Din învățăturile Sfinților Părinți

" <Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit și nu înumele Tău am scos demoni, și nu în
numele Tău minuni multe am făcut?>

Cei "acceptați" sunt cei care vor rosti aceste cuvinte, cei care își vor fi "achitat datoriile" și își vor
clădi reputația de slujitori ai lui Hristos săvârșind pentru El, după cum pretind, lucruri impresionante.
Însă Domnul le va răspunde: <Niciodată nu v-am cunoscut pe voi; depărtați-vă de la Mine cei ce
lucrați fărădelegea.> Cu ce vor fi greșit, ca să se îndreptățească această mustrare aspră din partea
Domnului? În numele lui Hristos își vor fi făcut lucrările, dar nu în Duhul lui Hristos, și astfel nu vor fi
trăit cu adevărat după poruncile Lui. Faptele lor, fiind făcute pentru lumea aceasta, vor pieri în lumea
aceasta. Se vor fi potrivit pe dinafară cu toate perceptele credinței, dar pe dinăuntru nu-și vor fi
îndreptat viețile către Ceruri. Și se vor afla cu mâinile goale înaintea Judecătorului."

~ Apostazia și Antihristul p 85.

"Arhiepiscopul (Fericitul) Averchie a înțeles că, asemenea faptelor slujitorilor mincinoși pe care
Hristos i-a mustrat în fragmentul de mai sus, chipul din afară al Bisericii și chiar al Ortodoxiei
"adevărate", "tradiționale" poate fi COPIAT cu atâta viclenie și atât de întocmai, încât să poată fi în
stare să-i <înșele, de va fi cu putință, chiar și pe cei aleși,> Acest gând era o povară imensă ce o purta
asupra sa. El primise, chiar de la Părinții Ortodocși autentici, esența Ortodoxiei. Pentru a transmite în
chip izbutit această esență generației următoare, trebuia să o deosebească de surogatele care
creșteau acum din ce în ce mai subtil. Cuvântul rostit și scris părea nepotrivit pentru această sarcină.
Adesea și-a găsit alinarea în fraza plină de amărăciune a Sfântului Teofan Zăvorâtul: <Creștinismul
ortodox își pierde sarea,> Dar oare e cu putință ca singurii care să poată desluși această pierdere, să
fie cei care se împărtășiseră deja din "seva" autentică a Ortodoxiei? Cineva care nu a gustat sarea, nu
știe să facă diferența dacă i s-ar da ceva ce are un alt gust și i s-ar spune că este sare. Arhiepiscopul
Averchie a citat adesea si cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov: <Nu năzuiți ca ridicând mâna
voastră slabă să curmați torentul stihinic al apostaziei. Evitați-o, apărați-vă de ea, și aceasta vă este
de ajuns. Căutați să cunoașteți duhul vremurilor, cercetați-l ca să-i puteți evita influența oricând este
cu putință.>"

~ Apostazia și Antihristul p 86-87.

Editura Sophia 2014.

Din Învățăturile Sfinților Părinți

"Viața creștină devine acum mai grea ca niciodată, căci cursele din calea mântuirii omului s-au
înmulțit foarte și s-au perfecționat peste măsură. Truda de a fi păstor devine de multe ori mai grea și
mai plină de răspundere. Chiar înaintea ochilor noștri, cuvintele proorocești ale Sfântului Teofan
Zăvorâtul despre vremurile de pe urmă încep să se împlinească: În vremea aceea, deși numele
creștinilor se va auzi pretutindeni și peste tot se vor vedea biserici și slujbe religioase, toate acestea
nu vor fi decât o aparență, în vreme ce pe dinăuntru VA FI ADEVĂRATĂ APOSTAZIE. Alături de
exemplul dintotdeauna întâiul și esențial, al unei vieți personale duhovnicești și morale înalte, pentru
păstorul modern decurge de aici sarcina deosebit de însemnată și de plină de răspundere de a-i
învăța pe credincioși să recunoască Biserica cea adevărată din mijlocul mulțimii de false biserici și
prin cuvintele lui, pline de putere duhovnicească și de înțelepciune, de a-i păstra în sânul ei,
atrăgându-i în acest timp și pe cei ce sunt în rătăcire."
Apostazia și Antihristul p 121-122.

Editura Sophia 2014.

Fericitul Averchie Taușev.

"Într-adevăr, trăim niște vremuri groaznice, niște vremuri cum nu au mai fost niciodată în istoria
creștinătății, în istoria omenirii. Un timp al nestatorniciei aproape depline. Și în măsura în care dorim
să rămânem credincioși Ortodoxiei adevărate, multe îndatoriri ne stau pe umeri. Trebuie, după cum
ne povățuiește Sfântul Ignatie Briancianinov, să evităm și să ne păzim de apostazia care crește atât de
grabnic în lume. Trebuie să ne apărăm de duhul stricăcios al acestor vremuri, pentru a-i evita
înrâurirea. Iar pentru aceasta, trebuie mai întâi să înțelegem și să nu uităm niciodată, că în prezent,
nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie;
există acum și pseudo-Ortodoxie, de care trebuie să ne temem și de care trebuie să fugim ca de foc,
că adevărata Ortodoxie este doar aceea care nu acceptă și nu îngăduie în nimic, nici în învățătură, nici
în obiceiurile bisericești, nici un fel de înnoire împotrivitoare Cuvântului lui Dumnezeu și hotărârilor
Bisericii Sobornicești." p 131-132.

~ Apostazia și Antihristul. Editura Sophia 2014.

Din învățăturile Sfinților Părinți

"Lumea și diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoșătoare, încât s-ar putea să vină ziua
în care toți episcopii de pe pământ să intre în părtășie cu ereticii. Ce vor face atunci credinciosii? Ce
vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulțimilor (maselor), de a nu-și
urma rudele, semenii și concetățenii?

Atunci toți credincioșii vor trebui să înțeleagă faptul că Biserica nu este acolo unde pare a fi.
Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă Biserica nu va avea nici
o legătură cu acele biserici ori cu acei preoți sau credincioși. BISERICA ESTE ACOLO UNDE ESTE
ADEVĂRUL. Credincioșii sunt aceia care continuă tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a
Duhului Sfânt. Preoții adevărați sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o
Părinții și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învățătura lor. Acolo unde această unitate de
gândire și de viață nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele
exterioare ar mărturisi aceasta." p 189.

"Atunci când se va apropia epoca lui Antihrist, chiar și Corabia Bisericii va fi greu de deslușit. Va fi o
așa încurcătură și o babilonie în lume, încât credinciosul nu va putea fi sigur dacă o Biserică este
ortodoxă sau de alt fel, din pricina mulțimii proorocilor mincinoși care vor umple lumea și vor
propovădui: <Hristos este aici>, și <Hristos este acolo>.

Orice alcătuire (instituție) care va fi recunoscută oficial drept Biserică, trăgând puțin câte puțin
comorile credinței, va fi asimilată de bălmăjeala de nedescris, unificatoare, care cu o iscusință
diabolică va păstra cele mai multe dintre semnele exterioare ale Bisericii. Doar ici colo, mici grupuri
de credincioși dimpreună cu vreun preot vor păstra încă vie adevărata Tradiție."

Apostazia și Antihristul p 190-191.

Editura Sophia 2014.

Din învățăturile Sfinților Părinți

"Ortodoxia nu este doar vreun fel de organizație pur pământească, ce e ocârmuită de patriarhi,
episcopi și preoți care dețin conducerea în Biserica ce se numește oficial <Ortodoxă>. Ortodoxia este
<Trupul tainic al lui Hristos>, al cărei Cap este Însuși Hristos (Efes 1,22-23), iar alcătuirea ei nu-i
cuprinde doar pe preoți, ci și pe toți cei care cred cu adevărat în Hristos, care prin Sfântul Botez au
intrat în chip legiuit în Biserica pe care El a întemeiat-o, atât cei care viețuiesc acum pe pământ cât și
cei care s-au săvârșit întru credință și evlavie.

Arhiepiscopul Averchie s-a temut că duhul eclesiologiei ortodoxe va fi înlocuit printr-o concepție
papistășească asupra Bisericii, iar conducătorii ortodocși vor fi văzuți în conștiințele credincioșilor
drept mini-papi, punându-L astfel în umbră pe Hristos ca și Cap al Bisericii. Atunci când Biserica va
ajunge să fie mai întâi identificată cu o administrație vremelnică, și-a dat seama arhiepiscopul,
(atunci) Antihrist va avea o ușă deschisă către inimile oamenilor și cu puțin efort îi va preschimba în
slugi supuse ale sale. Înțelegându-se greșit Biserica, se vor săvârși, "pentru binele Bisericii", lucruri
vădit potrivnice poruncilor și voii lui Hristos.

Întorcându-ne din nou atenția dinspre pământesc spre duhovnicesc, în definiția dată de el Bisericii, a
afirmat: Biserica Ortodoxă nu este nici un fel de <monopol> sau <afacere> a clerului, cum cred cei
ignoranți sau cei străini de duhul Bisericii. Nu este moștenirea unui sau a altui ierarh ori preot. Este
unitatea duhovnicească strânsă a tuturor celor care cred cu adevărat în Hristos, care se străduiesc să
țină poruncile lui Hristos cu sfințenie, cu singurul țel (scop) de a moșteni acea fericire veșnică pe care
Hristos Mântuitorul ne-a gătit-o nouă, și care, dacă păcătuiesc din slăbiciune, se căiesc sincer și se
străduiesc să aducă <roade vrednice de pocăință>."

~ Apostazia și Antihristul. p 89-90.

Editura Sophia 2014