Nuvela psihologica

Moara cu noroc – Ioan Slavici

 

Autor
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici
(1870-1890) alaturi de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion
Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative nuvele
ale sale sunt “Popa Tanda”, “Budulea Taichii”, “Moara cu
noroc”,”Padureanca”,etc.

Geneza operei
Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881,
publicata in volumul “Novele din popor”. Titlul volumul
sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si tema de
inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor
clasici si curenutului literar realism. In mod veridic,
realitatea apasatoare a schimbarii si transformarii umane
este surprinsa in proza incercarea de moralizare specifica lui
Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta
personajelor.

Ipoteza
Opera literara “Moara cu noroc” apartine genului epic, iar ca
specie literara este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand
dimensiuni cuprinse intre povestire si roman in care
conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.

Teorie
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul
interior al personajului in care actiunea urmareste declinul
acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje
din toate mediile sociale: negustori, targoveti, hangii,
porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea
personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire.
Apar ca motive literare: banul, averea, mostenirea. Se
urmaresc stari sufletesti si trairi aparte: frica, alienarea,
erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei
psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane.
Conflictul interior este puternic si surprins in opera in
detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza
valorificarea morala a textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de
inspiratie, viata sociala, surprinderea diferitelor categorii
sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele.
Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza
psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social
caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi
gaseste locul si propriul destin. Apare degradarea individului
si tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in
care limbajul joaca un rol esential.

Semnificatia titlului
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit
din doua substantive comune. In sens denotativ, face
referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si
sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand,
ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul
luat in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa
aduca prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul
in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre
Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care
datorita influentei negative exercitate in special de
Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului
principal care parcurge toate treptele decaderii.

Tema operei
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie
dezumanizarea sub influenta nefasta a banului. In cele 17
capitole se urmareste caderea continua sub aspect moral si
spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin
intermediul conflictului interior. Opera are o circulara,
simetrica si atrage toate personajele intr-un conflict major.

Momentele subiectului
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca
fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii,
inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului
care merge la carciuma si a locului in care se afla este
prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si
priceput la inceput, iar primele semne ale bunastarii nu
intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la
Moara cu noroc, un personaj carismatic, seful porcarilor si al
turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul
familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si
primejdios”. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un
pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii
de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile
textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare
impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua
pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul
aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita
fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai zambeste ca
inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat, Ghita
incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si
poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita
generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se
imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu
raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o
definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la
arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de
politie, i se da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul
ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica,
Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana
la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el,
oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va
putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima
treapta a degradarii morale si in momentul in care vrea sa se
razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera
pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar
dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot
in mod de razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a
inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din
ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea
se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu
distruge carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti
si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si
copii.

Incipit si final
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana)
povesteste despre faptul ca nu banii conteaza ci linistea
sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in
voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea
ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in
care mi-am petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”,
dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca cu
ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca
circiumarita”. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se
regaseste in aceeasi ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca
batrana pune seama intamplarilor pe voia sortii si a
destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste din
nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta
regretand situatia in care se afla.