.,.
I
tl
p;,.,
r
I';I I scriitorul care a subordonat arta, fn mod excesiv, ideologiei, ajunge
:r pentru adoua oara victim<~ politicii ~i a ideologiei extremiste.
F: f Tn perioada proletcultista, in ciuda degradani literaturii Ia rolul
I de propagandist, datorita marilor tiraje ~i reducerii analfabetismului,
operele exercitau o influenta remarcabila. Romanele vremii scrise de
,[ Nagy Istvan, Kovacs Dezs6 sau poeziile lw Szemler Ferenc care au
respectat cerintele proletcultismului S·au ~ters din tradi~a literara.
...
II
~
r
Cei care nu doreau sa li se alature au inventat un Ilmbaj metaforic
prin care i~i exprimau dezacordul, ~i care a reintrodus temele ~i
simbolurile transilvanisrnului interbelic (dramele ~i eseurile lui Suto
Andras, poeziile lui Kanyadi Sandor). Iar cei care nu doreau sa
adopte acesta perspectiva (cazul lui Bodor Adam), au ramas Ia
t perifetia canonului pana Ia caderea dictatut'ii ceau~iste.
! discuta despre politica, in timpul plimbatilor obligatorii. Ce-i
(
I Bibliografie:
I
Daday, L6rand (Szekely, M6zes), lmpotmolire (Zrftouy), Budapesta,
Mefhosz, 1931.
b:
it ta, Daday, L6rand (Szekely, Mozes), E?eCIIl (Csi.itortok), Budapesta,
Mefhosz., 1935.
Daday, L6rand, Peste mln?fim'f (A ltfp011 at), Bucure~ti, Kriterion, 1970.
David, Gyula, Prefata in L6rand Daday, Peste mla?lillif (A /ripon at),
Bucure$ti, Kriterion, 1970.
Nagy, Imola, l\lfagyar transzszilt.mnizuws, roman lra/ISZSZilvan·izmus
(Trnnsilvanism maghiar-fransilvanism roman) fn Pap Levente-Tapodi
Zsuzsa (coord.) Tiikiirben. Jmagol6giai tmwlmanyok (lu ogli11dif. St11dii de.
hnagologie). Cluj, Sci entia, 2011.
Nemeth, Laszlo, lmpotmolire (Ziilolly), in. Protestans .Szemle (Cronid'i
Protestanta) nr. 145, 1931.
Il Pomogats, Bela, A magyar irodnlom ErdrHyben l-Il, (lsloria literntllrii
maghim·e din Trnnsilvnnia), Miercurea-Ciuc, Pallas Akademia, 2008..
•' Scridon, Gavril, Scriitori maghiari din Romania, Cluj-Napoca, Dacia,
1987.
Scridon, Gavril, /storia literaturii magltiare dill Rom!mia 1918·1989. Cluj,
Promedia Plus,J996.
Szonda, Szabolcs, Litcralura maghiara din Romania. Aspecte cronologice
I ~i nojimu' de bazif. Bucure~ti, Editura RHT, 2008.
Tapodi, Z.suzsa, Daday L6rtfnd "scriitoml antiromt:in?" in, Pap Levente·
Tapodi Zsuzsa (coord.) lnterculttiralitatea ~; interelllicismul ieri $i azi.
Studii de COiltactologie ~i imngologie. Miercurea-Ci uc, Status, 2011.
368
Milan Kundera: autoreflexivitate ~i rescrierea istoriei
romanului european
Dumitru Tucan
Universitatea de Vest, Timi?oarn
Poetica aforistica a romanului
[Jakub] Sdirpina spinarea diinelui ~i se gandca Ia scena careia
.1i fosese martor cu putin timp fn urrna. Mo~ulicii inarmati cu
prajinile lor caraghioase se confundau in mintea lui cu
gardienii din fnchisori, cu anchetatorii ~i cu denuntl!.torii
iscoditori ce trageau cu urechea spre a afla dad\ vecinul sau
Impinge pe ace~ti oameni spre asemenea jalnice activitati,?
Rautatea? Desigur, dar ~i dorinta de ordine? Caci nazuin~a
spre ordine urmare~te transformarea universului uman i'ntr-
un imperiu anorganic, fn care totul merge ~i fn care totul
functioneaza, fn care. totul e subordonat unor reguli superioare
individului. Niizuinta spre ordine e totodata nifwinJa spre moarte,
ciici viata e o lncalcare permanenta a ordinii. Sau invers: se poatc
spune ca nazuinta spre ordine e WI pretext onest cu care ura fnJa de
omneni t?i motiveaza ~i f?i justified ticiilo~iile [s.m. - D.TV
03
Acest lip de fragment din romanul Valsul de adio este caracteristic
pentru scriitura lui Kundera atat din perspectiva frecventei, cat ~i
prin prisma importantei structurale a unor astfel de fragmente
pentru fiecare dintre romanele autorului ceh. lntegrat organic in
naratiu.ne, In sensu! fn care confera densitate ~i contururi necesare
universului imaginar, fragmentul In chestiune este caracteristic
modului de functionare a mecanismului romanesc kunderian. Citit
In relatie cu dimensiunea liniara a naratiunii, fragmentul nu pare a
avea Ia prima vedere ceva special: Jakub, fostul detinut politic, venit
In contact cu hingherii pensionari voluntari, rememoreaza nu ab1t un
trecut dureros, dit un prezent dureros, cu atat mai dureros cu cat
pare a se perpetua i'n etemitatea unui principiu care depa~e~te
circumstanpalul istoric sau social. Asocierea imaginii ridicole a
503Milan Kundera, Va/sul de 11dio, traducere de Jean Grosu. Bucure!?li,
Univers, 1996.
369
 11 mo~ulicilor inarmap cu prlljini caraghioase" cu imaginea dureroasll
a instrumentelor statului totalitar pregMe~te fns~ terenul pentru o
serie de refleqii care se acumuJeaza fntr-un crescendo al
abstractizckii ~~ generalizllrii. " Rllutatea " umanll e dezlipitll de
dimensiunea iraponalli ~~ instinctualll ~~ asociata cu o dimensiune
valorica pozitiva a umanului privit fn relatie cu socialul ~i rationalul:
,ordinea" sau mai degraba , dorinta de ordine" care transformll
universul uman (pe care-! bllnuim din asocierea antitetica ulterioara
ca fiind viu, complex ~i perpetuu asociat metamorfozelor
nesistematizabile ale individualului) intr-un ,imperiu anorganic",
mort, nemi~cat. Numai urmarind acest fir al disocierilor ~~
revalorizarilor semantice c,ordine" - ,moarte'} putem intelege
Jogica contextuala stransa, dar~~ forta formularilor finale care capata
alura unor expresii memorabile ce pot depll~i ~~ trebuie sa
depa~easca semnificatiile contextuale ale universu1ui romanesc. Este
momentul paradoxa! al romanului, momentul in care capacitatea de
densificare semantica a narativului este pusa in slujba lacunaruluj, a
sublimarii expresive, a formulei abstracte. Este momentul in care
actul natativ f~i dezvaluie capacitati reflexive de natur~ aforistidi.
Aforismul este prin calitaple sale - concizie, expresivitate,
capacitate de generalizare- duplicitar §i paradoxal . Culme expresiva
a gandirii, sinteza fericita a unui §ir de raponamente sau exprimare
I metaforica sugestiva, aforismul reprezinta o formA simpla a gandirii
fecunde (plus§.nd, putem spune- forma simpla a fi losofiei) care prin
repetitie se poate transforma oridind in cli~eu, prin folosire
inadecvata se poate goli de sens, sau prin tonalitate apodictica se
poate transforma i'n platitudine. Efectele benefice ale aforismului nu
pot fi masurate ded\t in raport cu procesualitatea ampla a
reflexivitapi. Aforismul nu poate fi definit a~adar ca fiind expresia
fericita a unui adevar, ci invitape Ia reflect;ie. El genereaza nu atat
adevaruri, cat intrebari.
Ce putem tntelege din formulckile memorabile de Ia finalul
fragmentului analizat mai sus? Simplitatea acestora pare a nu lasa
Joe de mai mult. ,Nazuinta spre ordine e totodata nazuinta spre
moarte, caci viata e o fnclllcare permanent:a a ordinii" pune foarte
clar in evidenta o imagine a ,viepi", mereu in mi~care,
transformandu-se perpetuu, negand ritmuri esentiale ale deveniru,
categorizari, principii ~i valori. Dar cuvantul , viata " e el insu~i prea
general ca sa putem tntelege ceva daca nu fi intuim legatura cu
dinamica unui univers complex a! individualului care, in diversitatea
370
sa, neaga nu atat ordinea ca dimensiune valorica a
com portan1entului social, cat reprezentarile circumstantial istorice
ale acesteia, care nu de putine ori iau dimensiuni coerdtive.
.,Nllzuinta spre ordine" e principiul ordonator, categorialul, ierarhia,
,necesitatea istorica ", ,ratiunea superioara" etc., fiecare dintre
acestea putand transforma subiectul - individ fn subiect - supus.
Odata ce intuim toate aceste legaturi ~~ supunem atentiei un posibil
contrast intre individul supus unei ordini ~i individul in diversitatea
amorfa a desfa~urarilor sale posibile504, intelegem ~i finalul
fragmentului (,nllzuinta spre ordine e un pretext onest cu care ura
fata de oameni t~i motiveazll ~i i~i justifica ticalo~iile"): crimele cele
mai absurde §i iraponale r~i gasesc cele mai rationale justificari.
Totodata, intuim deschiderile catre o multitudine de imagini
dureroase ale istoriei recente ~~ nu numai. Nu ,ordinea '' In sine e
negativa, ci absolutizarea acesteia fn detrimentul libertatii, inteleasa
drept calitate de a fi , viu" a individualuJuj.
Interesant este faptul eli aceasta tntelegere e ea insll~i destul de
abstracta, pentru ca noi (cititorii) s~ putem rememora ~~ reanaliza
prin prisma acestei idei imaginile concrete ale experientelor
personale sau culturale asociabile. Acestea sunt calitAtile aforismului:
sublimare expresiva a unei procesualit!iti reflexive care genereazli,
printr-un interesant proces de feed-back, o ~i mai intensa
procesualitate reflexiva. De altfel, cuvantul aforism este unul dintre
cele 63 de cuvinte cheie glosate tn dictionarul personal al
romancierului aflat Ia finalul primei sale scrieri autoreflexive, Arta
ronulm~/1/i. Vazut ca ,formll poetica a definitiei ·-50~, aforismul este
plasat fn centrul dinamicii complexe a romanului, considerat ,o
lung a goana dup:t cateva definitii fugare '1506 •
~04 Mai ales dacll observam In modemitate o adevaratll imagine a ,exploziei
individualului" (cf. Helene VMrine, Le sujet eclat€; Paris, Seuil, 2000, o carte
care analizeaza rcmarcabil figurarile istoricc ale subiectului, punand
accentul pe slabirea, observabila odata cu de.zvoltarile filosofiei existentei, a
capacitAtii taxonomice a ratiunii in raport cu subiectul).
505 Milan Kundera, Arta romanului, traducere de Simona Cioculescu,
Humanitas, 2008, p. 149. In acela~i spirit, tot aici, aforismul este vazut ca
,forma poetidi a reflecpei" alaturi de litanie ~i metafora. (p. 178)
500 fbidem, p. 154. A se vedea ~~Milan Kundera, Testamentele tradate, traducere
de Vlad Russo, Humanitas, 2008, p. 147: ,Cartile celc mai adanci ~i mai
fccunde vor avea dcsigur intotdeauna ceva din caracterul aforistic §i brusc al
Cugettlrilor lui Pascal".
371
 Romanele lui Milan Kundera pot fi caracterizate ca reclamandu-
se de Ia aceast:.i poetica aforistica. 0 dovede~te abundenta acestor
tipuri de fragmente ~i abundenta formul~rilor aforistice. Important
mi se pare a fi altceva: faptul ca Ia Milan Kundera forma simpla ~i
fecunda a gandirii (dadl nu chiar a filosofiei) devine forma simpHi a
romanului ~i, prin fntrebarile necesare generate5117, atat mecanism
implicit al densificarii semantice, cat ~i punte d e legatura cu
experientele plurim orfe ale individualului. Pentru autorul ceh, una
dintre calitatile esentiale ale romanului este aceea de , a gandi". 0
spune expli cit fn Cortinr8, una dintre cartile sale , teoretice " sau,
cum prefer sa le caracterizez, autoreflexive. Observand negarea
acelui imperativ traditional organic aJ romanului de a se concentra
asupra escntialului ~i de a refuza insertiile auto-reflexiveSO<I, Kundera
vede, odata cu Broch ~i Ylusil, fericita pMrundere , pe o poart~ larg
deschisa " a ,gandirii fn roman "510 :
11 [ .. . ) reflectia romanesca, a~a cum a fost ea introdusa de Broch ?i
Musil i'n estetica romanu lui modern, n-are nimic de-a face cu
reflectia omului de ~ti inta sau a fi losofului; a$ spune chiar c~ e
intentionat a-filosofica, ba chiar anti-filosofica, adidi brutal rupta de
orice sistem de idei preconceput; ea nu judedi; nu proclami!
adevaruri; se fntreaba, se mira, sondeaza, imbradi forme dintre cele
mai diverse: metaforidi, ironica, ipotetidl, h.iperbolica, aforisticn
[s.m.L glumeat~, provocatoare, fantezista; ~i mai presus de toate: nu
parase~te niciodata cercul magic al vietii personajelor; viata
personajelor este cea care-o nutre~te ~i justifica. '-5 11
"Omniprezenta gandirii n-a vaduvit ditu~i de putin romanul de
caracteru l lui de roman; i-a i'mbogiltit forma ~i a largit enorm
dorneniul a ceea ce num ai romanul p oate descoperi ~i sp1.me '412
,Ceea ce numai romanul poate descoperi ;;i spune". Atragem
atentia as upra acestei formu lari care atribuie artei romane~ti o
dimensiune p<Jrticulad\. Pare ci!, din perspectiva lui Kundera,
romanului fi este rezervata o dimensiune specifica in raport cu
501
, Meditatia romancsd1 este, deci, prin escnta ei, mterogativli, ipoteticA"
(M. Kundera, Aria romauului, ed. cit., p. 99).
Milan Kundera, Cortina. Eseu rn ?«pte pifr[i, traducere de Vlad Russo,
508
Humanitas, 2008.
5
()'J ,reflcctiile de au tor", ,inlerventii medita!lve" (Ibidem, p. 75).
510
Ibidem, p. 75.
511
fbitlem, p. 77.
512 lbide111, p. 78.
372
celelalte forme de expresie literara. Definit rilspicat in repetate
randuri, atilt in romane dlt ~i fn textele autoreflexive, drept explorare
a posibilitat]lor umanuluj 513, romanului ii este atribuitc!i de ditre
Kundera o implicare existentiala neatinsa de celelalte forme literare.
Kundera creeazi! i'n fapt o adevc!irati! mitologie personala a
rornan ului Ia care participl! atat creatia romanesdl, cat ~i meditat]a
, teoretica ".
Roman §i ls torie I Istorie §i Roman
Dar cum ajunge Milan Kundera Ia aceasta idee a implicarii
experientiale ~i cognitive a romanului, nucleul generator al acestei
mitologii p ersonale a romanului? Analizand textele sale
autoreflexive, de Ia Aria romanului (1986) pilna Ia Une rellcontre
(2009514 ), putem observa doua puncte nodale ale reflectiilor sale:
preocuparea pentru o definitie a romanulu i ~i cea pentru decupajul
unei istorii specifice a romanului. Aceste dou~ pr~ocupari sunt
diseminate contrapunctic de-a Jungul tuturor scrierilor au toreflexive,
astfel incat o discupe despre cele doua dimensi1.111i nu poate avea
d ecat natura reconstituirii unui puzzle. Cu toate acestea, cele doua
preocupari sunt organic legate i'ntre ele, put.\lndu-se astfel observa
faptul di se calibrea:lll reciproc, deven.ind treptat una ~i aceea?i
preocupare: nevoia de integrare in spatiul esential al umanului a
acestui fenomen amplu care este romanuL
In mod paradoxa!, logica disocierilor preliminare operate de catre
Kundera este una culturali!: adevnmtu/ roman este roman11l european.
Dadi aceasti! idee este doar sugeratl! in Aria romanului prin
dominanta decupajelor punctuale, i'n Testamentele trndate referinta
este explicita :
Pentru a delimita exact arta desprc care vorbesc, o numesc
ron;~ll europen11 [s.a.J. Nu vreau sZI spun cu asta romane create In
513Cf. M. Kundera, Viata e in a/Iii parte, traducere de jean Grosu, Bucure?ti,
Umvers, 1995, p. 264: ,Dar fiedruia ii pare rllu de a nu avea posibilitatea sil
trruasca alte v1et1 decat aceasta smgura {>i unicil existenta; ~i dumneavoastril
ati vrea sa va tdli\1 toate virtualitatile neimplinite., toate vietile posibile {...].
Romanul nostru e asemenea domniilor voastre . ~i el ar vrca sa fie alte
romane, cele care ar fi putut fi ~in-au fost. [... ] Dar daca omul nu poate ie~i
din viata lUI, romanul e, totu~i, mult mai liber." A se vedea ~~ M. Kundera.
Arfu romauul11i, p. 59: ,Romancierul nu e nici istoric, nici profet: el este un
explorator al existentei".
m Milan Kundera, Une rencor1tre, Paris, Gallimard, 2009.
373
 Europa de europeni, ci: romane fiicand parte dintr-o istorie care a
inceput ill zorii epocii modeme in Europa. Exist.l bineinteles ~i alte
romane: romanul chinezesc, romanul Antichit:itii grece~ti, dar intre
ele ~i aventura istorid! nascuta odati'i cu Rabelais §i cu Cervantes nu
existll nici o continuitate de evolupe"515
Eurocentrismul lui Kundera pare blamabil asti'izi din cauza
ocultiirilor implicite sau explicite de care autorul, a§a cum vedem in
fragmentul de mai sus, pare con~tient. Dimensiunea eurocentrica e
fns:i doar aparenti'i: Kundera privilegiazi'i doar o anumiti'i
dlmensiune a romanescului care, n:iscuta din rasul nestiivilit a! lui
Rabelais sau din imaginea aventurii fntr-o lume mstrrunati'i a lui
Cervantes, va deveni una dintre formele majore de expresie ale unei
culturi aflate mtr-o dinamic:i particulan'! (pe care putem s-o numim,
anticipand, a modemizarii). Eurocentrismul kunderian este de fapt
un universalism a! romanului motivat estetic, existenJial §i gnoseologic.
Motivarea esteticd a acestui universalism deriva ea inscl~i dintr-o
disociere paradoxala (pentru ca amestec:i retoricul, structuralul §i
efectul estetic): evidenperea locului specific a! romanului printre
celelalte forme de expresie literara (§i, avand i'n vedere conexiunile
cu arta muzical:i, celelalte forme de expresie artistica).
Considerand ca .,romancierul se na§te pe ruinele lumii sale
lirice"5 16, adidi se na§te ill mod veritabil odatli cu abandonarea
,varstei lirice"517, romanul e v:izut ca ,o mare poezie anti-lirita'.s18•
Disocierea de imaginile subiectivitapi care acapareazi'i lumea este, de
fapt, nu atat o negare a liricului ca forma literati!, cat o negare a
absolutizilrilor romantice ale lirismului ~i subiectivitatll, o punere
sub semnul intrebclrii a tentatiei utopice ~i iluziilor bovarice ale
individului519• Negarea lirismului se na~te ~i dintr-o nevoie de-a
reconsidera locul Inca marginal al romanului fntr-o epoca in care
imaginile eroice, de filiape romantica, ale spiritului uman populeaza
SJs M. Kundera, Testomentele tradote, ed. cit., p. 34.
516 M. Kundera, Cortina, ed. cit., p. 95.
517 Varsta individului ,.incapabil sli vadli, sA priceapl\, sA judece cu luciditate
lumea din jur'' (Ibidem, p. 94).
518 Ibidem, p. 56. Vezi ~i Arto romanului, p. 181.
51
~ .In acest~ diatribe antilirice, Milan Kundera este foarte aproape de
v1z1unea Jut G. Lukacs despre roman: .,Romanul este forma bllrblitiei
mature: scriitorul a pierdut strl\lucitoarea credint! juvenilli inerentll oriclirei
poezii, credintA potrivit dreia «destin ~i suflet sunl nume ale acelui a~i
concept (Novalis)»" (Teoria romonului, in romiineste de Viorica Niscov,
Bucuresti, Univers, 1977, p. 90).
374
inca imaginarul cultural european. Nu fntamphUor unul dintre
romanele lui Kundera, ViaJa e in altii parte (1973), se va contura ca un
rechizitoriu impotriva varstei lirice ~i a iluziilor acesteia tocmai prin
inserpa contrastanta a unei meta fore a , varstei romane~ti'', figurata
prin intermediul imaginii personajultti ,,Cvadragenarul ".
De~i teatrul e aproape absent din scrierile auto-reflexive ale lui
Kundera exista cateva locuri fn care ceva din specificul acestuia
apare ca aliat al artei romane~ti. Balzac este invocat ca primul dintre
romancierii care-i transformi'i pe cititori in spectatori, ce privesc, 1ns~,
, un ecran (un ecran de cinematograf avant Ia l.etlre) pe care magia sa
de romancier proiecta scene de care nu-~i puteau dezlipi privirea'.s2~.
Cateva pagini mai mcolo este remarcati'i teatralizarea episodului
romanesc Ia Dostoievski, ,ultimul mare balzacian al formei
romane~ti "521 • Forma fnruditl\1 cu romanul prin capacitatea sa de a
apropia de formele diverse ale pulsiunilor ex.istentiale, teatrul e Ia
Kundera mai degrabi'i o posibila anexii structurala ~~ expresiva a
primului. Romancierul ceh 11 prefera categoric pe Flaubert, eel care
,deteatralizeazil " (,debalzacizeazil") romanul, descoperind ,imensa
~i misterioasa putere a banalitatii '1522 •
Locul romanului in spatiul formelor artistice este, potrivit lui
Kundera acela a! unei incertitudini fecunde. Estetica sa specifica fl
leaga de varsta intrebarilor ~i luciditapi:
,Mai mult decat Teroarea, pentru mine a reprezentat un
traumatism liricizarea terorii. Am fost vaccinat pentru totdeauna
imptJtriva oricArei ispite lirice. Singurullucru pe care mi-l doream pe
atunci din adancul inimii, cu ardoare, era o privire Iucida ~i lipsita de
iluzii. Am gasit-o fn cele din urma in arta romanului. lata de ce a fi
romancier a insemnat pentru mine mai mult decat practicarea unui
<<gen literar>> printre altele; a insemnat o atitudine, o intelepciune,
o pozipe; o pozitie ce excludea orice identificare cu o politicil., cu o
religie, Cl! o ideologie, cu o morala, cu o colectivitate; o non-
identificare [s.a.] con~tientll, fncapatanata, patima~a, conceputa nu ca
evaziune sau pasivitate, ci ca rezistentll, ca provocare, ca revolt.l. •.SlJ
Separat de proiectele utopice ale eroicului sau de iluziile bovarice
ale individualului, lasat liber fn infinitul mic al banaliti'itii, dinamica
sio M. Kundera, Cortina, ed. cit., p. 20. A se vedea ~i Testomentele tradote, p.
153 -154.
m Corti11a, p. 24-25.
m Ibidem, p. 26-28.
523
M. Kundera, Testamentele Tri!date, p. 155-156.
375
 proprie romanului este o dinamid! a metamorfozei continue.
Disocierile privitoare Ia specificul si!u nu sunt altceva decat li!muriri
necesare creioni!rii unei definitii a romanului care se va configura ca
o necesari! implicare a acestuia in spatiile concentrice ale
existenpalului.
A decupa o definipe a romanului din amalgamul de pozitii
autoreflexive este simplu. Tn privinta aceasta, Milan Kundera este
explicit ~i (uneori prea) repetitiv. Tn Aria rommzului, prima carte din
seria autoreflexivi!, romancierul este zgarcit cu formuli!rile unei
definitii directe a romanului 524, dar, cand acestea sunt transcrise, sunt
extrem de d irecte: "Roman. Marea formi! a prozei fn care autorul,
prin intermediul unor euri experimentale (personaje), examineazii
panii Ia capi!t c§teva teme ale existentei" (p. 180). "Roman: poezie
antilirica '' (p. 181). , Romancierul [ ... ] incearci! sa dezvaluie un aspect
necunoscut al existcntei" (p. 181-182).
Aceste afirmatii vor fi reluate ori direct, ori lntr-o fom1a nuantata
In scrierile autoreflexive ulterioare: ,Valoarea unui roman [consta) in
dezvaluirea posibiliti!tilor, pan<'! atunci ascunse, ale existentei ca
atare; altfel spus, romanul descoperi! ceea ce se afla ascuns fn fiecare
dintre noi '1525• Romanul e "arta ce reprezint:l sfera privilegiati! a
analizei, a luciditapi, a ironiei "526 • ,Principala enigma care-t
intereseazi! pe romancier [este] enigma existenfialii [s.a.)527•
Ceea ce frapeaza fn aceasti! m odalitate de a defini romanul este
gradul de ambiguitate relaponaHi in raport cu posibiliti!tile, pe care
Kundera le considera a fi infinite, ale existentei. Aceasta am biguitate
relaponala propulseazi! natura romanului fn istorie, care devine un
catalizator al metamorfozei existenpale.
Istoria (fn evolutia ei evenimentiala ampla) este pentru romancier
.,un proiector ce se rote~te in jurul existentei umane aruncand o
lumincl asupra ei, asupra posibilit:ltilor nea~teptate care, in vremuri
m Acest lucru se intampla din doua motive: pede o parte M. Kundera pare
mai degraba preocupat pentru a se exphca pe sine insu~1 unui public larg
care nu-l cunoa~te inca, iar pe de alta parte pentru a face vizibile, l'ntr-un
moment in care acest lucru e incll actual, tragediile istorice generate de
tolalitarism. Aria romanului are ca problematicl\ importantll relatia individ -
istorie, relatie pr<'zenta ca imagine dominanta ~~ In romanele sale cehe~ti . De
altfel aceasta va fi ~i cea mai importanta dimensiunc a interpretArilor fllcutc
universului romanesc kunderian.
m M. Kundcra, Testamelllele Triidate, ed. cit., p. 258.
52
• M. Kundera, Cortina, ed. cit., p. 54.
~l7 Ibidem, p. 74.
376
lini~tite, dind istoria este nemi~cat~, nu devin realitate, raman
invizibile ~i necunoscute"528. Odata cu aceasta afirmatie putem
fntelege obsesia lui Kundera de a vorbi despre istoria romanului
(artei) ca despre o istorie separati! de istoria evenimentiali(>29• lstoria
romanului este de £apt pentru romancier o istorie a punctelor de
ruptura, o istorie care se mi~di In ritmul crizelor culturale, o istorie
ale direi metamorfoze devin prilejul fecun d al explorarii unor
imagini nemaiintaJnite ale posibiliti!tilor umanului:
,.Aplicata artei, notiunea de istorie n-are nimic de-a face cu
progresul; ea nu im plica perfectionarea, cre~terea; seamc\na cu o
ci!li!torie fntreprinsi! pentru a explora teritorii necunoscute ~i a le
inscrie pe o hartli. Ambitia romancierului nu e de a face mai bine
decat predecesorii si!i, ci de a vedea ceea ce ei n-au vi!zut, de a spune
ceea ce n-au spus. Poetica lui Flaubert n-o desconsidera pe cea a lui
Balzac, Ia fel cum descopeiirea Polului Nord nu face si! de vin a
caduca descoperirea Americii "530.
lstoria romanului
Decupajele istorice operate de M. Kundera de-a lungul scrierilor
sale autoreflexive sunt tributare acestei d efinitii generice a
romanului ca explorare a posibiliti!tilor existentei. Frapeaza insa
(prin ritmul repetitiv, ocu ltari sau marginalizari discursive), alegerea
numelor invocate de romanc.ierul ceh in sprijinul constructiei acestw
tablou istoric. E adevarat, figurile canonice ale .,m arelui context'1531
sunt aproape toate in vocate. Cervantes (anuntat, e adevarat, de
Boccaccio ~i Rabelais) este eroul fondator care plaseaz~ aceastii arti!
margjnaHi incii pe o traiectorie a aventurii problematizatoare §i-i
traseaza portile de intrare fn aceasta aventura: ironia, ludicul,
umorul. Nutnele majore ale romanului englez al secolului al XVIII-
Iea sunt tre<;ute fn revista, dar preferin\a lui Kundera merge ditre
ambiguitatea ludicului metafictional al lui Laurence Sterne d in
Tris tram Shandy (ci!ruia ii este asociat in mod firesc Denis Diderot cu
al s~u Jacques) sau catre poetica explicita a romanului prezenta in
m Ibidem, p. 74.
$
29
,Istoria «pur ~i simplu>•, istoria omenirii, este istoria lucrurilor care nu
mai exista ~i nu participa direct Ia viata noastrl\. Istoria artei, intrucat este
istoria valorilor, deci a lucrurilor care ne sunt necesare, este intotdeauna
Erezenta, intotdeauna cu noi;'' (Ibidem, p. 23)
.lll lbidem, p. 22.
" ' Ibidem, p. 50.
377
 Tom Jones al lui Henry Fi"elqing. Samuel Richardson, Jonathan Swift
sau Daniel Defoe, chiar dad! sunt amintiti, sUilt plasati fn marginea
marii av.e nturi romane§ti. Virtutea casta a eroinei lui Richardson,
seriozitat~a satirei lui Swift ori pragmatismul ,burghez'! allui Defoe
sunt poate prea aproape de circumstanpalitatea eulturaUi a epocii
respective pentru a satisface scepticismullu1 Kundera. Sensibilitatea
exageratA ~~ temperamenq..tl pasional al ,tanarului Werther" sunt
poate motive}e pentru care Goethe e amintit o singura data,
marginal, in Testawentele TriJdat.e-532• Rereriril.e Ia secolui a1 XIX-lea
fr~ncez n1,1 pot s~ ocoleasdi numele lui Balzac, fn romanele diruia
este obs.e rvata tnradacinarea omului in istorie5:i3 sau densitatea
teatral·A a vietii, dar numele romancierului ffancez e mai degraba
marginal in narapunea istorica personala a lui Kunder.a. Romanul
secolului al XIX-lea englez sau american este totalmente absent.
Marginale sunt ~i numele lui Tolstoi sau Dostoievski. Daca eel de-al
doilea este asoclat, prin forma ~i densitatea teatrala a scenei narative,
lui Balzac, primul este Iegat de descoperirea imagmu
contradictorialitatii ireductibile a umanului5~, un fllon de aur pentru
romanclerii s.ecolului al XX-lea.
Balzac, Tolstoi sau Dostoievski sunt prea aproape de pericolele
tnradadnarii romam.ilui in istorie §i ;;realitate", pentru ca gustul lui
Kundera, ata~at unei definitii moderne a artei, (,revolta lmpotriva
imitafjj rea)itafii in numele )egilor autonome aJe artei "535) Sa-i plaseze
altundeva decat Ia marginea panteonului sau personal. Mai e ~i
pr.o blema litiert'api dezinvolte a romanului (observabila Ja
fnceputurile istoriei sale. prin joe, ironie §i umor) devenit~ sdava
,marii compozitii ", caracteris.t idi secolului al XIX-Jeas..~.
Preferinta lui Kundera, tn secolul al XIX-Jea, se fndreapta cAtre
Flaubert, eel care plonjeaza tn ,imensa ~i misterioasa putere a
banalitatii "537, da 0 imagine a prostiei omene~ti §i a perkolelor ,,ne-
gAndirii ideilor primite'-s38 ~i f~i fndreapta sageple ironice fnspre
kjtschul existential. Densitatea ireaHI a prezentului banal citita Ia
532
M. Kundera, Tesfamentele tradate, ed. cit., p. 35.
533
M. Kundera, Arta romanului, ed. cit., p. 17.
534
M. Kuridera, Testamente/e trffifate, ed. cit., p. 213; Aria romartului, ed. cit., p.·
13.
m M. Kundera, Testamentele th!date, ed. cit., p. 15.8.
530
Ibidem, p. 24-25.
53
<M. Kundera, Cortina, ed. cit,, p. 28.
538
M. Kundera, Arta romanulu.i, p: 200.
378
Flaubert pare a fi, l'n rescrierea istoridi a lui Kundera, logic conecta~a
Ia imaginile paradoxale ale temporalitapi din romanele lui Proust §i
Joyce539, i'n timp ·ce perspectiva critica a acestuia asupra ,ideilor
primite de-a gata", in fond o perspectiv~ critica asupra limbajului ~i
proieqiilot sale valorice, va anunta pleiada de rqmanderi central
europeni (Ia care este asociat Thomas Mann), spre care se indreapta
preferinta lui Milan Kundera fn spatiul de manifestare al romanului
din secolul al XX-lea: Broch, Musil, Gombro.wicz, Kafka (eventual
Ha~ek). Patrunderea unei (auto)reflexivitap fetunde fn interiorul
romanului, odata t\.1 H. Broch §i R. Musil, este procesul necesar
ca·uz'a t de criza culturii europehe mtr-un secoltn care ,omul devine
un simplu lum,.1 pentru fortele (tehnicii, politicii sau Istoriei) care 11
depMesc, fllasa tn urma, fl poseda ' 1540: . .
,Musil nu-§i trateaza deloc tema ca un polihistor, romancierul nu
se deghizeaza i'n savant, fn medic, 'm sociolog, in istoriograf, .el
analizea,za situatli wnane [s.a.] care nu rae obiectul nici \ffiei discipline
·~tiintifice, ci fac pur §i ~implu parte din viata. In acest sens a fnteles
Musil sarcina istorica a romanului epocH sale: dac~ filosofia
europeana n-a reu~it sa gandeasca . viata reala a. bmului, sa-i
garrdeas.ca «metafizica concreta>), ii revine romanului sa ocupe aeest
loc'1541 •
Romanderii central-europeni retac In opinia lui Kundera legatura
cu estetic? aproape uitata a romanului de dinaintea secolului al XIX-
lea, secolul marii compozitii542 • Atenti la pericolele cartonizarii
culturale a romanului (refennta Ia dogmatismul realismului
psihologic §i social, i.e. Balzac,. e explicita), ace~tia regasesc spiritul
liber ~~ ludic al mceputurilor romanului, transformandu-1 lntr-o
.imagine 1n degradare a centrului valoric a! culturif europene.
Figuri)e ordinii dev.in ma~tile incettitudinii (exemplul relevant ar fi
Somnambulii lui H. Broch), eroismul devine moneda calpa (Ha~ek),
patriotismul - a§ijderea (R. Musil, Omul Jifrii inSU?iri), iar puterea se
539 Cf. M. Kundera, Testamentele trt1date, ed. cit, p. 129-130: ,singudi dipli a
Erezimtului devine, Ia Joyce, u.n mic irifinit." ·
0 M. Kundera, Aria romanulu1, ed. cit., p. 12.
541 M. Kundera, Tes.tqmente/e trildate, ed. cit., p. 162.
542 Ibidem, p. 17-78. De altfel, se simte Ia Kundera e afinitate deloc mascata cu.
traditia romanului central-europeai,t (d. Adrian Uclitu~, Modernitatea
conservatoare: Aspecte ale culturii £uropei Centrale_, Bra~ov, Ed. UniyersitAtii
Transilvanii.l, 2009, p. 191).
379
f"

pentru libertate ~i egalitate546 . Candirea romanului, aforistidl,

zeifica. ~i l~i produce propria teologie care transforma umanul in
,asistematica; indisciplinatli; [... ) apropiata de g~ndirea lui
simplu obiect (Kafka)S43 •
Nu fntamplatqr, nucleul forte al modernitatii central-europene Nietzsche" e ,experimental~" ?i forteaza deschideri fn toate
sistemele de idei care ne fnconjoara"547 • Rescriind istoria romanului
este legat direct de ritmul fluid al contestarii valorice din antl-
european, Milan Kundera redama fn nurnele acestei forme literare o
filosofia lui Nietzsche544, fiind facuta legatura cu critica
putere reactiva In raport cu valoricul, o relevanta critica In raport cu
reprezentarilor valorice ale trecutului, care domina ~i ingradesc
iluziile centralitatii ~i o capacitate inepuizabila de a reda
sensibilitatea prezentului, ~i cu nevoia utopica a lntregii modernitap
complexitatea umanului.
estetice de a gasi limbajul adecvat unei sensibilitati a prezentului.
Reprezentarile valorice autoritare ale trecutului sunt denumite de
catre Kundera, printr-o fericita alegere metaforica, ,cortina Bibliografie:
Kundera, Milan, Arta remanului, traducere de Simona Ci'oculescu,
preinterpretarii" formate din ,,egende", ,poze convent)onale" sau
,simboluri obosite',645 • ., 2008.
Editura Humanitas, Bucuresti,
Kundera, Milan, Cortina. Eseu In ~apte. parJi, traducere de Vlad Russo,
lstoria romanului european, a~a cum e ea decupata de Kundera,
Editura Hurnanitas, Bucuresti, 2008:
este o istorie a gesturilor sfa~ierii acestei cortine care pome~te de Ia
Kundera, Milan, Testamentele trifdate; traducere de Vlad Russo,
Cervantes ~i, dad\ nu se fncheie cu pleiada de mari romancieri
central-europeni, are pupni contir\uatori In prezent. Din a dGua Editura Humanitas, Bucuresti, 2008.
Kundera, Milan, Valsul de' adio, traducere de jean Grosu,· Edih.!ra
jumatate de secol XX, M. Kundera retine doar dlteva nume, cele mai
Uruvers, Buc.ure?ti, 19%,
multe legate de continuarea nucl~.>ului modemitlitii estetice: Alejo
Kundera, Milan, Viaja e in alta parte, traducere de Jean Grosu, Editura
Carpentier, Gabriel Garda Marquez, Emesto Sabato, Carlos Fuentes
ori Salman Rushdie, Ia care se adauga, prin tonalitatea legitimatoare, Univers, Bucure~ti, 1995,
Kundera, Milan, Une rencontre, Editura Callimard, Paris, 2009
numelesau.
Lacato~, Adrian, Modernitatea conservatoare: Aspecte ale culturii Europei
De Ia Cervantes Ja Kafka, de Ia Rabelais. Ia Kundera fnsu~i,
Centrale, Editura Universitatii Transilvania, Bra~ov, 2b09
romanul l~i gase~te terenul fecund In incongruentele imaginare ~i
Lukacs, Gyorgy, Teoria romamtlui, traducere de Viorica Ni~cov,
interstipile valorice ale momentelor de metamorfoz.a culturala, ale
Editura Unlvers, Bucure~ti, 1977
momentelor de ,nelini~te istorica". Optiunea fundarnentalii a lui
Pavel, Toma, Gandirea ro.mamlltti, traducere de Mihaela Manca~,
Kundera se lndreapta inspre aceastii arta care ~tie sa-~i gaseascii
Editura Humanitas, Bucure~ti, 2008
energia fn acele momente Iii care imaginea pluralitatii ~i a diversitatii
Rorty, Richard, Pragmatism ~i filosofie post-nietzscheanii. Eseuri filosofice
devine o certitudine generoasii pentru modul de a fi al umanului.
2, Traducere de Mihaela Cabulea, Editura Univers, Bucure~ti, 2000
Aceasta energie fecundil 11 fiicea. pe R. Rorty sa porneasca de Ia
Wdrine, Helene, Le sujet edate, Editura Seuil, Paris, 2000.
descri·erea facuta de Kundera genului ?i sa vada In roman un vehkul
al revoltei i'mpotriva iluziilor ontoteologice, structura culturala
caracteristidl democratiei ~i genu! eel rnai strans asociat cu lupta

!>4~ C'f. M. Kundera, Arta romanului, p. 127. Dintre figurile modernit'atii

central-eur.opene, hgura lui Franz Kafka pare a fi oglinda de peste veacuri a
lu1 Cerv~ntes. E .una ·dintre figui'ile abundent prezente In scrierile 54 "R. Rorty, Heidegger, :Kundera ~i Dickens, in R. Rorty, Pragmatism ~i ftlosofie
~utorefle.xtv.e al~ ~ut I<undera. Rom~ele lui Kafka reprezintli In d.ecupajul
post-melzscheanil. Es.eun filosoftce 2, traducere de Mihaela Cllbulea, Univers,
tstonc anahzat ata modelul universal al romanului.
544
M. Ku.ndera, Testamentele lriidate, ed. cit., p. 147-148; p. l71-173.
2000.
547 M. Kundera, Teslamentele tradate, ed. cit., p. 172.
!>4s M. Kundera, Cortina, e.d . cit., p. 98.

381
380