Reactorul nuclear

Un reactor nuclear este o instalație tehnologică în care are loc o reacție de fisiune nucleară în lanț
în condiții controlate, astfel încât să poată fi valorificată căldura rezultată în urma procesului de
fisiune.
Fisiunea este o reacție nucleară care are drept efect ruperea nucleului în două fragmente de masă
aproximativ egală, neutroni rapizi, radiații și energie termică.
Fisiunea nucleară diferă de alte forme de dezintegrare radioactivă prin aceea că ea poate fi
amorsată și controlată pe calea reacției în lanț: neutroni eliberați de fiecare eveniment de fisiune
pot declanșa în continuare alte evenimente care, la rândul lor eliberează mai mulți neutroni și pot
determina mai multe fisiuni.

Într-un reactor nuclear se întâmplă două lucruri. Reactivitatea care generează putere crește sau
scade.
Un reactor nuclear conține 3 componente importante: combustibilul nuclear, moderatorul si
barele de control.
Reactorii comerciali, cu câteva excepții, utilizează ca și combustibil uraniul îmbogățit 2-5% în
izotopul U235. Combustibilul și structura mecanică în care acesta este așezat formează zona
activă (inima) a reactorului. Aici are loc reacția de fisiune în lanț deterninând creșterea
reactivități.
Combustibilul este, de obicei, cufundat în apă care se comportă ca un moderator. Obiectivul
moderatorului este să încetinească neutronii rezultați din fisiune pentru a le crește eficiența de a
producere a unor noi reacții de fisiune.
Pentru a obține un randament constant de energie, fiecare reacție de fisiune nucleară trebuie să
declanșeze o altă reacție de fisiune și să asigure disponibilitatea unui neutron de rezervă pentru a
declanșa reacția în lanț. Prin controlul numărului de neutroni de rezervă disponibili în orice
moment, rata reacției în lanț a fisiunii nucleare poate fi controlată. Acest control al reacției de
fisiune poate fi menținut cu ajutorul barelor de control.
Funcția principală a barelor de control este de a reduce numărul de neutroni din moderator. De
obicei, astfel de bare de control sunt fabricate din bor sau cadmiu. Pentru a crește rata de reacții
de fisiune, aceste bare pot fi scoase din moderator. O producție constantă de energie poate fi
menținută prin introducerea sau scoaterea barelor de control în reactorul nuclear.
Pentru reducerea nivelului radiațiilor produse prin fisiune, zona activă a reactorului nuclear este
înconjurată de ecrane groase ce absorb radiațiile: beton, apă obișnuită, plumb, etc. Reactorul
nuclear este format dintr-un miez de reactor, pompă și schimbător de căldură. Nucleul și pompa
reactorului sunt puse în contact cu apa, care este de obicei schimbătorul de căldură utilizat în
reactoare. Datorită cantității enorme de căldură degajată de reacție de fisiune nucleară, această
apă din jur se încălzește și se schimbă la abur, care la rândul său este folosit pentru a transforma
turbinele. Astfel, energia termică uriașă se transformă în energie electrică. Apa circulă continuu
în interiorul și în afara reactorului nuclear cu ajutorul pompei.
Astfel, un reactor nuclear generează cu succes energie nucleară din reacția de fisiune.