Universitatea ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ
Program de studiu: FINANŢE BĂNCI
AN II SEMESTRUL 1

REFERAT DISCIPLINA
ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI

Profesor coordonator,
Lector Dr. Gabriela Cioban

Student,
Pop (Damian) Luisa Simona

SUCEAVA
2019-2020
ASIGURĂRILE ÎN AGRICULTURĂ

2
 CUPRINS

INTRODUCERE

CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

ASPECTE GENERALE ALE ASIGURĂRILOR AGRICOLE

STUDIU DE CAZ

ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

3
 INTRODUCERE

Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană
vegetală și animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor
plante și creșterea animalelor.
Sectorul agricol din România se confruntă de foarte mulţi ani cu o serie de fenomene
naturale care conduc la diminuarea drastică a recoltelor obţine de către fermieri şi uneori chiar
la compromiterea totală a culturilor.
Agricultura are un important cuvant de spus în economia României şi din acest motiv,
asigurările agricole devin tot mai importante şi mai căutate.
În mod tradiţional companiile de asigurare acoperă, fără excepţie, şapte riscuri în cazul
poliţelor agricole. Este vorba despre grindină, ploi, furtună, incendii, îngheţ timpuriu, îngheţ
târziu şi alunecări de teren. Problema majoră o constituie însă excepţiile de la asigurare adică
acele riscuri pe care societatea nu şi le asumă. La acest capitol, cele mai importante sunt riscul de
secetă, riscul de inundaţii şi gerul de iarnă. Acestea sunt fenomene care se desfăşoară pe arii
extinse şi pe care nu pot fi controlate sub nicio formă. În plus, nicio companie de reasigurare nu
primeşte aceste riscuri.
Referatul de faţă îşi propune, prin intermediul părţii de teorie și cu ajutorul studiului de
caz realizat, formarea unei viziuni de ansamblu asupra procesului de asigurare agricolă. Partea de
teorie abordează o serie de elemente definitorii ale asigurării, oferind o imagine aprofundată a
conceptului de bază. Totodată sunt prezentate aspectele generale ale asigurarilor agricole în ceea
ce priveşte asigurarea culturilor agricole dar şi asigurarea facultativă a animalelor. Partea de
studiu de caz pune accentul pe un exemplu privind asigurarea culturilor agricole. Referatul se
finalizează cu concluziile rezultate în urma analizei proprii.

4
 CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE

Conceptul de asigurare. Verbul "a asigura" are două accepţiuni relevante: a-şi lua
măsuri de precauţie, de prevedere sau a oferi o siguranţă, o garanţie în legătură cu ceva. Acest
"ceva" face trimitere la evenimente nedorite cu consecinţe materiale, financiare, vătămări grave
sau deteriorări ale stării de sănătate şi chiar decese.
Concret asemenea evenimente pot fi:
 independente de om, precum calamităţile naturale: seceta; uraganele, cicloanele;
inundaţiile; cutremurele de pământ; îngheţul; grindina; incendiile; alunecările, surpările,
prăbuşirile de teren; erupţiile vulcanice; ploile torenţiale;avalanşele de zăpadă, etc.
 dependente de om, legate de comportamentul omului şi/sau de activitatea sa:
1. acte ca: neglijenţa, superficialitatea, iresponsabilitatea pot să provoace sau să
favorizeze înregistrarea de accidente grave, incendii, explozii, electrocutări,
asfixieri, arsuri, etc.;
2. săvârşirea de acţiuni delictuale: furt, spargere, jaf, crime, acţiuni teroriste, etc.;
3. pe coordonata economică, generatoare de crize, şomaj, inflaţie, greve, conflicte
sociale, etc.
În esenţă cauzele acestor evenimente nedorite sunt trei:
 forţele naturii;
 omul luat ca individ dar şi ca grup sau societate;
 dezvoltarea ştiinţifico-tehnologică.
Prin urmare existenţa în toate laturile sale nu poate fi gândită, percepută fără riscuri.
Pe măsura conştientizării şi identificării lor se caută metode şi mijloace de control sau cel
puţin de control asupra consecinţelor lor. Modalităţile de protecţie sunt:
 evitarea riscurilor;
 reducerea probabilităţii producerii unui risc;
 limitarea consecinţelor riscului;
 asumarea riscului;
 transferul riscului.
Evitarea este o metodă pasivă, practic de renunţare la acele acţiuni, activităţi ce implică
un anumit risc. Pentru unele riscuri acest lucru este posibil, în schimb în cazul celor generate de
forţele naturii foarte rar o astfel de măsură are efect radical.
Reducerea probabilităţii producerii unui risc constă în:

5
 a) adoptarea unei atitudini şi conduite preventive;
b) recurgerea la anumite mijloace practice, care ar putea determina limitarea cauzelor ce
conduc la producerea evenimentelor nedorite.
Spre exemplu instalarea sistemelor de protecţie şi alarmă, instalarea de detectoare de
fum, foc şi monoxid de carbon cu alarmă interioară şi exterioară şi stropire automată
pentru prevenirea producerii unui incendiu, etc.
Limitarea consecinţelor unui risc presupune ca, după producerea evenimentului, însă
înainte ca acesta să fi încetat, persoanele interesate să ia măsuri care să reducă la
minimum efectele sale.
Asumarea riscului presupune suportarea individuală a consecinţelor materiale şi
financiare ale producerii unui eveniment nedorit. Lucru ce poate avea loc prin crearea de
rezerve în vederea acoperirii pe seama resurselor proprii a eventualelor pagube. Este cazul
fondurilor de rezervă cu destinaţie specială la nivelul agenţilor economici.
Transferul riscului presupune preluarea consecinţelor sale de către profesionişti şi anume
societăţile de asigurare. Transferul către societatea de asigurare şi asumarea de către aceasta a
rolului de gestionar al consecinţelor riscului se constituie într-o "marfă specifică" , care se vinde
şi se cumpără ca orice altă marfă pe o piaţă specifică, piaţa asigurărilor.
Alegerea uneia sau alteia dintre măsurile de protecţie prezentate depinde de:
 natura riscului;
 puterea economică a persoanei fizice sau juridice interesate în protecţie;
 efortul financiar pe care îl reclamă în raport cu mărimea potenţială a pagubei.

ASPECTE GENERALE ALE ASIGURĂRILOR AGRICOLE

6
 Asigurarea culturilor agricole
Obiectul asigurării îl constituie culturile agricole şi rodul viilor care pot fi afectate de
calamităţi ale naturii şi alte pericole.
Riscuri asigurate: sunt agreate în asigurare riscurile de distrugere sau vătămare a
culturilor agricole, altor culturi şi a rodului viilor cum sunt: ploaia torenţială inclusiv efectele
indirecte ale acesteia, grindina, furtuna, uraganul, incendiu, prăbuşirea sau alunecarea de teren,
etc.
Riscuri care nu sunt agreate în asigurare sunt:
a) calamităţi necuprinse în asigurare : ploile de lungă durată, umiditatea excesivă inundativă – cu
excepţia inundaţiilor datorate ploilor torenţiale, asfixiere, îngheţul, dezgheţul, bruma, variaţiile
de temperatură care blochează dezvoltarea plantelor, polenizarea , uscarea prematură a frunzelor,
ceaţa, seceta, vânturile calde şi uscate, agenţii fitopatogeni, dăunătorii agricoli, etc.,
b) nerespectarea regulilor agrotehnice, cu efecte asupra producţiei,
c) acumulări, băltiri sau revărsări de ape provenite din topirea zăpezilor, din ploi de urată, din
infiltraţia apelor ori datorită ridicării nivelului apelor freatice,
d) revărsarea apelor Dunării,
e) operaţiuni militare şi de război.
Asigurarea culturilor agricole având caracter facultativ se poate încheia oricând în cursul
anului, pe o perioada de asigurare valabilă pentru anul în curs. Există posibilitatea încheierii
asigurării şi pe mai mulţi ani. Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare
şi emiterea de către asigurător a contractului de asigurare.
La stabilirea sumei asigurate se ţine seama că obiectul asigurării îl constituie recolta ca
rezultat al vegetaţiei complete. Deci suma asigurată se stabileşte pe „ha „ de cultură agricolă,
potrivit cererii asiguratului , fără a putea depăşi suma ce rezultă din înmulţirea producţiei medii
la „ha” obţinută la cultura respectivă, în ultimii trei ani, cu producţii normale de către cultivatorii
din zona respectivă.
Obligaţiile asiguraţilor se referă la :
a) întreţinerea culturilor în bune condiţii conform cerinţelor agrotehnice, luarea măsurilor de
prevenire a distrugerii ori vătămării culturilor agricole şi rodului viilor, precum şi pentru
limitarea pagubelor şi salvarea culturilor rămase după producerea cazului asigurat,
b) înştiinţarea în scris a societăţii de asigurare cu privire la distrugerea ori vătămarea culturilor
agricole, cel mai târziu în termen de 5 zile de la data producerii evenimentului asigurat,

7
c) prezentarea tuturor actelor şi evidenţelor necesare prin care se probează evoluţia şi nivelul
producţiei la culturile agricole, în localitatea sau zona calamitată; facilitarea constatării
evenimentului asigurat, pentru evaluarea pagubelor şi despăgubirii.
Asigurarea facultativă a animalelor
Asigurarea facultativă a animalelor a fost şi este una din formele de asigurare agreate de
asiguraţii din toate sectoarele economice, datorită riscurilor care planează asupra animalelor pe
care aceştia le deţin în gospodării sau crescătorii.
Se cuprind în asigurarea facultativă următoarele categorii de animale : bovine, cabaline,
catâri, ovine şi caprine, porcine. Animalele pentru care se solicită asigurarea trebuie să fie
sănătoase şi să nu fie în carantină.
Riscurile asigurate sunt:
a) pieirea animalelor, cauzată de boli sau accidente,
b) pagube produse ca urmare a sacrificării animalelor dispusă de organele sanitar-veterinare ( în
vederea aplicării unor măsuri de prevenire sau combatere a epizoatiilor, unor boli incurabile care
exclud posibilitatea folosirii în continuare a animalului, unor accidente sau boli care, în mod cert,
conduc la moartea animalului, etc.),
c) pagube datorate scoaterii animalului din gospodărie pentru combaterea anemiei infecţioase.
Nu sunt considerate asigurabile, nu se despăgubesc riscuri precum:
a) pieirea animalelor din cauza bătrâneţii ori sacrificarea animalelor din motive de ordin
gospodăresc, din cauza productivităţii scăzute, a scăderii capacităţii de muncă sau de
reproducere;
b) sacrificarea animalului din iniţiativa asiguratului, nemotivată de accident sau semne de boală
şi fără să fi existat o dispoziţie de sacrificare dată de organele sanitar-veterinare;
c) sacrificarea animalelor în baza dispoziţiei sanitar-veterinare, dată în urma unor constatări
superficiale ocazionale, neurmate de analiza semnelor chimice evolutive care ar pune în pericol
iminent viaţa animalelor, d) pieirea animalelor din lipsă tota lă de furaje, furajare insuficientă sau
incorectă indiferent de cauzele reale;
e) pieirea animalelor datorată operaţiunilor militare în timp de război;
f) pierderea animalelor neurmată de probe ( cadavrele animalelor sau resturile acestora au fost
distruse ori îngropate înainte de examinarea lor de către comisia de lichidare a daunelor).
În mod normal, asigurarea fiind facultativă, suma asigurată are la bază valoarea declarată
de asigurat. În raport cu aceasta suma asigurată reprezintă un cuantum variabil ce nu depăşeşte
valoarea animalului şi nici plafoanele maxime de sume asigurate pe specii de animale şi pe
categorii de vârstă, stabilite de societatea de asigurare profilată pe asigurarea de animale. În
evaluare se ţine seama de preţul animalului pe piaţa locală, zonală, la data asigurării.

8
 Pentru asigurarea aparţinând persoanelor fizice, nivelul sumei asigurate este mai mic şi a
cotelor tarifare este mai ridicat, asigurându-se un număr mic de animale, de o greutate relativ mai
mică, deci sumă asigurată mai mică, pe când animalele aparţinând persoanelor juridice: sumele
asigurate sunt mai ridicate, animalele fiind îngrijite mai bine, primele de asigurare sau cotele de
primă fiind mai mici, cuprinzându-se odată un număr mare de animale de aceeaşi specie şi
categorie de vârstă.
Primele de asigurare sunt anuale şi se stabilesc de fiecare societate de asigurare în parte
pe baza cotelor tarifare faţă de suma asigurată, diferenţiat pe specii, rase şi grupe de vârstă.
Diferenţierea cotelor tarifare de prime de asigurare nu operează pe plan teritorial, chiar dacă
evoluţia mortalităţii pe judeţe este variată în timp, acest fapt datorându-se comunităţii de risc.
Primele de asigurare sunt stabilite şi se înscriu în contractul de asigurare. Se achită de
asigurat anticipat şi integral, în numerar sau prin virament în contul societăţii de asigurare cu
care s-a încheiat asigurarea. La cererea asiguratului prima de asigurare se poate achita şi în rate
sub anuale, care se achită şi la scadenţele prevăzute în contractul de asigurare.
De regulă, perioada de asigurare este de 1 an. Asigurarea se poate încheia şi pentru
perioade mai mici plătindu-se o primă de asigurare aferentă perioadei asigurate.
Asiguraţii au obligaţia de a întreţine animalele în bune condiţii, cu respectarea regulilor
zoo- igienice şi sanitar veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a animalelor.
Totodată ei sunt obligaţi să pună la dispoziţia societăţii de asigurare toate actele doveditoare
privind existenţa animalelor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat,
evaluarea pagubei şi pentru stabilirea dreptului la despăgubire.

9
 STUDIU DE CAZ

Allianz-Ţiriac oferă la ora actuală o gamă completă de produse şi servicii de protecţie şi

planificare financiară, pe toate segmentele de asigurări - auto, bunuri, răspundere, viaţă,
sănatate -, dar şi în domeniul administrării pensiilor private. Definitoriu pentru succesul
Allianz-Ţiriac Asigurări a fost echilibrul păstrat, în permanenţă, între ritmul de dezvoltare şi
siguranţa financiară a companiei.

ASIGURAREA CULTURILOR AGRICOLE

Culturile agricole - expuse unor riscuri climaterice ce nu pot fi anticipate ori controlate,
de natură să le afecteze major şi să genereze piederi semnificative - sunt investiţii ce trebuie
protejate financiar.
Prima de asigurare este calculată în funcţie de sensibilitatea culturii la factorii de risc
asiguraţi, de frecvenţa manifestării factorilor de risc, de amplasarea culturilor asigurabile pe
judeţe, de mărimea sumei asigurate şi de nivelul cheltuielilor tehnologice de productie.
Allianz-Tiriac oferă soluţia de protecţie financiară a invesţiei – asigurarea pentru culturi
agricole.
Asigurarea pentru culturi agricole de la Allianz-Ţiriac oferă protecţie
financiară prin acoperirea daunelor produse la:

 culturile de cereale
 plantele tehnice
 legume şi cartofi
 plantele medicinale şi aromatice
 culturile furajere.

Princilalele riscuri în agricultură

10
 Riscul de producţie - apare datorită incertitudinii privind manifestarea factorilor naturali
de care depinde dezvoltarea culturilor şi animalelor (vremea, boli, cantitatea şi calitatea
mijloacelor folosite în producţie) şi siguranţa inventarului agricol.
 Preţul şi riscul de piaţă - se referă la incertitudinea privind preţul produselor şi a
preţurilor plătite pentru imputuri, riscul valutar, riscul de plasare a capitalurilor existente.
 Riscul financiar - rezultă când fermieri trebuie să ia credite pentru susţinerea producţiei,
rezultă din posibilitatea modificării dobânzilor, a cursului valutar, ratelor de leasing, sau
imposibilitatea creditării activităţii.
 Riscul instituţional - apare datorită acţiunilor guvernului sau parlamentului, taxe, decizii
privind protecţia mediului, reguli pentru creşterea animalelor, decizii privind
subvenţionarea producţiei sau susţinerea asigurărilor pentru agricultura etc
 Riscul uman - se referă la factorul uman implicat în activitatea agricolă, sanatatea
personalului, raspunderile personalului, accidente, boli, mortalitate, migraţia personalului
etc.

11
Detaliile produsului de asigurare: 

12
 CONCLUZII

 Asigurările agricole sunt o provocare pentru industria de asigurări din cauza

complexităţii lor.
 Asigurările agricole funcţionează satisfăcător pentru pericole limitate (ex. grindină).
 Provocarea cheie constă asigurarea fermierilor împotriva riscurilor catastrofale, în
special la secetă.
 Intervenţia Guvernului poate fi necesară şi utilă într-o structură de parteneriat
publicprivat.
 Asigurarea agricolă are beneficiile cele mai vizibile atunci când este asociată cu
inputurile agricole – credite, seminţe de calitate, contracte de preluare a produselor.
 Piaţa asigurărilor pe bază de indici climatici sprijină şi completează măsurile
guvernamentale cu scop de asigurare în agricultură

13
BIBLIOGRAFIE
 Şeulean V., Meteoc T. (2008), Asigurari destinate agricultorilor, Editura Agroprint,
Timişoara
 Şeulean V.(2009), Asigurări comerciale, Editura Universităţii de Vest, Timişoara
 Enciclopedia elecronică Wikipedia: http://ro.wikipedia.org/
 Dicţionar explicativ al limbii române online: http://dexonline.ro/
 Site-ul Comisiei Europeane - Agricultură şi Dezvoltare Rurală
http://ec.europa.eu/agriculture/index_ro.htm
 https://www.allianztiriac.ro
 Bursa Asigurărilor: http://www.bursaasigurarilor.ro/

14