INTRODUCERE

Streptococcus pneumoniae, cunoscut și sub denumirea de pneumococ, este

o bacterie sferică, gram pozitivă, alfa-hemolitică. Este un germen comensal, care face parte din
flora normală a căilor respiratorii superioare, procentajul de purtători oro-faringieni
asimptomatici în populație variind între 30-70%. Poate coloniza de asemenea tractul intestinal și
mucoasele uro-genitale. În anumite condiții, poate provoca boli: fie infecții prin propagare în
regiuni anatomice învecinate nazo-faringelui (otite, sinuzite, infecții ale căilor respiratorii
inferioare, inclusiv pneumonie), fie infecții invazive prin diseminare în sânge (bacteriemie) și
apariția de focare infecțioase la distanță:
septicemie, meningită, endocardită, pericardită, osteomielită, artrite septice, pneumonie prin
mecanism invaziv etc.

Istoric

Bacteria a fost identificată pentru prima dată în anul 1881, independent de medicul

american George Sternberg și de către chimistul francez Louis Pasteur. Denumit
inițial Diploccocus pneumoniae, încă din anul 1926 (din cauza modului caracteristic de grupare
în cazul colorației gram), a fost redenumit în anul 1974 Streptococcus pneumoniae datorită
creșterii sale în medii lichide.

Virulența

Virulența este diferită, în funcție de factorii care acționează la suprafața bacteriei sau în interiorul
celulei:

• Capsula polizaharidică -previne fagocitoza prin inhibarea opsonizării C3b a celulelor

bacteriene

• Pneumolizina (Ply) -a o proteină de 53-kDa care poate provoca liza celulelor țintă și

activarea complementului

• Autolizina (LytA) -activarea acestei proteine, determina liza bacteriei ceea ce duce la

eliberarea conținutului

• Peroxidul de hidrogen -poate provoca apoptoza în celulele neuronale în timpul meningitei

• Complex proteină A-colină (CbpA) -o adezină care interacționează cu polizaharidele de la

suprafața celulelor epiteliale pulmonare
• Antigenul de protecție (PspA) -poate inhiba opsonizarea pneumococilor.

HABITAT

Foarte raspandit in natura ,este intalnit pe tegumente si in cavitatile naturale ale omului si ale
animalelor.

CARACTERE MORFOTINCTORIALE

Germenii sunt sferici sau usor ovalari, cu diametrul in jur de 1u. Sunt dispusi uneori in diplo-,
insa frecvent in lanturi a caror lungime este in functie de specie. Sunt nesporulati ,imobili Gram-
pozitivi. In conditii defavorabile de mediu si in culturile vechi isi pot pierde afinitatea pentru
Gram.

CARACTERE DE CULTURA

Sunt germeni care se dezvolta greu pe medii uzuale .Pe geloza-sange coloniile sunt
mici,opace,pulverulente.

In 1903 ,Schottmuller clasifica streptococii , dupa modul cum se comporta pe mediu cu sange ,
in patru categorii:

• Streptococii beta-hemolitici, care produc o zona de hemoliza totala , bine delimitate

• Streptococii alfa-hemolitici sau viridans, care prezinta o zona de hemoliza verzuie

• Streptococii alfa-prim-hemolitici, care produc o zona de hemoliza incomplete, unele

hematii Ramanand complet intacte.

• Streptococii gamma, care sunt nehemolitici si,de cele mai multe ori,de origine animala.

CARACTERE BIOCHIMICE SI DE METABOLISM

Streptococii sunt in general aerobi insa sunt si tulpini strict anaerobe.Nu sunt sensibili la
actiunea bilei si a sarurilor biliare. Fermenteaza o serie de zaharuri cu producer de acid ,fara insa
a produce gaz.

Cresterea si multiplicarea lor necesita prezenta unor factori indispensabili ,printre care :
glutamine, acidul pantothenic, vitamina B6, riboflavina etc. Acesti factori de crestere sunt adusi
in mediu prin introducerea de lichide organice : sange ,ser, ascita.

REZISTENTA
 Indiferent de specie ,streptococii sunt dispusi la 60 grade C in 60 min. Apa oxigenata 3%
sublimatul 1/200- 1/2000, fenolul 2-5% , tincture de iod 1/2000, ca si detergentii cationici
omoara streptococii destul de repede. Sunt rezistenti la colorantii de trifenilmetan. Toate speciile,
cu exceptia enterococului, sunt sensibile la sulfamide.

Streptococul betahemolitic este foarte sensibil la penicilina.

STRUCTURA ANTIGENICA

Pe baza unei fractiuni specifice – un polizaharid – streptococii se impart in 17 grupe , notate de

la A la S ( lipsesc I si J ), grupe care pot fi identificate cu ajutorul unei reactii de precipitare.
Streptococii patogeni pentru om fac parte din grupa A.

CARACTERE DE PATOGENITATE

Streptococii care prezinta capacitatea patogena cea mai marcata sunt cei piogeni. Patogenitatea
lor este conferita de virulenta si toxigeneza . Streptococii elaboreaza multiplii factori toxici. In
acest cadru trebuie amintita tixina erotrogena, numita si toxina scarlatinoasa sau toxina Dick,
care , inoculata intradermic la indivizi sensibili, provoaca aparitia eruptiei cutanate caracteristice
din scarlatina.

Un alt factor toxic care trebuie retinut este streptolizina O, factor care manifesta actiune litica
asupra hematiilor. Streptolizina O este antigenica ,antistreptolizinele O putand fi puse in evidenta
in diferite afectiuni streptococice.

BOALA LA OM

Streptococii determina numeroase si foarte variate afectiuni:

• Impetigo ,erizipel, adenite, angine, ( de exemplu cea scarlatinoasa )

• Faringite sinuzite,pleurezii, bronhopneumonii,peritonite, pericardite, endocardite,

artrite,febra puerperala, abcese, flegmoane, flebite, infectii urinare ,septicemii.

TRATAMENT

In afara de antibiotic si chimioterapice, se intrebuinteaza vaccinoterapia sau seroterapia cu ser

antitoxic. In cazul streptococilor hemolitici din grupul A ,penicilina va fi suficienta.
 BIBLIOGRAFIE

• MICROBIOLOGIE SI PARAZITOLOGIE MEDICALA. GHEORGHE

DIMACHE SI DAN PANAITESCU

• https://ro.wikipedia.org/Streptococcus_pneumoniae