Sfȃnta Scriptură- izvor de înțelepciune și iubire

-recapitulare-

 Răbdare şi încredere în Dumnezeu – Dreptul Iov

 Iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele – legea desăvârşită a Noului Testament
 Imnul dragostei creştine (I Corinteni 13)

Sfȃnta Scriptură (Biblia) este plină de examene de credință, prin care Domnul Dumnezeu
a pus la încercare credința robilor Săi.
Printr-un astfel de examen de credință a trecut și dreptul Iov. Cine era Iov? Era, așa cum
spune cartea care-I poartă numele, un om ,, fără prihană și curat la suflet. El se temea de
Dumnezeu și se abătea de la rău.ˮ

Făcȃnd o
paralelă
între cele
întȃmplate
cu Iov și
cele din
viața
noastră,
înțelegem
că:

 nici un
om nu
se poate considera fără de păcat;
 pedepsele pe care Dumnezeu le trimite celor drepţi au menirea de a-i încerca şi de a-i întări
în credinţă, de a fi model de răbdare în suferinţă (aşa cum rămâne pentru noi dreptul Iov);
 Dumnezeu lucrează cu atotputernicia şi înţelepciunea Sa spre binele omului, dar de multe ori
omul nu înţelege rostul suferinţei şi prin gândirea sa limitată pune la îndoială purtarea de
grijă a lui Dumnezeu;
 În orice împrejurare a vieţii trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi să nu ne
pierdem credinţa.

Iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru aproapele- Legea NT

„Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire” ne spune Apostolul Ioan, invitându-
ne prin aceasta la cunoaştere prin iubire.
Invitaţia la iubire
 Scopul creării lumii a fost invitaţia oferită acesteia de a se descoperi şi de a se împărtăşi de iubire, a se
uni cu Cel ce este iubirea desăvârşită.
 De asemenea, la temelia întrupării Fiului lui Dumnezeu stă tot iubirea, căci aşa de mult a iubit
Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său la trimis în lume.
 Fiul lui Dumnezeu ne arată iubirea prin iubirea Sa, ne cheamă la iubire prin modelul Său suprem de
iubire, se pogoară la cele mai de jos ale pământului, din pricina iubirii Sale.
 Ocean de iubire fiind Dumnezeu, El ne aşteaptă să ne adăpăm din izvorul iubirii nesecate, să ne potolim
setea sorbind din paharul iubirii lui Hristos.
 Teama de iubire, nedumerirea şi ispitirea
 Evident, iubirea este învăluită de teamă şi de nedumerire în clipa când ea nu este sinceră.
 Dar Evangheliile ne prezintă şi aspecte când iubirea este legată de ispitire, precum momentul
învăţătorului de lege (a se înţelege aici legea vetero-testamentară), care s-a apropiat de Iisus ispitindu-L
şi întrebându-L care poruncă este mai mare în lege? Răspunsul Mântuitorului este bicefal: iubirea cu
toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul tău pentru Dumnezeu, iar pe aproapele nostru să-l iubim ca
pe noi înşine (Mt 22:35-46). Cel mai probabil, învăţătorul de lege s-ar fi aşteptat ca răspunsul să fie
numai „iubirea pentru Dumnezeu”, excluzând aici şi extensia iubirii pentru Dumnezeu, care se
concretizează în oameni. Ispitirea în interogaţie şi ispitirea în iubire sunt două aspecte ce ţin în primul
rând de lipsa sincerităţii faţă de Dumnezeu şi de aproape.
 „Dacă a iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi pe aproapele…, iar dacă a iubi pe aproapele înseamnă a
împlini poruncile, atunci pe bună dreptate a spus Hristos: În aceste două porunci se cuprins toată legea
şi profeţii”(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, trad. Pr. D. Fecioru, PSB, 22, 71:1, p. 812).
Iubirea de aproape
 Atenţie aşadar la cuvintele Mântuitorului Hristos: nu a spus să iubim lumea, să iubim cele ale lumii de
vreme ce locuim în această lume, ci ne-a invitat la iubire arătată pentru aproape.
 Cuvântul „aproape” are valenţa de cel ce este în apropierea noastră, dar şi de cel ce are aceeaşi structură
ca şi noi.
 „Aproapele” în creştinism este omul în deplinătatea sa, şi cea mai mare minune a creştinismului, după
Învierea lui Hristos, este putinţa iubirii celui de lângă noi.
 Iubirea de aproape ne arată că toţi suntem chemaţi de Creator la acelaşi ţel: desăvârşirea, având va
model pe Dumnezeu Cel desăvârşit.
 Iubirea desăvârşită este mai importantă decât desăvârşirea materială sau decât cea intelectuală, căci la
ea am fost chemaţi în mod liber, prin orice faptă a lui Hristos.
Iubirea este viaţă
 Iubirea pentru oameni depăşeşte neputinţa, limita, invidia, răutatea. Depăşeşte de fapt neputinţa de a fi
om şi de a interpreta rolul unui om.
 Iubirea naşte viaţa şi viaţa apare din iubire, din dăruirea pentru alţii.

IMNUL DRAGOSTEI CREȘTINE (I Corinteni 13,1-8), deși nu este «cu anevoie de înțeles», trebuie să
recunoaștem cu sinceritate că, din păcate, este «cu anevoie de trăit».  Toți resimțim sub o formă sau alta, în
unele împrejurări, puținătatea dragostei în noi față de ceilalți și în ceilalți față de noi. De aceea, ar trebui să citim
cȃt mai des această mărturie despre dragoste a Sfȃntului Apostol Pavel.

1.De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și
chimval răsunător.
2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atȃta
credință încȃt să mut si munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi
folosește.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se
trufește.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mȃnie, nu gandește răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. (Imnul dragostei - I Cor. 13;1-8)

HRISTOS A ÎNVIAT!
Între un test la romȃnă și un test la matematică, aplecați-vă puțin și spre religie ! Materialul l-am conceput ca
o rememorare a celor parcurse la clasă. Rebusul era dedicat vouă, dar am preferat să vi-l trimit rezolvat pentru a
vă ușura activitatea…
Luați modelul de răbdare al lui Iov; îmbrăcați-vă cu virtutea iubirii și nădăjduiți( sperați) că totul se va
termina cu bine!
Acolo unde pune omul gȃndul cel bun și Dumnezeu pune umărul!
Săptămȃnă binecuvȃntată!
 I O V
V I R T U T E
B I N E L E
B I S E R I C A
R A B D A R E
N A D E J D E
A M I N

M U L T U M I R E
E V L A V I E
D R A G O S T E
I N C R E D E R E

1. Persoanã din Vechiul Testament bineplãcutã lui Dumnezeu;

2. Obişnuinţa creştinului de a sãvârşi faptele bune se numeşte …
3. Dumnezeu doreşte …tuturor oamenilor;
4. Locul unde se sãvârşesc Sfintele Slujbe;
5. Dreptul Iov a dat dovadã de multã …
6. Creştinii adevãraţi au …în Dumnezeu;
7. Cuvântul cu care se terminã orice rugãciune;
8. Existã trei feluri de rugãciuni printre care se aflã si rugãciunea de …
9. Trebuie sã avem … faţã de toţi Sfinţii;
10.Sentimentul cel mai profund care existã pe pãmânt;
11.Oamenii care doresc sã se mântuiascã trebuie sã aibã …în cuvintele Domnului.