Cunoscutul scriitor german Michael Ende (12 nov. 1929 - 28 aug. 1995), devenit celebru mii ales prin romanele sale pentru copii, a fost, de asemenea, actor, critie de film si autor dramatic. Este fiul artistu- lui plastic Edgar Ende, cu care a avut o relafie tensionata, marcata de scurte momente de reconciliere. Crescut in Jumea boema a picto- rilor, scriitorilor gi seulptorilor, Michael Ende prefuieste, mai presus de orice, darul imaginatiei. intr-un interviu, autorul german declara: »Munca mea izvoragte doar din dorinta de a da frau liber imaginatiei* Primul roman al lui Ende, Jim Nasturel gi Lukas, mecanicul de loco- ‘motiva, a fost publicat, in 1960, dupa ce fusese respins de mai multe edituri, iar doi ani mai tarziu, apare gi Jim Néisturel si cei 13 sdlbatici. Romanul Momo, 0 poveste fantastica despre importana covirsitoare a timpului tn societatea moderna, a apirut in 1973, iar gase ani mai tar- ziu vede lumina tiparulai Povestea fara sférgit, volam caracterizat de critica literara drept o carte pentru copii, potrivita si pentru adult, gi 0 carte pentru adulli, potrivita gi pentru copii. Printre nenumaratele premii literare edtigate de Michael Ende se nu- ‘mira: Premiul Hans Christian Andersen (1961), European Literary Award for Books for Young People (1974) gi Marele Premiu al Acade- miei Germane pentru literatura pentru copii gitineret (1980), MICHAEL ENDE POVESTEA FARA SFARSIT ‘Traducere din germana de Yvette DavidescuRedactor: Anamaria Omer ‘Tehnoredactor: Cristian Vlad Coperta: Anca Chirita Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei ENDE, MICHAEL ‘i ist Povestea fara sfargit / Michael Ende; trad, din germana de ‘Yvette Davidescu. ~ Bucuresti: Editura Arthur, 2019 ISBN 978-606-788-666-5 1. Davidescu, Yvette (trad,) 821.112.2 MICHAEL ENDE Die unendliche Geschichte © 1979 by Thienemann in Thienemann-Esslinger Verl lid sslinger Verlag GmbH, Lucrare aparuti cu acordul CopyRo © Editura Arthur, 2019, pentru prezenta editie Editura Arthur este un imprint al Grupului Editorial ART TAIHAOITAA ebas910 bs110l [1sHl :1st9i1qorT Inscriptia de mai sus se afla pe usa de sticlé a unei privalioare, dar fireste cA ardita aga numai cdnd pri- veai din interiorul incdperii cam intunecoase prin geam afara, spre strada. Era 0 dimineata de noiembrie rece gi cenusie gi ploua cu galeata, Picdturile se prelingeau pe fereastra gi peste literele intortocheate. Tot ce se putea zari prin geam era doar un zid patat de ploaie pe partea opusa a strazii. Dintr-odata uga fu deschisa atat de violent, cd micutul ciorchine de clopotei de alama atarnat deasupra ei se porni sd sune cu zgomot si nu se mai linisti multa vreme. Faptagul zarvei era un baietel gras, de vreo zece sau unsprezece ani. Parul castaniu-inchis ii atarna ud peste fata, haina ii era leoarea de ploaie si picura, iar peste umar purta un ghiozdan prins de o curea. Baiefelul era cam palid gi gafaia, dar, spre deosebire de graba de care daduse dovada pana atunci, ramase acum incremenit in pragul ugii deschise. In fata lui se afla o incdpere lunga si ingusta, ce se pierdea spre fund in semiintuneric. De-a lungul peretilor, pana sus la tavan, erau rafturi intesate cu carti de toate marimile gi de toate formele. Pe podea se ingramadeau maldare de tomuri uriase, iar pe céteva mese se inaljau stive de carti mai mici, legate in piele gi cu cotorul auriu. Din spatele unui zid de carti inalt cat un stat de om, in ebMicuaer. ENpe celalalt capat al incaperii, se zrea lumina unei Limpi. lar printre razele ei se ridica din cénd in cénd cate un rotocol de fum, se dilata si apoi se topea mai sus in in- tuneric, Semiina cu semnalele prin care indienii igi trans- miteau vestile de pe un munte pe altul. Era limpede ca acolo sedea cineva, si intr-adevar baiatul auzi acum un glas spunandu-i destul de rastit de dupa zidul de earti: — N-aveti decat si va mirafi stand induntru sau afara, dar inchideti uga, Trage. Baiatul asculta si inchise usa incetigor. Apoi se apropie de zidul de carti gi privi cu bagare de seama in spatele lui. intr-un fotoliu inalt din piele roas& sedea un barbat indesat gi greoi. Era imbracat in straie negre mototolite, uzate gi parca prafuite. Burta fi era tinuta laolalta de o vest inflorata. Avea o chelie mare gi doar peste urechi ise zbarlea cate un smoc de peri albi, Fata fi era rosie si te ducea cu gandul la un buldog rau. Pe nasul borcanat purta ochelari mici cu rama de aur. Barbatul mai fuma sio lulea curbata, care-i atarna din coltul gurii, astfel c& toata gura i se strambase intr-o parte, Pe genunchi tinea o carte pe care probabil tocmaio citea, caici, inchizand-o, igi lasase aratatorul gros al mAinii stangi intre paginile ei —oarecum in chip de semn de carte. Acum igi scoase ochelarii cu dreapta si il examina pe baiefelul gras care sttea in fafa lui cu hainele picurand. Uitandu-se la el, igi miji ochii, cea ce il ficea s& semene si mai tare cu un cdine pregatit si mugte. Apoi mormai: — Ce mai flecustet! Pe urma deschise din nou cartea si continua sa citeasca. Baiatul nu prea stia ce si faca, de aceea ramase pe loc gi-1 privi cu ochi mari pe barbat. in sfarsit, acesta in- chise iar cartea ~ ca mai inainte, lsdnd degetul intre pagini — gi mardi: Povestea fara sfargit Asculta, baiete, eu nu pot sii suffir copiii. E drept ca in ziua de azi toata lumea face mare caz de voi — dar eu nu! Nu sunt absolut deloc un prieten al copiilor. Pentru mine copiii nu sunt nimic altceva decat niste prostovani walagiogi, nigte nesuferifi care stricd totul, murdirese cartile cu dulceata gi le rup paginile, sinu se sinchisese defel cA cei mari ar putea sé aiba si ei grijile si necazu- rile lor, Ti-o spun numai ca sa stii de la bun inceput la ce sii te-astepti. $i s& mai stii c& la mine nu exista earti pentru copii, iar alte cdrti nu-ti vand. Asta e, si sper cé ne-am inteles! a Spusese toate acestea fiira si scoata luleaua din gura. Apoi deschise din nou cartea gi continua si citeased. Baiatul inclina din cap in tcere si dadu sa plece, dar pe undeva i se parea c& nu putea accepta fara replica aceastd cuvantare, aga c& se mai intoarse o data si spuse incet: — Dar nu sunt chiar tofi aga. ; ; Omul isi ridied incet privirile gi isi scoase din now ochelarii. a . — Tot aici esti? Ia spune-mi, ce-ar trebui si fac ca si scap de unul ca tine? Ce lucru atat de important mai aveai de spus? | a — Nimie important, réspunse baiatul inca gi mai incet. Voiam doar... Nu toti copii sunt aga cum ati spus. — Vasiizicai, asa! : Prefacandu-se mirat, barbatul isi ridica sprancenele: — Probabil cd tu insufi esti marea exceptie, nu? Grasutul nu mai stiu ce 4 raspunda. Doar ridicd ugor din umeri i se intoarse din nou, dand sa plece. — Dar unde-i buna-cuviinta? mai auzi in spatel sau vocea morocanoasa. N-ai niciun pic de bund-cuviinta, caci altfel s-ar fi cuvenit sa te recomanzi cel putin... etsMicuaet END: —MA numese Bastian, spuse baiatul. Bastian Bal- thasar Bux. — Un nume cam curios, marai barbatul, cu acesti trei de B. in sfarsit, tu n-ai nicio vind, nu ti-ai dat tu numele. Eu ma numesc Karl Konrad Koreander. — Sunt trei de K, spuse serios baiatul. — Hm, mormai batranul, e-adevarat! Pufai cativa norigori. — In sfargit, n-are nicio importanta cum ne numim, ca tot n-o si ne mai vedem. Ag mai vrea insd si stiu un singur lucru, anume de ce-ai patruns adineauri cu atta larma in pravalia mea. Mi se pare ca fugeai de ceva. Asa e? _ Bastian aproba din cap. Fata lui rotunda parea acum si mai palida, iar ochii lui ined gi mai mari. — Probabil ca ai jefuit casa de bani dintr-o privallie, presupuse domnul Koreander, sau ai daramat vreo ba- tran, sau ai facut altceva ce faceti de-alde voi in ziua de azi, Nu cumva te urmareste politia, baiete? Bastian dadu din cap ca nu. — Hai, da-i drumul, continua domnul Koreander, spune drept, de cine fugeai? —De ceilalti. —De care ceilalti? — De copiii din clasa mea. —De ce? —Nu... Nu ma lasi-n pace. —Dar ce-ti fac? — MA pandese in fata gcolii. —Si pe urma ? — Pe urma strigé tot soiul de lucruri, ma inghiontese si fgi bat joc de mine. —Si tu te lagi? Povestea faré sfairsit Domnul Koreander il privi catva timp dezaprobator pe baiat, apoi il intrebi — De ce nu le arzi cAte un pumn zdravan? Bastian il privi cu ochi mari. —Nu... nu-mi place asa ceva. Si pe urmi... nici nu stiu si boxez bine. — Da’ cu tranta cum stai? se interesi Koreander. Cu alergarea, inotul, fotbalul, gimnastica? Nu te pricepi la nimic din toate astea? Baiatul dadu din cap ca nu. — Cu alte cuvinte, spuse domnul Koreander, esti un mototol, nu-i aga? Bastian ridica din umeri. — Dar de vorbit stii sa vorbesti, igi dadu cu parerea Koreander. De ce nu le raspunzi cand igi bat joc de tine? — Am facut asta o data... —si? — M-au aruncat intr-o lada de gunoi gi au ferecat ca- pacul, Doua ore a trebuit sa strig pana m-a auzit cineva. Hm, mormai domnul Koreander, si acum nu mai indraznesti. Bastian aproba din cap. — Prin urmare, constata domnul Koreander, pe langa toate celelalte mai esti si fricos. Bastian igi las capul in jos. — Probabil ca esti un tocilar cumplit, aga-i? Cel mai bun din clasa, numai cu note de zece, preferatul tuturor profesorilor, nu? —Nu, spuse Bastian tot cu ochii in podea, anul trecut am ramas repetent. —Doamne Dumnezeule, strigd domnul Koreander, agadar, nereugita pe toata linia! eosMicuaet Enpe Bastian nu raspunse nimic, Statea doar locului. Bratele ii atrnau, hainele picurau. — $i cam ce strig& atunci cand isi bat joc de tine? voi si stie domnul Koreander. — Ah... tot soiul de lucruri. — De pilda? — Bastian! Rotogoala! Sta pe oala, oala se spargea, Bastian zicea: ,,De vini-i greutatea mea!“ — Nu-i prea hazos, spuse domnul Koreander, gi alt- cova? Bastian ezita inainte de a enumera: — Aiurilé, mai Prostila... Balivernosu... Mincinosu.... — Aiurila? De ce? — Uneori vorbese de unul singur: — §i cam ce vorbesti de unul singur? — Imi imaginez povesti, nascocesc nume si cuvinte care inc nu exista, gi tot aga. — Gi ti le povestesti tie insuti? De ce? — Pai daca nu-i nimeni pe care si-l intereseze aga ceva. Domnul Koreander tacu o vreme, dus pe ganduri. — Si ce spun parinfii tai despre toate astea? Bastian nu rspunse imediat. Abia dupa un timp gopti: — Tata nu spune nimic, niciodaté nu spune nimic. ‘Totul fie indiferent. —Simama? — Mama... Nu mai e. — Parinfii tai au divortat? —Nu, spuse Bastian, mama a murit. In acest moment sun telefonul. Domnul Koreander se ridica din fotoliu cu oarecare sfortare gi igi targai pagit pana intr-un mic cabinet din spatele pravaliei. Ridicé receptorul si Bastian auzi nedeslusit cum domnul Ko- reander igi spunea numele. Pe urma usa cabinetului se & 10 Povestea faird sfargit inchise gi nu se mai auzi nimic altceva decat un mur- mur indbugit. Bastian stitea locului si nu-gi dadea catusi de putin seama ce se intamplase cu el gi de ce spusese gi recunos- cuse toate acestea. Nu putea suferi sa i se puna atatea intrebari. Amintindu-si dintr-odata c4 va ajunge mult prea tarziu la scoala, il trecurd caldurile. Da, sigur, tre- buia s& se grabeascd, trebuia s-o ia la goand - dar ra- mase pe loc, acolo unde se afla, fara sa se poata hotari. Ceva il tintuia locului, dar nu stia ce. Glasul inabusit tot se mai auzea de dincolo, din cabi- net. Era o conversatie telefonica foarte lunga. Bastian igi dadu seama ca tot timpul se uitase fix la cartea pe care o avusese in mana domnul Korean- der gi care acum se gasea pe fotoliul de piele. fi era cu neputinta si-gi ia ochii de la ea. Avea impresia cd din ea pornea un soi de fort magneticai ce-I atragea irezistibil. Se apropie de fotoliu, intinse incet mana, atinse car- tea ~ gi in aceeagi clipa ceva induntrul sau faicu ,,fac!-ca sicum sar fi inchis 0 capcana. Bastian avea sentimentul nedeslusit ca, odata cu atingerea cartii, incepuse ceva irevocabil ce-si va urma cursul de-aci inainte. Ridicd volumul si-I privi pe toate partile. Era legat in matase aramie si lucea cAnd era inclinat intr-o parte sau alta. Rasfoindu-l in graba, vazu ca textul era tiparit in doua culori diferite. Nu prea sa contina poze, avea in schimb initiale mari si minunat ilustrate. Uitandu-se inca o data mai bine la scoarte, descoperi pe ele doi gerpi, unul deschis gi unul inchis la culoare, mugeéndu-gi unul altuia coada gi aleituind astfel un oval. ar in oval era scris, cu litere ciudate, intortocheate, titlul: POVESTEA FARA SFARSIT eu s‘Micuaet, ENE E un lucru tare misterios cu pasiunile omenesti, iar in caziil copiilor totul se petrece la fel ca gi in cazul adultilor. Cei coplesiti de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trait niciodata ceva asemanator nu pot intelege. Exista oameni care igi pun viata in joc pentru a cuceri un pise, Nimeni, nici chiar ei ingisi nu pot explica limpede de ce. Altii se ruineaz pentru a castiga inima unei persoane care nici nu vrea sa stie de ei. Lar alfii se distrug fiindea nu pot rezista placerilor mancarii — sau ale bauturii, Uni igi cheltuiesc intreaga avere pentru a cdstiga la jo- curile de noroc, sau jertfese totul de dragul unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodata. Alfii cred c nu pot fi fericiti decat in alta parte decat in locul unde se afl, gi calatoresc toata viata prin lume. Iar cativa nu-gi gaisese linigtea pana ce n-au devenit puternici. Pe scurt, exist tot atatea pasiuni cat si cameni, in cazul lui Bastian Balthasar Bux, pasiunea sa erau cartile. Cine n-a petrecut o dupa-amiaza intreaga cu urechile incinse gi cu parul zbarlit aplecat deasupra unei cdrti, citind gi iar citind, si uitand de lumea din jurul sau, gi nebagand de seama ca-i e foame sau frig. Cine n-a citit niciodata pe ascuns sub plapuma, la lu- mina unei lanterne de buzunar, fiindcd tata sau mama sau vreo alta persoana grijulie a stins lumina pe motivul bine intentionat c& acum trebuie si dormi, cdci maine te scoli devreme... Cine n-a varsat niciodata lacrimi amare, fie pe fatéi, fie in ascuns, fiinded 0 poveste minunata se sfargea gi urma despartirea de personajele aliituri de care luasesi parte la atdtea aventuri, fiinte iubite si admirate ce iti stérnisera ingrijorari si sperante, si fara a cdror prezent& viata parea dintr-odata goala si lipsita de sens... & 2 Povestea faré sfarsit Cine nu cunoaste nimic din toate acestea din pro- prie experienfd nu va putea infelege ceea ce facu Bas- tian acum. Se uita finta la titlul cari, simfind cum il lua ba cu frig, ba cu cald, Da, asta era, la asta visase de atatea ori si asta igi dorise de cénd fusese cuprins de pasiunea sa: © poveste care si nu se sfargeascd niciodata! Cartea tu- turor cairtilor! ‘Trebuia sa aiba cartea, fie ce-o fi, cu orice pref! Cu orice pret? Era usor de spus! Chiar daca ar fi putut si ofere mai mult decat cele trei marci gi cincisprezece pfenigi din banii de buzunar ce-i avea la el ~ uracio- sul domn Koreander ii daduse de inteles cat se poate de limpede c& nu-i va vinde nicio singura carte. Iar de un dar nici nu putea fi vorba. Chestiunea era lipsita de orice speranta. Si totusi Bastian stia cd nu poate pleca fara acea carte. fi era limpede ca nici nu venise incoace decat anume pentru ea, il chemase in mod misterios pentru c& voia sa ajunga la el, pentru ca de fapt fusese dintot- deauna a lui! Bastian trase cu urechea la murmurul ce se mai auzea si acum din cabinet. Dintr-odata, fara sd-si dea prea bine seama ce face, ascunse cartea sub paltonul siu, stréngand-o cu aman- doua bratele la piept. Apoi o porni, mergand de-a-nda- ratelea, spre uga prvaliei, nelasand nicio clipa cealalta usa din ochi, cea spre cabinet. Cu bagare de seama apasa pe clanta, nu trebuia si se auda clinchet de clopotei, de aceea deschise usa de sticla doar atat cat si se strecoare prin ea. incetigor si cu precautie inchise apoi usa pe di- nafara. Abia dupa aceea incepu sa alerge. & 13‘Micuart. ENDE Caietele, manualele scolare si penarul din ghiozdan saltau gi climpaneau in tactul pagilor sai. Simfea jun- ghiuri sub coaste, dar alerga mai departe. Ploaia fi curgea peste obraji gi pe spate in jos, pe sub guler. Umezeala gi frigul fi patrundeau prin haine. Bastian nu simfea insa nimic. fi era foarte cald, dar nu numai din cauza alergatului. Constiinta lui care mai inainte, in pravalioara, nici nu crécnise, se desteptase dintr-odata. Toate motivele, atat de convingatoare mai inainte, i se péreau acum cu totul neplauzibile si se topeau ca oamenii de zaipada la rasuflarea unui balaur ce scuipa foc. Furase! Era un hot! Ceea ce facuse el era chiar mai grav decat un furt obignuit. Cartea era cu siguranta unica gi de neinlocuit. Precis ci fusese cea mai scump comoara a domnului Koreander. Era cu totul altceva si furi unui violonist vioara sa fara pereche sau unui rege coroana sa, decat sa iei bani dintr-o casi de marcat. $i pe cand alerga, strangea la piept pe sub palton car- tea. Nu voia s-o piarda, oricat de mult l-ar fi costat. Era tot ce mai avea pe lume. Caci acasa, fireste, nu se mai putea intoarce acum. incerea sa gi-I inchipuie pe tatal sau cum gedea si lucra in camera cea mare transformata in laborator. in jurul lui se aflau zeci de mulaje de ghips ale unor dan- turi, cdci tata era tehnician dentar. Bastian nu se in- trebase de fapt niciodata daca tata igi facea munca cu placere. Acum fi trecea pentru prima data prin minte, dar de-aici inainte n-avea cum sa-| mai intrebe. Daca s-ar duce acum acasa, tata ar iegi din laborator in halatul sau alb, tinand poate in mana o dantura din ghips, gi Lar intreba: ,,Te-ai gi intors?* Da‘, ar spune @ os Povestea faré sfarsit Bastian. ,,N-ai scoala azi?“ Vedea in minte fata trista gi linistita a tatélui sau gi stia c4-i va fi cu neputinta sd-1 Dar adevarul nu i-| putea spune cu nieiun chip. Nu, singurul lucru pe care il putea face era s& plece, oriunde, departe. Tata nu trebuia s& afle niciodata ca fiul lui devenise un hot. $i poate cd nici nu va baga de seama ca Bastian nu mai era acolo. Gandul acesta il consol parca. Bastian se opri din alergat. Acum mergea incet, iar la capiitul strazii vedea cladirea scolii. Fara sa-si dea sea- ma, alergase pe drumul obignuit ce ducea spre scoala. Strada i se parea de-a dreptul pustie, desi ici si colo treceau oameni. Dar in ochii celui care soseste mult prea térziu, lumea din jurul scolii pare intotdeauna un degert. lar Bastian simfea cum la fieeare pas creste tea- ma in el. in orice caz, se temea de scoala, locul infrange- rilor sale zilnice, se temea de profesori, care il mustrau cu blandefe sau igi varsau supararea pe el, se temea de ceilalfi copii care radeau de el gi nu lasau 8 treacé ni- ciun prilej fara si-i dovedeasca ce baiat nepriceput gi lipsit de aparare era. Dintotdeauna scoala fi aparuse ca o pedeapsa cu inchisoarea nesfarsit de lunga, ce va tine pana va fi om mare si pe care trebuia s-o rabde supus si in tacere. ‘Acum isi, trecdnd prin coridoarele rasunatoare unde mirosea a ceara gi a paltoane ude, simtind cum linigtea ce pandea in cladire ii astupa brusc urechile ca niste dopuri de vata i ajungnd in sfarsit in fafa usii clasei sale, vopsita in aceeagi culoare a spanacului baitran ca gi peretii din jur, infelese limpede cd nici aici nu mai avea ce céuta de acum inainte. Tot trebuia sa plece. Aga ci. putea pleca chiar acum. Dar incotro? ebMicuart ENpe in carfile sale, Bastian citise povesti cu baieti care se angajau pe cate un vapor si plecau in lumea largé ca si-gi caute norocul. Unii deveneau pirati sau erci, alti se intorceau dupa ani si ani ca oameni bogati in patrie, fara ca cineva sa ghiceasca cine erau de fapt. Bastian nu se credea insa in stare de asa ceva. De asemenea, nu igi inchipuia defel ca ar putea fi primit ca elev matelot. in plus nu avea nici cea mai vaga idee cum ar putea ajunge intr-un port unde sa existe vapoarele potrivite pentru asemenea planuri cutezitoare. Deci incotro? $i dintr-odata ii veni in minte locul potrivit, singurul loc unde nu va fi cdutat - cel putin pentru moment - si unde nu va fi gisit. Podul era mare si intunecos. Mirosea a praf gi a naf- talina. Nu se auzea niciun sunet in afaré de darabana inabusita a ploii pe tabla de arama a uriagului acoperig. Grinzi groase, innegrite de vreme, se ridicau la distante egale din podeaua de scdnduri, se uneau mai departe, sus, cu alte grinzi ale garpantei acoperigului si se pier- deau undeva in intunerie. Ici si colo spanzurau panze de paianjen, mari cat un hamac, usor si fantomatic purtate ‘incolo si incoace de curentul de aer. De sus de tot, dintr-o ferestruica, patrundea o lumina laptoasa. Singura vietate din acest loc unde timpul parea s& se fi oprit era un goricel care fugea cu pagi maruntei pe po- deaua de seanduri, lasnd urme fine in praf. Codita pe care o tragea dupé el se vedea ca o linie subtire intre ur- mele labufelor. Bruse goricelul se ridica in doua labe gi asculta. Apoi disparu — tusti! - intr-o gaurd din dusumea. Se auzi zgomotul unei chei intr-o broascd mare. Usa podului se deschise incet si seartaind, o raza lunga de & 16 Povestea fira sfarsit lumina patrunse o clipa in incdpere. Bastian se stre- cura inauntru, apoi usa se inchise din nou scartaind si se tranti, Baiatul vari pe dinauntru o cheie mare in broasea gi o rasuei. Pe urma mai trase si un zéivor gi rasuflé usurat. Acum era intr-adevar de negasit. Aici nu-l va eduta nimeni, Foarte rar venea cineva aici — 0 stia destul de sigur — si chiar daca intamplarea ar face ca tocmai azi sau méine cineva sa aib treaba in pod, persoana respectiva va gasi usa incuiata. lar cheia se ratdcise. $i daca ar izbuti totugi sa deschida intr-un fel oarecare usa, lui Bastian ii mai ramanea inca destul timp sa se ascunda printre vechiturile din pod. incetul cu incetul ochii lui se obignuira cu lumina sca- zuta, Cunostea bine locul. Cu o jumaitate de an in urma administratorul gcolii ti ceruse si-l ajute si care un cog mare de rufe, plin cu formulare si documente vechi care trebuiau duse in pod. Tot atunei vazuse si unde era locul cheii: intr-un dulapior de perete atarnat langa palierul de sus al searii. De atunci nu se mai gandise niciodata la asta. Acum insa igi amintise. incepu sa-i fie frig, caci paltonul ii era ud, iar aici sus era foarte rece. Mai inti trebuia sd-si caute un loc unde putea sa se instaleze ceva mai confortabil - caci avea si rman multa vreme aici. Cat de mult — nici nu voia sa se géndeasca deocamdata, gi nici la faptul c& foarte curand i se va face foame gi sete Se plimba putin prin pod. Tot soiul de vechituri raspandite pretutindeni, rafturi cu clasoare si acte nefolosite de mult, banci ingramadite unele peste altele, cu pupitre manjite de cerneala, un stativ de care atarnau o duzina de harti depasite, mai multe table de pe care se cojea vopseaua neagra, sobe de fier ruginite, aparate de gimnasticd ce nu mai erau bune ells‘Micuast ENDe de intrebuintat, ca, de pilda, o capra al carei invelis de piele era atat de rupt, cA tofi caltii iegeau afar’, mingi de sport plesnite, un vraf de saltele de gimnastica vechi si patate, apoi céteva animale impaiate gi pe jumatate roase de molii, printre ele o bufnita mare, un vultur gio vulpe, tot soiul de retorte si eprubete crapate, o masina Wimshurst, un schelet omenesc atarnat pe un fel de cuier, gi multe lazi i cutii pline cu caiete si manuale vechi. Pana la urma Bastian se hotari sa se instaleze pe maldarul de saltele vechi. Daca te intindeai pe ele, te simfeai aproape ca pe o canapea. Le cara sub feres- truica din acoperis unde era locul cel mai luminos. in apropiere erau stivuite cteva paturi militare cenusii, fireste foarte prafuite si rupte, dar totusi in stare de folosinta. Bastian gi le lua. isi dezbracd paltonul ud gi-] atarna de cuier langa schelet. Omul de oase se legdin& putin incoace gi incolo, dar Bastian nu se temea de el, poate pentru ca era obignuit de acasa cu lucruri asema- natoare. {gi scoase gi cizmele patrunse de apa. Numai in ciorapi, se aseza turceste pe saltelele de gimnastica gi isi trase paturile cenugii pe umeri, ca un indian. Langa el se afla ghiozdanul - si cartea aramie., Se gandi cd jos, in clasa, ceilal{i erau acum la ora de german. Poate ca erau nevoiti sa scrie o compunere pe cine gtie ce tema plicticoasa de moarte. Bastian privi cartea, — As vrea sa stiu, spuse vorbind singur, ce se petrece de fapt intr-o carte ct timp sta inchisa. Probabil cé nu existd decat literele tiparite pe hartie, dar totugi-— ceva tot trebuie si se petreaca, fiinded atunci cand o des- chid, gasesc acolo o intreaga poveste. Apar personaje pe care eu nu le cunose, fel de fel de aventuri, gi ispravi, gi lupte - uneori au loc furtuni pe mare, sau ajungi in ari & 1B os Povestea fara sfarsit gi orage straine. Toate astea se gsese intr-un anumit fol in carte. Trebuie s-0 citesti ca si le traiesti pe toate, asta-i limpede. Dar ele se gasese deja acolo. Ag vrea s& stiu in ce fel? Dintr-odata se simi intr-o dispozitie aproape solemna. Se asezii mai bine, lud cartea, deschise prima pagina, pe care scria POVESTEA FARA SFARSIT si incepu si citeasca.CapmToLuL I Fantézia in primejdie{ nimalele toate din Codrul Huietului se pitulau prin vizuini, cuiburi gi ascunzatori. Era miez de noapte, gi prin crengile batrani- lor copaci vuia furtuna. Trunchiurile groase * cat turlele bisericii scarjaiau gi gemeau. Deodata o luminifa slaba luneca in zigzag prin pa- dure. Se oprea tremurand ici si colo, zbura in sus, se ageza pe o ramura si pleca grabita mai departe. Era o bila stralucitoare cam de marimea unei mingi de copil, faicea salturi mari, atingea din cnd in cand paméntul i plutea apoi din nou in vazduh. Dar nu era o minge. Era o luminif ratacitoare. Care ratacise drumul. Prin urmare, era o luminita ratacitoare ratacita, ceea ce pana si in Fantézia era un lucru foarte rar. in mod normal, luminitele ratacitoare sunt cele care fi fac pe ceilalti sa se ratdceasca. in interiorul stralucirii luminoase se putea zari o fi- gura micutii si extrem de vioaie care sarea gi alerga cat 0 ineau puterile. Nu era un barbat mititel gi nici o femeie micutii, cdci asemenea deosebiri nu exista la luminitele ritacitoare. In mana dreapta purta un steag alb marunt fluturand in urma sa. Asadar, era vorba despre un sol sau un negociator. Nu era in primejdie si se ciocneascd in bezna de vreun trunchi de copac, cdci luminifele ratacitoare sunt nemaipomenit de indemanatice si sprintene, fiind in stare si-gi schimbe directia chiar gi in timpul saltului. De aceea mergea in zigzag, cdci privind in linii mari, luminita se deplasa totugi intr-o directie anume. Pana in clipa cénd coti pe dupa un colt de stanea gi se opri inspaimAntata. Gafaind ca un catelus, se agez intr-o scorbura de copac si rimase eétva timp pe ganduri ee BosCuprins IFANTAZIA iN PRIMESDIE ........... - 21 TI CONVOCAREA LUI ATREIU . . 39 III STRAVECHEA MORLA ... . 59 IV YGRAMUL CEA MULTA. 79 VEVSIBAQTRM «cc ccecesssssssevonseeroovnenene 93 VICELE TREI PORTI FERMECATE . 107 VII GLASUL TACERIL Feriiemausaveremeessix La VILL iN TARA BATAUSILOR . 149 IX ORASUL STRIGOILOR ........ srereneeersee 16S X ZBORUL SPRE TURNUL DE FILDES .. 183 XICRAIASA COPILA. 25... 2.2.0.0 cece cece cence 199 XII BATRANUL DE PE MUNTELE CALATOR 215 XIII PERELIN, PADUREA NOPJIL ................. 283 XIV GOAB, DESERTUL CULORILOR . 249XV GRAOGRAMAN, MOARTEA MULTICOLORA .... . XVI AMARGANTH, ORASUL DE ARGINT . . XVILUN BALAUR PENTRU VITEAZUL HYNRECK ... XXI MANASTIREA STELELOR .. XXII BATALIA PENTRU TURNUL DE FILDES ...... XXIII VECHIUL ORAS AL iMPARATILOR .......... Michael Ende, Jim Nasturel si Lukas, ‘mecanicul de locomotivé Traducere din germana de Dragos Dinulescu Hardcover, 336 de pagini Jim Nasturel ajunge pe minuscula insula Lummerland — cu 0 populatie de doar patru locuitori - prin intermediul unui pachet misterios. Insa, din cauza ,aglomeratiei* din mica lor tara, me- canicul Lukas se vede nevoit sil ia pe Jim si, la eérma fantasticei sale locomotive Emma, sa porneasca intr-o cdlatorie prin finuturi bizare, unde intdlnese personaje memorabile: Uriagul Parelnic, dragonul-pe-jumatate sau bonzi de la castelul din Mandala, care se aruncd pe burt ori de cate ori igi salutd suveranul. Ca in toate povestile, exist gi o printesd care trebuie salvata: micuta Li Si, fiiea desteapta foc a Imparatului Mandalei.