Mai toate comentariile de care au parte unele texte critice despre comunism stîrnesc reacţii iritate:

lumea e plictisită de anticomunismul „visceral“ al cîtorva „vechituri“ monopoliste, al cîtorva

intelectuali de dreapta care cîştigă o pîine bombănind „racilele“ vechiului sistem. N-au înţeles nimic.
Sînt un fel de propagandişti pe dos. De curînd, a apărut la Humanitas o culegere de trei texte despre
ideea comunistă „care ne suceşte (încă) minţile“. Autorii sînt trei reacţionari pompoşi, cunoscuţi
pentru obsesiile lor „antimarxiste“. Încă o ocazie să le sărim în cap. Mă întreb, uneori, cît o s-o ţinem
aşa? Noi ăştia, „elitiştii“, „autodeclaraţii“, procapitaliştii, neo-liberalii o să dormităm trist în umorile
noastre acre, în timp ce restul gînditorilor autohtoni, „branşaţi“, iubitori de egalitate şi de popor, ne
vor lua la mişto. Ne-am săturat de anticomunism. De comunism – nu. Ba dimpotrivă.  
 
Problema este că, în genere, comentatorii nu comentează nimic. Tu vii cu argumente, fapte şi citate,
ei vin cu un stigmat generic, cu mici complexe de superioritate conjuncturală şi cu o frazeologie
previzibilă de stînga. O stîngă declarativă, ornamentală şi lăcrămoasă, cu care nu poţi dialoga. În ce
mă priveşte, o spun fără ironie: stînga merită mult mai mult. 
 
Într-o conferinţă pronunţată la Sighet în 2007 (inclusă în volumul amintit), am dat o serie de citate
„din clasici“. Le reiau mai jos şi fac un apel la criticii cărţii (ultimul dintre ei, dl prof. Doru Pop, de la
Cluj) să nu le mai lase deoparte. Să ne spună ce cred despre ele, nu despre noi. Şi, dacă se poate,
să nu se fofileze cu obosita obiecţie că ar fi „scoase din context“… 
 
Din corespondenţa Marx – Engels: „Odată ajunşi la putere, comuniştii trebuie să treacă drept
monştri. (…) Şi să nu le pese de chestia asta.“
 
Lenin: „Trebuie să acţionăm ca în anul 1793“ (anul 1793 e anul Marii Terori din timpul Revoluţiei
Franceze – n.m., A.P.).
 
Tot Lenin: „Teroarea înnoieşte ţara.“
 
Marx despre tortură: „Tortura a dat naştere celor mai ingenioase inovaţii, creîndu-se astfel pentru
mulţi meseriaşi cinstiţi numeroase locuri de muncă în producţia instrumentelor necesare.“
 
Din Capitalul: „Departe de a ne opune aşa-numitelor excese, adică acelor acţiuni de răzbunare
populară îndreptate împotriva indivizilor detestaţi sau a clădirilor publice care trezesc amintiri
odioase, trebuie nu numai să trecem cu vederea aceste fapte, dar chiar să le întindem o mînă de
ajutor.“
 
Marx: „Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism.“
 
Engels, Anti-Dühring: „Dragostea universală faţă de oameni este o absurditate. Libertatea politică e
mai rea decît sclavia cea mai rea.“
 
Bakunin, prieten cu Marx, coleg cu el în „Internaţionala I“: „În această revoluţie va trebui să-l trezim
pe Diavol în sufletul oamenilor, să aţîţăm patimile cele mai josnice.“
 
Marx: „Clasele şi rasele care sînt prea slabe pentru a face faţă noilor condiţii de existenţă vor fi
înfrînte.“ „Popoarele slabe sînt nişte gunoaie etnice.“ (Vezi şi textul lui Marx din 1844 despre
chestiunea evreiască, cu abundente pasaje antisemite.)
 
Engels: „Următorul război va face să dispară de pe faţa pămîntului popoarele reacţionare şi aceasta
va însemna un progres. Pînă şi numele lor va dispărea.“
 
Louis Aragon: „Ochii albaştri ai revoluţiei strălucesc cu o necesară cruzime.“
 
Jean-Paul Sartre, într-un interviu din 1973 publicat în Actuel (în 1973 nu mai putea spune nimeni că
nu e informat cu privire la Gulag – n.m., A.P.): „Cei care se opun comunismului trebuie lichidaţi. Nu
e suficient să-i băgăm în puşcării, pentru că din puşcării mai pot să iasă. Trebuie împuşcaţi.“  
ADEVARUL.RO