner s-a nascut la 27 febr. 1861 la Kraljevec, la granita de atunci a Imperiului
austro-ungar.
Trei lucruri l-au marcat inca din anii copilariei:
- el manifesta multe trairi cu caracter ocult, precum si relatii cu spirite ale celor decedati si
ale naturii;
- avea o atractie puternica fata de catolicism, fata de latina cultica si de cult, in general;
- manifesta mare interes fata de stiintele naturii si tehnica; considera ca geometria este
argumentul si justificarea “lucrurilor invizibile”.
Inca din anii de scoala, el s-a straduit sa demonstreze unitatea celor 2 lumi: lumea spirituala
si cea materiala, simtuala. In acest sens, Steiner spune ca i-au fost de folos operele lui Kant, Hegel,
Fichte si Goethe.
In 1890, Steiner se muta de la Viena la Weimar pentru a putea edita intreaga opera a lui
Goethe in domeniul stiintelor naturii. La Weimar cunoaste multe personalitati influente din sfera
vietii sociale si stiintifice.Tot in 1890 devine doctor in filosofie al Univ. din Rostock, avand ca tema
teoria cunoasterii (publicata in 1892 sub titlul Adevar si stiinta).
Steiner coordoneaza si editarea lucrarilor unor clasici (Schopenhauer, Jean Paul, Wieland,
Uhland) si scrie cateva lucrari, printre care Filosofia libertatii (1894), pe care o trimite Univ. din
Jena ca lucrare de abilitare pentru o cariera universitara, dar este respinsa.
In 1897 preia, impreuna cu O. E. Hartleben, editarea unei reviste de literatura (“Magazin ptr.
literatura”), pe care o va conduce pana in 1900, mutandu-se in acest sens de la Weimar la Berlin,
unde, in 1898, o cunoaste pe vaduva bogata Anne Eunike, cu care se casatoreste.
Ia contact cu teosofia si o cunoaste, astfel, pe Marie von Sivers, cu care se casatoreste in
1914, dupa ce sotia sa murise in 1911. Inainte de a doua casatorie se converteste la teosofie. El
preia, impreuna cu a 2-a sotie, functia de secretar general al nou infiintatei sectii germane a
Societatii teosofice. Insa, in 1913 este exclus din Societatea teosofica si intemeiaza, in acelasi an,
Societatea antroposofica, fiind urmat de mai multi teosofi germani.
Tot in 1913, Steiner incepe construirea cladirii Centrului mondial al antroposofiei, numit
Goetheanum, la Dornach, Elvetia, constructia fiind terminata inainte de inceperea Primului razboi
mondial, amenajarea facandu-se in anii razboiulului, iar inaugurarea oficiala avand loc in 1920. Aici
isi va incepe activitatea “Universitatea Libera pentru Stiinta spirituala”, dar in noaptea de revelion
1922-1923, aceasta constructie din lemn este distrusa in totalitate de un incendiu, ceea ce a
constituit o lovitura importanta pentru comunitatea antroposofica. R. Steiner nu va mai apuca decat
sa intocmeasca proiectul noii cladiri din beton, si apoi moare. In paralel cu constructia noii cladiri
din beton, are loc un proces de sectarizare a Societatii antroposofice, evidenta pana azi.
In viziunea lui Steiner, contradictiile de genul capitalism-socialism trebuie depasite, el
pledand ptr. instituirea unei “structuri tridimensionale”, a.i. politica, economia si cultura sa devina
independente si, astfel, fondeaza, in acest sens, o “Miscare pentru structura tridimensionala” care nu
s-a bucurat de succes. Mai tarziu, anumite fundatii antroposofice (de ex: Scolile Waldorf) vor
incerca sa puna in practica acest tip de structura.
In 1919, Steiner fondeaza prima Scoala Waldorf, finantata de adeptul sau, Emil Molt,
proprietarul fabricii de tutun Waldorf din Stuttgart. Initial, ea a fost infiintata pentru copiii
angajatilor fabricii. Ca toate scolile Waldorf, aceasta scoala aplica, pana astazi, o pedagogie
dezvoltata chiar de R. Steiner si structurata pe conceptul acestuia despre evolutia omului.
Intre membrii comunitatii apar conflicte care il determina pe Steiner sa desfiinteze
Societatea antroposofica, iar in 1923 intemeiaza o noua societate – “Societatea generala
antroposofica”, pe care o va conduce el insusi.
Dupa moartea lui R. Steiner (30 martie 1925, la Dornach) vor continua disputele interne din
interiorul comunitatii. Cauza mortii lui nu se cunoaste, unii adepti sustinand ca a fost otravit.
Succesorul lui R. Steiner la conducerea Societatii generale antroposofice a fost numit Albert
Steffen. In Germania, intre 1935-1945, antroposofia a fost interzisa.
Alaturi de Dornach, si Stuttgart este considerat centrul antroposofiei.
De prin 1970, mai ales printre tinerii antroposofi, a aparut un fel de “antroposofie
alternativa”. Aceste cercuri de tineri isi desfasoara activitatea in special in domeniul politico-social-
ecologic.
2. Doctrina
2.1. Antropologia
Antropologia si cosmologia antroposofica se afla intr-o relatie de interdependenta.
Terminologia antroposofica este similara celei teosofice, care si-a insusit o mare parte dintre
denumirile indiene, in timp ce alte notiuni au primit o semnificatie proprie. Totusi, Steiner nu
vorbeste despre atma (nucleul, esenta personala), ci el se opune conceptului budist de
dezindividualizare.
Invelisurile corporale care infasoara eul spre exterior sunt 3: trupul astral (sediul poftelor si
al patimilor), deasupra lui, trupul eteric (care cuprinde temperamentele si trasaturile de caracter) si
trupul fizic. Aceasta conceptie influenteaza pedagogia, in general modul in care trebuie educat
copilul: in primii 7 ani de viata se contureza trupul fizic; intre 7-14 ani, temperamentul si caracterul
(trupul eteric), intre 14-21 ani, poftele si patimile (trupul astral). Finalitatea vietii omului consta in
evolutia eului si a dimensiunilor spirituale superioare.
Steiner considera ca trupul fizic face legatura dintre om si domeniul mineralic. El este tot
ceea ce apare ca vizibil, perceptibil si cuantificabil in om. Trupul fizic se dezintegreaza atunci cand,
la moarte, il parasesc domeniile sau structurile fiintiale superioare.
Trupul eteric poate fi definit ca trup al vietii, intrucat aici isi au sediul functiile vitale
(metabolismul, respiratia etc). Acesta il leaga pe om de domeniul vegetal.
Trupul astral sau trupul sufletesc il pune pe om in legatura cu domeniul animal. Constiinta
este asemanatoare unui somn plin de vise. In acest trup sunt prezente diferite afecte, precum iubirea
si ura, mania, teama si groaza, instincte si impulsuri interioare.
Insa, structura suprema a fiintei (pe care doar omul o primeste pe pamant) o reprezinta eul,
constiinta. Practic, aceasta il face pe om sa fie om si sa se simta om, facandu-i legatura cu domeniul
spiritual si divin. Acest eu coboara din sferele spirituale, se “incarneaza” de mai multe ori pe
parcursul evolutiei sale. Domiciliul sau este in lumea spiritelor, acolo unde se intoarce in intervalul
dintre reincarnari. Aici ocupa locul cel mai de jos in randul ierarhiei fiintelor spirituale. Steiner face
chiar o ierarhie a fiintelor spirituale, pornind de la ingeri si arhangheli, pana la heruvimi si serafimi.
Daca cele 3 structuri fiintiale inferioare (trupul fizic, eteric si astral) sunt mostenite de copii
de la parinti, in schimb, eul coboara de fiecare data pe pamant, la o noua nastere, din sferele
spirituale, unde va fi fi invaluit intr-un nou corp. Doar omul inzestrat cu un eu, cu o constiinta si
individualitate, este responsabil pentru faptele si actiunile sale, pentru ca eul e cel care produce si
acumuleaza karma. Impovarat de aceasta karma, eul actual va fi obligat sa se reincarneze mai
tarziu, primind o noua existenta. Bilantul existentei anterioare configureaza existenta actuala.
Karma prestabileste conditiile cadru pentru existenta viitoare, aptitudinile, capacitatile,
predispozitiile, anumite nenorociri, precum boala, handicapul sau moartea prematura. Asadar,
destinul omului nu este nici opera hazardului nici lucrarea unui Dumnezeu, ci consecinta unui
conditionism absolut, a unei relatii implacabile dintre cauza si efect. Insa, aceasta realitate nu poate
fi perceputa decat prin intermediul “stiintei spirituale”, prin mijloace “suprasenzoriale”. Pentru cei
din afara sferei antroposofice, karma este doar o fictiune.
Dupa R. Steiner, tot raul asumat si acumulat de cineva pe parcursul unei existente, trebuie
ispasit pe parcursul existentelor ulterioare. Nu exista niciun Dumnezeu ispasitor/iertator. Asadar,
antroposofia este o miscare religioasa care propune eliberarea sau mantuirea omului prin sine insusi.
5. Evaluare
Desi are putini adepti, “Societatea antroposofica” exercita o mare forta de atractie pentru
unii. Reprezentantii antroposofiei considera ca aceasta conceptie despre viata ar putea fi de mare
ajutor omului modern, prin exercitiile de meditatie pe care le propune. Oferta ei da o mai mare
atentie spiritualului decat materialului.
Antroposofia contrapune stiintelor contemporane un sistem de gandire globala, in cadrul
caruia stiintele naturale si spirituale, omul si intreaga planeta, trecutul, prezentul si viitorul se
constituie intr-un intreg perfect.
Sustinatorii ei afirma ca antroposofia este singura cale care ar permite omului accesul la
sferele suprasenzoriale.
Antroposofia include si anumite elemente biblice in structura ei. R. Steiner pretinde ca
Hristos se afla in centrul conceptiei sale despre lume. Insa, exista multe puncte divergente intre
credinta crestina si gandirea antroposofica. Astfel, pentru crestini, Dumnezeu este creatorul “tuturor
celor vazute si nevazute” si poate fi experimentat de creatura prin credinta. In schimb, in conceptia
antroposofica, nu exista nicio relatie de tipul Creator-creatura, ci o relatie de genul spiritual-
material, iar accesul omului spre spiritual trebuie realizat de el insusi, etapizat, prin asa-zisa
cunoastere a “lumilor superioare”.
Pentru crstini, istoria relatiei lui Dumnezeu cu omul este un dialog permanent intre Creator
si creatura, care isi atinge apogeul prin intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, in Iisus Hristos.
Reprezentantii antroposofiei afirma ca istoria omului este o materializare progresiva, dupa care,
odata cu venirea lui Hristos, urmeaza spiritualizarea omului.
NT reprezinta marturia principala in ce-L priveste pe Iisus Hristos. Dupa Steiner, Iisus este
doar o “entitate” bizar si complex constituita, in care s-a incarnat pe pamant, o scurta perioada de
timp, acel “spirit solar superior” numit “Hristos”.
Conceptele antroposofice au mai mult un caracter ontologic decat unul soteriologic, caci,
“mantuirea” nu se realizeaza prin intermediul vreunui Dumnezeu, ci prin forte proprii, prin sine
insusi.
Antroposofia elimina doctrina biblica despre pacat si harul divin, aducand in prim plan
notiunile de karma si reincarnare. Omul urmeaza sa ajunga la desavarsire pe parcursul unui ciclu
nedefinit de reincarnari, fara interventia vreunui ajutor divin, fiind, deci, vorba de o autoeliberare.
Pe de alta parte, autoritatea Bibliei, in calitatea de Cuvant al lui Dumnezeu, nu este
considerata ca o marturie inegalabila despre Persoana si lucrarea lui Iisus Hristos, ci este pusa intr-o
relatie paralela cu autoritatea pe care a avut-o la inceputul epocii moderne “vechea carte” a lui
Aristotel, pentru cercetarea naturii. Asa cum concluziile lui Aristotel au fost depasite de rezultatele
cercetarilor, tot asa cele afirmate in Biblie sunt depasite si trebuie reinterpretate in contextul
“cercetarii” stiintifico-spirituale a spatiului suprasenzorial, a domeniului divino-spiritual.
Daca noua “revelatie” a lui Steiner este descoperita prin “cercetarea spiritului” si prin
decriptarea Cronicii ashaka, nu este surprinzator ca vechea revelatie, Biblia, este inteleasa ca o
scriere secreta, consacarata celor initiati.
R. Steiner nu recunoaste lucrarile de exegeza ale teologilor Bisericii, ci le respinge ca lipsite
de importanta, ca avand o tenta materialista si fiind prea putin utile.
Asa cum am spus, scolile Waldorf si pedagogia lor sunt opera lui R. Steiner. Mentorii
actuali ai acestor scoli sustin ca relatia dintre aceste scoli si antroposofie este una pur formala si
priveste doar metoda pedagogica utilizata, nu si continutul, iar materialul de predare nu are nicio
legatura cu antroposofia, in scoli nefiind predata aceasta materie – “antroposofia”. Insa, insusi
Steiner afirma transant ca, chiar daca in scoli nu se preda antroposofia, ea trebuie sa se regaseasca
in planul de invatamant, sa fie inclusa in practica pedagogica. Asadar, in aceste scoli nu se face
referinta directa la antroposofie, dar aceasta ideologie este prezenta implicit si intr-o forma masiva,
in cadrul acestora.