1

BASMUL, SCHIŢA, NUVELA – PLAN DE ARGUMENTARE A APARTENENŢEI LA SPECIA LITERARĂ

Notă!!! În realizarea compunerilor se vor utiliza structura şi conectorii specifici tipului de text argumentativ!
BASMUL – plan de argumentare SCHIŢA – plan de argumentare NUVELA – plan de argumentare
BASMUL este o specie literară a genului epic în SCHIŢA este o specie genului epic în NUVELA este o specie genului epic în proză, de
proză, în care întâmplări reale, obişnuite se împletesc proză, de dimensiuni reduse, cu o acţiune dimensiuni medii (mai amplă decât schiţa, mai redusă
cu cele neobişnuite, fantastice, fiind puse pe seama simplă, care relatează un singur episod, decât romanul), cu o acţiune complicată, organizată
unor personaje cu puteri supranaturale care semnificativ, din viaţa unui număr mic de riguros, cronologic şi gradat, pe momentele subiectului
reprezintă binele şi răul şi se află într-un conflict personaje. şi pe un fir narativ central, cu un conflict puternic şi
care se încheie întotdeauna cu victoria binelui. concentrat care implică un număr mediu de personaje,
accemtul căzând nu pe acțiune, ci pe evoluția
personajului principal.
– ACŢIUNEA: acţiunea cuprinde întâmplări reale, – ACTIUNE SIMPLĂ, RESTRÂNSĂ LA – ACŢIUNE COMPLEXĂ, CU FIR NARATIV
obişnuite care se împletesc cu cele neobişnuite, UN SINGUR EPISOD: acţiune centrată pe o CENTRAL ŞI O CONSTRUCŢIE EPICĂ
fantastice – rezumă acţiunea în idei principale; temă, simplă, redusă în dimensiuni care RIGUROASĂ A SUBIECTULUI, CU UN CONFLICT
– SPAŢIUL ŞI TIMPUL IMAGINARE: spaţiul relatează un singur episod, semnificativ, din PUTERNIC ŞI CONCENTRAT: acţiune organizată
acţiunii este organizat pe două dimensiuni: viaţa unui personaj, organizată logic, pe riguros, cronologic şi gradat, pe momentele subiectului
împărăţia/tărâmul acesta şi tărâmul celălalt, momentele subiectului – rezumă acţiunea – rezumă acţiunea; Conflictul este puternic şi
construit după alte legi decât cele înţelese de în idei principale; Conflictul este redus în concentrat, organizat pe două planuri: exterior şi
raţiunea omului comun; timpul acţiunii este intensitate şi se rezumă la cel exterior; interior, iar intriga bine construită.
nedeterminat, vag delimitat, imaginar, trecut, – SPAŢIUL ŞI TIMPUL LIMITATE: SPAŢIUL ŞI TIMPUL CLAR DELIMITATE, AMPLE:
fabulos, fixat prin formula iniţială a basmului: “a acţiunea este fixată în spaţiu şi timp, dar acţiunea este fixată în spaţiu şi timp care au limite mai
fost odată ca niciodată” acestea sunt limitate, restrâse – precizează extinse – precizează indicii spaţiali şi temporali şi dă
indicii spaţiali şi temporali şi dă citate; citate;
– PERSONAJE CU PUTERI SUPRANATURALE: – PERSONAJE PUŢINE: personaje – NR. RELATIV MEDIU DE PERSONAJE: personaje
personajele basmului întruchipează binele şi răul şi au principale / secundare / episodice; principale / secundare / episodice / figurante;
atât trăsături obişnuite, cât şi puteri suraomeneşti. Personajul principal este caracterizat sumar, Personajul principal este complex, apare în diferite
Lupta dintre bine şi rău se încheie întotdeauna cu atât direct, cât şi indirect, fiind construit pe ipostaze, fiind urmărit în evoluţie (personaj dinamic). El
victoria binelui. Protagosnistul basmului, care contrastul dintre aparenţă şi esenţă. El este este prezentat în mediul său de viaţă, portretul său
întruchipează binele, se află în conflict cu prezentat din perspectiva unei singure cuprinde atât trăsături fizice, cât şi trăsături morale,
antagonistul, parcurge un drum iniţiatic şi este trăsături dominante de caracter, fiind cele morale fiind mai numeroase, iar în conturarea
supus, de obicei, la diverse probe, pentru a-şi urmărit într-o singură secvenţă profilului său se folosesc mijloace directe şi indirecte
dovedi virtuţile fizice şi morale necesare atingerii semnificativă din viaţa sa, nu în evoluţie – de caracterizare – precizează câteva trăsături

condiţiei de împărat. În urma parcurgerii traseului
iniţiatic, protagonistul îşi confirmă maturitatea.
Personajul principal, protagonistul, este complex,
apare în diferite ipostaze, fiind urmărit în evoluţie,
fiind caracterizat atât direct, cât şi indirect –
precizează câteva trăsături semnificative ale
personajului principal şi ilustrează cu citate.
– Se remarcă, de asemenea, prezenţa “ajutoarelor”
(obiecte magice şi fiinţe necuvântătoare) care intervin
în lupta cu răul şi sprijină protagonistul în
situaţiile dificile. Mai mult, prezenţa cifrelor magice
(3 şi multipli de 3) constituie şi ea o caracteristică a
basmului.
– SCHEMA EPICĂ SPECIFICĂ BASMULUI:
Basmul este structurat după o schemă tipică, după o
formulă epică standardizată care presupune existenţa
unor formule tipice: iniţială (indică intrarea în timpul
imaginar în care este plasată acţiunea), mediană
(arată continuitatea în spaţiu şi timp a acţiunii) şi
finală (indică ieşirea din timpul şi spaţiul imaginar
al acţiunii).
– MODURI DE EXPUNERE: Naraţiunea este
modul principal de expunere prin care se prezintă
întâmplările în ordinea desfăşurării lor. Ea se
îmbină cu descrierea şi dialogul. Prin descriere se
prezintă cadrul acţiunii (spaţiul şi timpul
întâmplărilor) şi sunt caracterizate în mod direct
personajele, iar dialogul dinamizează ritmul acţiunii
şi reprezintă un mijloc indirect de caracterizare a
personajelor.
2
precizează câteva trăsături semnificative ale
personajului principal şi ilustrează cu
citate. Accentul cade pe acţiune, nu pe
personaj.
– Naratorul este implicat, intervine cu
aprecieri, comentarii la adresa personajelor,
relatează întâmplările la pers. I sau a III-a –
ilustrează cu citate din text.
– MODURI DE EXPUNERE: Dialogul este
modul de expunere principal care asigură
ritmul rapid al succesiunii întâmplărilor
(schiţa are caracter scenic) precum şi în
caracterizarea indirectă personajelor,
evidenţiind diferenţa dintre esenţă si
aparenţă. El se imbină cu naraţiunea
succintă şi cu pasaje descriptive de
dimensiuni reduse.
semnificative ale personajului principal. Accentul cade
nu pe acţiune, ci pe personaj, pe trăirile şi evoluţia
personajului.
– Naratorul este detasat, obiectiv, impersonal, de
persoana a III-a, deşi uneori intervine şi îşi exprimă
direct simpatia sau dezacordu față de faptele sau de
comportamentul personajelor – ilustrează cu citate din
text.
– MODURI DE EXPUNERE: Naraţiunea este modul
principal de expunere prin care se prezintă
întâmplările în ordinea desfăşurării lor. Ea se îmbină
cu descrierea şi dialogul. Prin descriere se prezintă cadrul
acţiunii (spaţiul şi timpul întâmplărilor) şi sunt
caracterizate în mod direct personajele, iar dialogul
dinamizează ritmul acţiunii şi reprezintă un mijloc
indirect de caracterizare a personajelor. Apare
monologul interior prin care sunt dezvăluite stările
sufleteşti ale personajelor şi modul de a gândi al
acestora, conflictele interioare
3