TEMA: „Obligatii si contracte„

Într-un raport obligațional - creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este obligat să o execute. Astfel, într-o
obligație părțile se numesc: creditor - adică partea activă, și debitor - partea pasivă.
Obligația poate consta în a da , a face sau a nu face ceva.

Obligațiile se nasc din contract, o faptă ilegală precum și din orice alt act sau
fapt succeptibil de a le produce în condițiile legii. Conținutul obligației civile
constă în următoarele 4 elemente componente, cum ar fi:

- subiect - adică persoana fizică sau juridică, între care are loc nașterea acestui
raport juridic;

- obiect - constă în acele acțiuni, pe care părțile sunt obligate să le execute: de a

transmite ceva, de a executa careva lucrări, acorda servicii precum și de a se abține
de a face ceva;

- conținut - include însuși drepturi și obligații ale părților;

- sancțiunea - este o răspundere juridico-civilă, stabilită de lege sau contract.

În general, obligația trebuie exeutată în modul corespunzător, cu bună-

credință, la locul și în momentul stabilit. Astfel,:

Locul executării obligației poate fi clasificat în:

a. în cazul obligației pecuniare (bănești) - obligația se va executa la domiciliul sau

sediul creditorului la momentul nașterii obligației;

b. în cazul obligației de predare a unui bun individual determinat sau a unui imobil
- obligația se va executa la locul aflării bunului;

c. în cazul altor obligații - aceasta se va executa la domiciliul sau sediul

debitorului, sau la locul unde acesta își desfășoară activitatea legală.

Termenul executării obligației. În cazul în care termenul de executare a obligației

nu este determinat,creditorul are dreptul să pretindă oricînd executarea ei, iar
debitorul trebuie să execute obligația în termen de 7 zile din momentul cererii
creditorului.

Mijloacele de garantare a executării obligației se clasifică în 4 tipuri, și anume:

1. Clauza penală (penalitatea) - este o prevedere contractuală prin care părțile
evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că creditorul, în cazul neexecutării
obligației urmează să remită creditorlui o sumă de bani sau un alt bun;

2. Arvuna - este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă
celeilalte părți pentru a confirma încheierii contractului și a-i garanta executarea. În
cazul în care, spre ex. cumpărătorul refuză să mai procure bunul arvuna rămîne la
vînzător, însă atunci cînd vînzătorul refuză să-și mai vîndă bunul el va fi obligat să
întoarcă arvuna dublă;

3. Garanția debitorului - adică obligația acestuia la o prestație necondiționată sau la

o prestație care depășește obiectul propriu zis a contractului;

4. Retenția - este situația prin intermediul căreia cel care este dator să remită sau să
restituie bunul poate să-l rețină, în cazul prevăzut de lege, atîta timp cît creditorul
nu-l despăgubește pentru cheltuielile necesare pe care le-a făcut pentru acel bun
sau prejudicii.

Caracteristica succintă a contractelor civile.

1. Vînzarea-cumpărarea - este acel contract prin intermediul căruia o parte numită

vînzător se obligă să predea în proprietate un bun celeilalte părți, numită
cumpărător, iar acesta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.
Prețul - obiectul prestației cumpărătorului constînd într-o sumă de bani, care
constituie valoarea bunului vîndut. Bunul - fiind orice bun aflat în circuitul civil, să
fie determinat sau determinabil și să fie proprietatea vînzătorului. Conținutul -
contractului fiind totalitatea drepturilor și obligațiilor ce reiese din contract.

2. Schimbul - părțile se obligă să transmită reciproc proprietatea asupra anumitor

bunuri ce le aparțin cu drept de proprietate, fiecare din ei fiind reciproc vînzător al
bunului transmis și cumpărător al bunului primit. Totodată, în situațiile în care
bunurile schimbate nu au aceeași valoare, diferența de valoare poate fi compensată
printr-o sumă de bani numită sultă, dacă aceasta este prevăzut de contract.

3. Locațiunea - este acel contract în baza căruia o parte numită locator se obligă să
asigure unei alte persoane locatar/chiriaș, folosința temporară, totală sau parțială a
unui lucru în schimbul unei sume de bani numită chirie. Forma încheierii
contractului este cea scrisă. Iar în cazul în care termenul de locațiune depășește 3
ani, atunci se cere înregistrarea cadastrală imobiliară în registrul bunurilor imobile.
Contractul de locațiune nu poate fi încheiat pe un termen mai mare de 99 ani.
4. Depozitul - este acel contract în baza căruia o parte numită depozitar se obligă să
păstreze bunul mobiil, predat de cealaltă parte deponent, o perioadă determinată
sau nedeterminată și să-l restitue la cerere.

5. Mandatul - prin intermediul acestui contract o parte mandant împuternicește

cealaltă parte mandatar de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta,
prin acceptarea mandantului, se obligă să acționeze în numele și pe contul
mandantului. Totodată, mandatul poate fi clasificat în:

a) special - fiind încheiat pentru o operație juridică sau pentru anumite operații
determinate (pentru una sau mai multe afaceri anumite);

b) general - pentu toate afacerile mandantului.

6. Asigurarea - este acel contractat în baza căruia o parte numită (asigurat) se

obligă să plătească celeilalte părți numită (asigurător) prima de asigurare, iar
asigurătorul se obligă să plătească asiguratului în cazul producerii riscului asigurat
suma de asigurare ori despăgubirea de asigurare în limitele și termenele convenite.

Contractul de asigurare poate fi clasificat în 2 tipuri:

a) asigurarea de persoane - atunci cînd se asigură viața și sănătatea (inclusiv

integritatea psihică), a asiguratului;

b) asigurarea contra daune - care garantează asiguratul contra consecințelor unui

eveniment care poate aduce atingere patrimoniului său.

Totodată, contractul de asigurare mai poate fi atît unul obligatoriu (cum ar fi în

situația asigurării medicale sau auto), precum și unul facultativ (la solicitarea
asiguratului).

Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă și din trimiterea unui document

de asigurare, precum polița de asigurare. Termenul general de asigurare constituie
un an de zile.

7. Contractul de antrepriză în construcții - este acel contract în baza căruia o parte

(antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți
numită (client), iar clientul se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească prețul
convenit.

La încheierea contractului de antrepriză în construcții, care poate să presupună atît

construcția, cît și reconstrucția unor clădiri, încăperi sau instalații, este necesară
prezența autorizației pentru construcție sau reconstrucție. Aceasta, la rîndul ei se
eliberează în baza proiectului de construcție sau reconstrucție aprobat în modul
stabilit de legislație cu privire la la urbanism și calitate în construcție.

Însăși lucrările de construcție sunt executate atît conform prevederilor contractului

cît și conform condițiilor de calitate în construcție. În cazul în care contractul
prevede careva cerințe care vin în contradicție cu cerințele calității în construcții,
mai presus sunt cele de calitate în construcții și nu prevederile contractuale.

La finele executării lucrărilor construcția urmează a fi recepționată, ceea ce se face

de o comisie compusă din specialiști din diferite domenii: tehnic, ecologic,
antiincendiar etc. Se întocmește un proces-verbal de recepție, la care se anexează
documentele: proiectul aprobat, autorizația pentru construcție sau reconstrucție etc.