Cuprins

Argument.........................................................................................................................................2
Capitolul 1.....Asigurări de bunuri...................................................................................................3
1.1 Notiuni generale...........................................................................................................................3
1.2 Elementele asigurărilor de bunuri.................................................................................................4
Capitolul 2.....Asigurări de bunuri în România..................................................................................9
2.1 Noţiuni generale...........................................................................................................................9
2.1.1 Asigurarile de bunuri.............................................................................................................9
2.1.2 Particularităţi ale asigurărilor de bunuri.................................................................................9
2.1.3 Principii aplicate în asigurările de bunuri............................................................................11
2.2 Tipuri de asigurări de bunuri în România...................................................................................12
2.2.1 Asigurarea clădirilor şi a conţinutului acestora pentru pagube produse de incendii şi alte
calamităţi......................................................................................................................................12
2.2.2 Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice.....................................................14
2.2.3 Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru (cargo)..............................................16
2.2.4 Asigurarea aeronavelor........................................................................................................17
Bibliografie............................................................................................................................................21

1
 Argument

Am optat pentru studierea acestei teme ,pentru a avea o imagine de ansamblu asupra
asigurărilor de bunuri in România, respectiv a modului in care acestea se pot încheia de catre
persoanele fizice sau juridice și interesul acestora asupra bunului asigurabil.

Importanța asigurarilor de bunuri este determinata de dorința persoanelor fizice sau

juridice de a se proteja financiar in cazul unei daune produse bunului sau bunurilor aflate in
patrimoniu. Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana
fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice -
asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare.Asiguratorul se
obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului despagubiri în cazul in care evenimentele
prevazute in contract au loc.

Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem
controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind natura. Dar natura
nu este singura care ne afecteaza si ne provoaca pagube: accidente se intamplă la tot pasul, iar
jafurile, furturile, tâlhăriile, toate țin de natura umana.

Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea,
cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele
companiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra companiilor
specializate.

Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de
asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul
unei sume de bani. Astfel, plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele
cauzate de accidente, fie ele auto sau de alată natura.

Un argument al utilitatii asigurarilor este oferit de prezenta acestora la o scara foarte

mare în Occident, unde exista o adevarata cultura. Marea majoritate a oamenilor au, in tarile
vestice, tot felul de asigurari, nu doar cea de raspundere civila auto, ci și de viata, de sănătate,
de protejare a bunurilor. Acest lucru se întâmplă deoarece in Occident simtul proprietatii este
foarte dezvoltat, si toti vor sa isi puna proprietatile la adapost de diferite riscuri, dar si pentru
ca occidentalii sunt foarte interesati de viitorul lor si al celor din jurul lor. De aceea asigurarile
sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji si sigur.

2
 Capitolul 1.

ASIGURAREA DE BUNURI

1.1 Notiuni generale

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea

riscului asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu
ca asiguratorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului
care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.
Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul,
sediul sau reşedinţa în România.
Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes
patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă
producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei
respective. În cazul în care în contractul de asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât
persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes patrimonial faţă de bunul asigurat.
O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe
atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.
În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de
proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât
proprietarul pot avea interes faţă de un bun, cum ar fi:
1) proprietate în comun - o persoană care deţine un bun în comun cu una sau mai
multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare. Aceasta nu
înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura
despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;
2) proprietatea ipotecată - în caz de ipotecă, ambele părţi au un interes asigurabil:
debitorul ipotecar - în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară - în calitate de creditor. În
aceste situaţii se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părţi;
3) proprietatea inchiriată - în cazul în care chiriaşul încheie un contract de
asigurare, o face în numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea
despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;
4) proprietatea aflată în custodie - custodele are un interes asigurabil, în ceea ce
priveşte bunul pe care îl deţine în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este
responsabil pentru orice daună produsă bunului respectiv;
5) persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului
asigurat, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul
respectiv.
În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor
juridice, bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau

3
pentru a fi expuse în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de
închiriere sau locaţie de gestiune.

1.2 Elementele asigurărilor de bunuri

 Perioda de asigurare

În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea

asiguratului, se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni.

 Începutul şi încetarea răspunderii

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de

asigurător a poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în
poliţă la adresele încheiate în aceasta.
Răspunderea asigurătorului începe la ora 000 a zilei menţionate în poliţă ca
reprezentând începutul asigurării, cu condiţia ca prima de asigurare să fi fost achitată, şi
încetează la ora 2400 a zilei la care încetează asigurarea. Răspunderea asiguratorului mai
încetează şi în cazul în care contractul de asigurare este reziliat, situaţie ce apare în
următoarele împrejurări:

 Prima de asigurare

Se plăteşte în rate, iar dacă asiguratul nu a achitat o rată la termenul stabilit şi nici în
termenul de graţie oferit de asigurător.
Asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asigurătorului
schimbările esenţiale la împrejurările privind riscurile.
După încheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a
devenit imposibilă.

 Riscul asigurat

În asigurarea de bunuri există o clasificare a riscurilor în:

 riscuri civile - asociate clădirilor care folosesc ca locuinţe şi birouri şi a bunurilor din
acestea;
 riscuri comerciale şi industriale - asociate clădirilor ce folosesc ca unităţi de producţie
şi comercializare şi bunurile aflate în acestea.

În general, în asigurarea de bunuri riscurile preluate în asigurare de societăţile de

asigurare sunt:

 incendiu;
 trăznet;
 explozie;
 ploaie torenţială;

4
  grindină;
 inundaţie;
 furtună;
 cutremur;
 prăbuşiri şi alunecări de teren;
 greutatea stratului de zăpadă cu gheaţă;
 avalanşe de zăpadă;
 căderea pe clădiri a altor corpuri;
 lovirea de către un autovehicul.

Unele societăţi de asigurare oferă asigurare pentru maşini, utilaje şi instalaţii, pentru
cazurile de avarie accidentală. În astfel de poliţe sunt acoperite riscuri cum sunt:

 ruperi sau deformări în timpul funcţionării;

 ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;
 explozii;
 efectele unor substanţe chimice;
 scurtcircuit; etc.

Bunurile sau alte valori (numerar, timbre poştale) pot fi asigurate şi în vederea furtului
sau jafului. Unele societăţi tratează aceste riscuri ca fiind de sine stătătoare, în timp ce altele
le asigură complementar, cu plata primei corespunzătoare sau le refuză.
Cele mai multe societăţi de asigurare oferă poliţe de asigurare pe mai multe nivele
care, în funcţie de riscurile acoperite, pot fi:

 poliţe de asigurare împotriva incendiului;

 poliţe de asigurare standard (acoperă riscurile de: incendiu, trăsnet, explozie şi cădere
de corpuri);
 poliţe de asigurare care acoperă, pe lângă riscurile cuprinse în poliţa standard, şi
câteva riscuri suplimentare;
 poliţe de asigurare totale, care acoperă toate riscurile (all risks) în care nu sunt
nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.

Deşi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor poliţei identificate în
mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauză a poliţei, a cărei funcţie este de
a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune.
În general, în poliţa de asigurare de bunuri nu se acordă despăgubiri pentru pagubele
provocate de război, invazie, revoluţie, naţionalizare sau rechiziţionare.
Alte excluderi se referă la uzura fizică, la pagubele provocate în urma actelor
intenţionate ale asiguraţilor sau la alte evenimente non-accidentale, în urma radiaţiei nucleare
sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).

5
  Suma asigurată
Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor în momentul încheierii
contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină
concordanţă cu valoarea reală a acestora.
Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică principiul
răspunderii proporţionale.
Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:
 la clădiri şi construcţii - valoarea de înlocuire (costul construcţiei sau achiziţionării
clădirii respective sau a uneia similare la preţurile uzuale pe piaţa locală) din care se
scade uzura (în raport de vechime şi starea construcţiei);
 la mijloacele fixe şi obiecte de inventar - valoarea de înlocuire a acestora, din care se
scade uzura (în raport de vechime şi starea de întreţinere a acestora);
 la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri - preţul de cost sau de achiziţie al
acestora;
 colecţii şi obiecte de artă - valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe bază de
cataloage sau expertize.

În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru
toate bunurile din aceeaşi grupă prevazută în tariful de prime. Pentru obiectele de artă sumele
se stabilesc pentru fiecare obiect în parte.

 Prima de asigurare

La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei

asigurate cu cota de primă tarifară, ce se exprimă în procente sau promile.
În cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferenţiate:
 pe tipuri de localităţi (municipii, orase, comune);
 pe grupe de bunuri (locuinţe, mobilier, aparatură audio-video).

În cazul unităţilor de producţie, a magazinelor şi depozitelor, cotele de primă se

diferenţiază în funcţie de natura produselor folosite în procesul producţiei în:

 produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;

 produse combustibile;
 produse inflamabile;
 produse explozibile.

 Obligaţiile asiguratului
Asigurarul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţia de
asigurare, a căror neîndeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul
asigurătorului de a plăti despăgubirea.
Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care trebuie urmate
de asigurat la producerea unei daune.
6
 Una din obligaţiile asiguratului este de a întreţine şi folosi bunul asigurat în bune
condiţii, în scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii s-ar
putea produce pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la asigurare, fără restituirea
primelor de asigurare.

 Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii

Când se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă, se
declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.
Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii
evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei - suma
asigurată, nici valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.

La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea pagubei:

 principiul răspunderii proporţionale;
 principiul primului risc;
 principiul răspunderii limitate.
Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei (totală sau parţială).
Prin pagubă totală se înţelege:
a) la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare
sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m 2, m3) -
acea parte din cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;
c) la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea,
prin reparare sau restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată.
Prin pagubă parţială se înţelege:
a) la clădiri - distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel încât prin repararea
acestora poate fi readusă la starea iniţială dinaintea producerii evenimentului asigurat;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m 2, m3) -
deprecierea unei părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului
asigurat şi care scade valoarea bunurilor;
c) la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare,
poate fi adus la starea iniţială.

Cuantumul pagubei reprezintă, în caz de daună totală:

a) la clădiri - valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii
evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea dată si valoarea resturilor care se pot
întrebuinţa sau valorifica;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea reală la data
producerii evenimentului asigurat;
c) la celelalte bunuri - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a
bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a restuilor care se pot valorifica.

7
 Cuantumul daunei, în caz de daună parţială, reprezintă:
a) la clădiri - costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data producerii
evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuinţa;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea pierderii din
cantitate a aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;
c) la celelalte bunuri - costul reparaţiilor părţilor compoonente sau a pieselor avariate
sau costul de înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare şi valoarea
resturilor care se pot valorifica.
În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:
 cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;
 cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului
asigurat;
 daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare prin distrugerea
sau avarierea lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau
împiedicarea consecinţelor producerii riscurilor.
Din cuantumul pagubei se scad:
 franchisa prevăzută în contractul de asigurare;
 primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.
Există situaţii în care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirilor, şi
anume:
 dacă dauna a fost provocată, în mod intenţionat, de una din următoarele părţi:
- asiguratul sau beneficiarul;
- persoane fizice majore care locuiesc împreună cu asiguratul sau gospodăresc,
împreună cu acesta, bunul asigurat;
- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;
- reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.
 în cazul în care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat măsurile
necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să facă acest lucru;
 dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă asiguratul a
contribuit, în mod deliberat sau prin neglijanţă, la producerea daunei.
În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleaşi
riscuri, asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea parte care rezultă
din repartizarea proporţională a despăgubirii datorate de toţi asigurătorii. În felul acesta se
urmăreşte ca despăgubirea plătită asiguratului să nu depăşească valoarea pagubei.
După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate
cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare,
asigurarea continuă pentru suma rămasă.
Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o
asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.

8
 Capitolul 2

Asigurări de bunuri în România

2.1 Noţiuni generale

2.1.1 Asigurarile de bunuri 

În ţara noastră se practică o mare varietate de asigurări de bunuri, în funcţie de natura
acestora, de riscurile la care sunt expuse bunurile, de natura proprietăţii bunurilor şi de
obiectul societăţilor de asigurare. Conform criteriilor menţionate în primul capitol, pot fi
identificate mai multe forme de asigurare a bunurilor, incluse în obiectul de activitate al unor
asigurători, cum sunt:
- asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului acestora pentru cazurile de
pagube produse de incendiu şi alte calamităţi;
- asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului;
- asigurarea mijloacelor de transport auto;
- asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazuri de avarii accidentale;
- asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de
tâlhărie;
- asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice;
- asigurarea aeronavelor;
- asigurarea maritimă;
- asigurarea animalelor şi a culturilor agricole.

2.1.2 Particularităţi ale asigurărilor de bunuri

În cazul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului
asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, o despăgubire. Astfel,
contractul de asigurare de bunuri este un contract de despăgubire, având deci la
bază principiul despăgubirii – un principiu fundamental al asigurării. Dovada încheierii
contractului de asigurare rezultă din:
 emiterea şi transmiterea unui document de asigurare (poliţă);
 emiterea şi transmiterea unei cereri de plată a primei de asigurare;
 înscrisul prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul.
Asigurătorul este persoana juridică care se obligă să plătească asiguratului o anumită
sumă de bani la producerea evenimentului prevăzut ca risc asigurat în contractul de asigurare.
Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce are un interes patrimonial faţă de bunul
asigurat şi care, prin intermediul contractului de asigurare, cedează riscul asigurătorului.

9
 Interesul asigurabil este o cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de
asigurare. În cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a
bunului expusă pierderii sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau
beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
Obiectul asigurării îl reprezintă bunurile menţionate în contractul de asigurare, fie
prin determinarea lor individuală, fie prin indicarea unui grup de bunuri (este cazul asigurării
complexe a gospodăriilor populaţiei). Astfel pot fi asigurate:
- bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice;
- bunurile primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, vânzare sau expuse în
muzee şi expoziţii;
- bunurile sau activele ce fac obiectul unor contracte de cesionare, închiriere sau
locaţie de gestiune, leasing.
Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi situaţiile în care se acordă
despăgubiri sunt prevăzute în condiţii speciale stabilite de asigurător pe categorii de asigurări.
Perioada asigurată este perioada pentru care asigurătorul este obligat să acopere
daunele în baza poliţei. Asigurările de bunuri se încheie pe o perioadă de 1 an, dar la cererea
asiguratului se pot încheia şi pe perioade mai scurte.
Suma asigurată - la asigurările obligatorii de bunuri, suma asigurată se stabileşte pe
baza normelor de asigurare, iar la cele facultative în funcţie de propunerea asiguratului, fără
însă a depăşi valoarea bunului în momentul încheierii asigurării, sau pentru unele bunuri,
sumele stabilite de asigurător.
Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:
a) la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire (costul construirii sau achiziţionării
construcţiilor/clădirilor respective), din care se scade uzura în raport cu vechimea, gradul de
întrebuinţare şi starea de întreţinere a clădirii;
b) la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea acestora (valoarea de
înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de
întreţinere;
c) la materii prime, materiale, produsele finite, mărfuri, - preţul de cost sau preţul de
achiziţie al acestora;
d) pentru bani în numerar, timbre şi librete de economii – valoarea nominală;
e) pentru hârtii de valoare – preţul pieţei;
f) pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre
preţioase – preţul pieţei;
g) pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie (de piaţă) determinată pe
bază de cataloage sau expertize.
Prima de asigurare  se stabileşte aplicându-se cota de primă la suma asigurată şi se
plăteşte anticipat, integral sau în rate. Cota de primă este diferenţiată pe categorii de riscuri, în
funcţie de felul bunului asigurat, precum şi de frecvenţa şi intensitatea producerii riscurilor
asigurate. Societăţile de asigurare diferenţiază bunurile pe clase de risc, iar pentru fiecare
clasă stabileşte cota de primă tarifară specifică.
Răspunderea asigurătorului începe de regulă după 24 de ore de la expirarea zilei în
care s-au plătit primele de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la
ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea.

10
 Obligaţiile asiguratului - în baza contractului de asigurare, asiguratul trebuie să
îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţiile de asigurare, a căror neîndeplinire
poate conduce la rezilierea contractului. Există obligaţii corespunzătoare perioadei anterioare
producerii unei daune şi obligaţii referitoare la procedura ce trebuie urmată de asigurat la
producerea unei daune.
Constatarea şi evaluarea daunei. Stabilirea despăgubirii
- mecanismul despăgubirii se declanşează automat la producerea riscului asigurat.
Despăgubirea se face în raport cu starea bunului din momentul producerii evenimentului
asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma asigurată şi nici
valoarea bunurilor în momentul producerii evenimentului asigurat.

2.1.3 Principii aplicate în asigurările de bunuri

La asigurarea de bunuri se aplică unul din cele trei principii de acoperire a pagubelor:
-principiul răspunderii proporţionale (cu cât suma asigurată este mai apropiată de
valoarea bunului asigurat, cu atât nivelul despăgubirii este mai apropiat de cuantumul
pagubei);
 -principiul primului risc D=P, în limita sumei asigurate (se aplică atunci când
pagubele totale se produc mai greu)
 -principiul răspunderii limitate, despăgubirea se acordă numai dacă paguba
depăşeşte o anumită limită, stabilită în contract şi numită franşiză, ce poate fi deductibilă şi
atinsă.
În limita sumei asigurate: societatea de asigurări acordă despăgubiri şi pentru:
 -   cheltuieli făcute în scopul limitării daunei;
 - cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului
asigurat;
 - daunelor provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare, prin distrugeri
sau avarii datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru împiedicarea şi/sau limitarea
consecinţelor producerii riscului.
Sunt situaţii în care asigurătorul poate refuza plata despăgubirii şi anume:
 - dacă dauna a fost provocată în mod intenţionat de către una din părţi (asigurat,
beneficiar, un membru din conducere, persoane juridice asigurate, persoane fizice majore care
locuiesc şi gospodăresc (în mod statornic) cu asiguratul, persoana asiguratului sau
beneficiarului;
  - dacă persoanele specificate mai sus nu au luat măsuri necesare împiedicării
sinistrului sau limitării acestuia, deşi puteau face acest lucru.
După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate,
cu începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare,
asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la
cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă
corespunzătoare.

11
2.2 Tipuri de asigurări de bunuri în România

2.2.1 Asigurarea clădirilor şi a conţinutului acestora pentru pagube

produse de incendii şi alte calamităţi.
Prin acest tip de asigurare, asigurătorul asigură facultativ, următoarele:
 clădiri şi alte construcţii (inclusiv instalaţiile aferente acestora – sanitare, electrice,
ascensoare) care servesc pentru: locuinţe, birouri, magazine, restaurante, depozite,
ateliere, cluburi, cinematografe, teatre, muzee, dependinţe, clădiri în curs de
construcţie;
 maşini, utilaje, instalaţii, unelte, motoare, inventar gospodăresc şi alte mijloace fixe;
 obiecte de inventar;
 mărfuri, materii prime, materiale, produse finite, semifabricate şi alte mijloace
circulante materiale.
Excepţie de la cuprinderea în această asigurare fac următoarele categorii de bunuri:
-bunuri degradate, barăci, porturi, diguri,
-bunuri din gospodăriile persoanelor fizice, autovehicule cu tracţiune mecanică, navele
şi animalele – care se asigură în alte condiţii speciale de asigurare.
-bani, hârtii de valoare, documente, obiecte preţioase (cu excepţia bunurilor de acest
fel care constituie obiecte de muzeu sau expoziţii, sau a celor care se asigură conform altor
condiţii speciale de asigurare).
Bunurile cuprinse în asigurare trebuie nominalizate în poliţă, şi să se găsească la locul
şi adresa menţionate în aceasta.

Suma asigurată se stabileşte pe baza declaraţiei asiguratului referitoare la valoarea

clădirilor în momentul încheierii contractului de asigurare, iar aceasta nu trebuie să
depăşească valoarea lor la data asigurării.
Sumele la care se face asigurarea se pot stabili conform cererii asiguratului, astfel:
a) separat pentru fiecare clădire sau altă construcţie, precum şi pentru fiecare obiect
de muzeu sau expoziţie, etc.
b) pentru conţinut (mijloace fixe şi mijloace circulante materiale):
-global pentru toate bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime anexat,
care se află în clădire sau în alte construcţii.
-separat pentru fiecare bun sau pentru unele bunuri, din aceeaşi grupă prevăzută în
tariful de prime anexat, care se află în clădire sau în alte construcţii.
Bunurile se asigură la valori declarate de asigurat astfel:
-pentru mijloace fixe – valoarea de înlocuire;
 -pentru mijloace circulante – costul ori preţul de achiziţie;
-pentru obiectele de artă – valoarea de catalog (valoarea de circulaţie);
 -pentru alte valori – valoarea nominală sau preţul pieţei;
-pentru bunurile casnice – costul procurării din nou a acestora.

12
 După fiecare pagubă, asigurarea continuă pentru suma rămasă (calculată ca diferenţă
între suma asigurată şi suma cuvenită drept despăgubire), fără modificarea primei. Pentru
reîntregirea sumei asigurate, asiguratul trebuie să plătească o primă adiţională
corespunzătoare.
În general, societăţile de asigurare iau în asigurare bunurile de natura construcţiilor şi
a conţinutului acestora, în cadrul a trei categorii de poliţe (poliţa „standard”, poliţa „standard
extinsă”, poliţa „toate riscurile”), prin care realizează o anumită selecţie a riscurilor, tarifele
crescând în funcţie de complexitatea şi creşterea incidenţei de risc.
În cazul poliţei standard, cu tarife mai mici, se despăgubesc pagubele produse
bunurilor de următoarele riscuri: incendiu, inclusiv pagube materiale directe produse
bunurilor asigurate, prin carbonizare totală sau parţială şi topire cu şi fără flacără, avarii
accidentale produse de incendiu instalaţiilor de gaze, apă, canal sau încălzire centrală; trăznet;
explozie urmată sau nu de incendiu, chiar dacă a avut loc în afara clădirii (fără a fi cauzată de
dispozitive explozive); căderea pe clădire sau construcţie , inclusiv pe cele în care se află
bunurile asigurate a unor corpuri cu excepţia dispozitivelor explozive.
Poliţa standard extinsă, cu tarife mai ridicate, comparativ cu prima categorie,
cuprinde riscurile prevăzute la poliţa anterioară la care se adaugă riscul de cutremur şi/sau,
inundaţie şi/sau, furtună şi grindină şi/sau, riscuri politice (grevă, tulburări civile, acţiuni ale
unor grupuri răuvoitoare), vandalism, terorism.
Poliţa toate riscurile, cu cele mai mari tarife, cuprinde toate riscurile cu excepţia
cazurilor de riscuri grave cum sunt: războiul civil, revoluţia, conspiraţia, explozia atomică,
radiaţiile, poluarea din orice cauză. De asemenea fac excepţie cazurile de uzură, fermentaţie,
pătare din surse normale de căldură, pagube provocate bunurilor mobile aflate sub cerul liber,
pagube produse intenţionat de asigurat sau de prepuşii acestuia.
Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-au
plătit primele de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei zile, din perioada pentru care s-a
încheiat asigurarea.
La asigurarea construcţiilor şi a conţinutului acestora primele de asigurare se stabilesc
în mod diferenţiat pe grupe de bunuri, destinaţia acestora, mediul în care se află (urban sau
rural), şi separat pentru construcţie şi pentru conţinutul acesteia. La asigurătorii care practică
cele trei tipuri de asigurări amintite anterior, tarifele sunt diferenţiate în general după aceleaşi
criterii, dar pentru riscurile asigurate în plus peste poliţa standard se stabilesc prime
adiţionale, pe categorii de riscuri, astfel încât pentru o asigurare tariful total poate să difere de
la un asigurat la altul în funcţie de întinderea protecţiei.
În cazul în care se solicită încheierea unei asigurări cu franşiză, se aplică coeficienţi de
ajustare a primelor de asigurare. De asemenea, unii asigurători acordă bonusuri de primă dacă
poliţele se reînnoiesc de la un an la altul, aceasta în scopul de a-şi menţine în portofoliu
clienţii fideli.
Pentru plata integrală a primei de asigurare la data încheierii contractului de asigurare
se aplică o reducere a primei datorate, de regulă de 10% , în funcţie  de asigurător.
Constatarea şi evaluarea pagubelor ca urmare a producerii riscurilor asigurate se face
de către asigurător şi experţii acestuia împreună cu asiguratul. În limita sumei asigurate, în
cuantumul despăgubirii se includ şi cheltuieli de natura celor făcute în scopul limitării
daunelor, precum şi cele legate de curăţirea locului.

13
 În cazul producerii riscului asigurat, societatea de asigurări acordă despăgubiri astfel:
a) pentru dauna totală:
  -la clădiri, mijloace fixe şi obiecte de inventar, sumele asigurate menţionate în poliţă;
  -la celelalte bunuri, valoarea la data producerii riscurilor asigurate a cantităţii distruse
în întregime, determinată în funcţie de preţurile la care s-a încheiat asigurarea, respectiv costul
reparaţiilor sau restaurărilor în cazul obiectelor de artă, ori preţul pieţei pentru hârtii de
valoare, metale nobile şi alte bunuri asemănătoare.
b) pentru dauna parţială:
   -la clădiri, mijloace fixe şi obiecte de inventar asigurate la valoarea din nou: costul
refacerii, reparaţiei, reconstrucţiei, restaurării sau înlocuirii părţilor avariate ori distruse; iar
pentru cele asigurate la valoarea rămasă, costurile de mai sus diminuate cu coeficientul de
uzură;
   -la celelalte bunuri, valoarea pierderii de calitate la data producerii riscului asigurat
determinată în funcţie de preţurile la care s-a încheiat asigurarea, respectiv costul reparaţiilor,
restaurărilor în cazul colecţiilor de artă, ori preţul pieţei pentru hârtii de valoare, metale nobile
şi alte bunuri asemănătoare.
Din cuantumul despăgubirilor se scad:
 franşiza prevăzută în poliţă;
 valoarea resturilor care pot fi întrebuinţate sau valorificate;
 orice prime datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.
În cazul furtului, dacă bunurile nu au fost găsite, despăgubirile se acordă numai dacă
la data înştiinţării făcute la asigurător, au trecut 30 de zile calendaristice, iar plata
despăgubirilor se face numai dacă există confirmarea scrisă de la poliţie că bunul a fost găsit.
Dacă după plata despăgubirii bunurile sunt găsite, asiguratul este obligat să restituie suma
încasată cu titlu de despăgubire, sau partea din aceasta, reprezentând valoarea bunurilor
găsite.

2.2.2 Asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice

Pentru protecţia bunurilor aflate în gospodăria persoanelor fizice, societăţile de
asigurare propun încheierea unei poliţe complexe care include trei asigurări distincte: de
bunuri, de accidente şi răspundere civilă.

a) Asigurarea bunurilor
Prin poliţa complexă sunt asigurate bunuri, precum: mobilier şi obiecte casnice,
obiecte de bucătărie, veselă, frigidere, congelatoare, aparate de uz casnic, aparate audio-video,
cărţi, îmbrăcăminte, covoare, tablouri, obiecte de artă, unelte, etc. Bunurile care fac obiectul
asigurării pot fi proprietatea asiguratului sau a altor persoane fizice care locuiesc în mod
statornic cu asiguratul.
Despăgubirile sunt acordate pentru cazurile de distrugere parţială sau totală a
bunurilor, cauzate de: incendiu, explozie, trăsnet, căderi de corpuri, grindină, furtună,
inundaţie, cutremur, infiltrarea apei provenite de la un apartament învecinat.
Asigurarea oferă şi posibilitatea despăgubirii în cazul furtului prin efracţie sau a
tâlhăriei. De asemenea, despăgubiri se acordă şi pentru pagubele cauzate bunurilor cu ocazia

14
măsurilor de salvare în timpul producerii daunelor sau pentru cheltuielile făcute cu măsurile
de salvare a bunurilor asigurate.

b) Asigurarea de accidente
În asigurare este cuprins asiguratul precum şi persoanele care locuiesc în mod
statornic cu asiguratul, fiind acoperite consecinţele unor evenimente cu caracter întâmplător,
fără voinţa asiguratului, cum sunt: explozia, arsurile, acţiunea curentului electric, lovirea,
căderea, intoxicaţia, asfixierea, atacul din partea altei persoane.
Despăgubirile se acordă pentru cazurile în care, în urma producerii riscului asigurat se
constată decesul ori invaliditatea permanentă totală sau parţială.

c) Asigurarea de răspundere civilă

În baza acesteia se acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul sau persoanele
aflate în întreţinerea acestuia, sunt obligate să le plătească pentru prejudiciile de care răspund
în faţa legii, faţă de terţe persoane aflate la domiciliul asiguratului.
Asigurarea complexă se încheie în baza declaraţiei de asigurare completată de către
solicitant, pentru o perioadă de un an (la cerere se poate încheia şi pe perioade mai scurte, de
cel puţin 3 luni). Asigurarea este considerată încheiată odată cu perfectarea contractului de
asigurare şi plata primelor.
Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat, acestea neputând depăşi
valoarea lor, apreciată pe baza preţului de vânzare practicat de societăţile comerciale din care
se scade uzura.
Pentru încheierea asigurării complexe, se întâlnesc două posibilităţi:
1. global, pentru toate bunurile din aceeaşi locuinţă la o sumă asigurată propusă de
asigurat şi agreată de asigurător;
2. separat pentru unele bunuri, caz în care pentru acestea se întocmeşte un inventar
care se anexează declaraţiei de asigurare.
Sumele asigurate pentru asigurările de accidente şi răspundere civilă se stabilesc în
limitele maxime stabilite pe eveniment asigurat prin normativele fiecărei societăţi care
practică asigurarea complexă, sau în unele cazuri poate fi egală cu suma asigurată la bunuri.
Prima de asigurare este unică pentru toate felurile de bunuri aflate în locuinţă şi în funcţie de
cotaţiile de primă practicate de societăţile de asigurare, aceasta putând fi achitată anticipat şi
integral sau se poate conveni ca plata să se facă în rate.
Răspunderea asigurătorului începe după 2 zile de la ora 24 a zilei în care s-a încheiat
asigurarea, respectiv în care s-au plătit primele de asigurare şi încetează la orele 24 ale ultimei
zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. În caz de daună produsă după încheierea
asigurării, însă înaintea trecerii a 2 zile, primele de asigurare se restituie.
Pentru o mai bună protecţie unele societăţi de asigurare oferă posibilitatea încheierii
odată cu asigurarea complexă a bunurilor şi o asigurare a clădirii în care se află bunurile
asigurate, percepându-se o primă suplimentară în acest scop, dar eliberându-se o poliţă unică.
În această situaţie se poate vorbi de o poliţă globală de asigurare a clădirilor şi
bunurilor persoanelor fizice. Includerea clădirilor în asigurarea complexă îşi demonstrează

15
necesitate în practică, întrucât evenimentele asigurate care produc pagube bunurilor din
locuinţă, au ca şi consecinţă şi avarierea clădirii provocând prejudicii importante.

2.2.3 Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru (cargo)

Contractele de asigurare a bunurilor pe timpul transportului terestru cuprind doar
mărfurile obişnuite care sunt transportate pe căile ferate, cu vehicule sau prin poştă. În
condiţii speciale pot fi acceptate şi mărfuri perisabile, periculoase (uşor combustibile,
inflamabile sau explozive, lichide acide), bunurile de valoare mare (bani, hârtii de valoare,
documente, obiecte preţioase, colecţii, tablouri), precum şi animalele vii.
În cadrul asigurării bunurilor pe timpul transportului terestru sunt acoperite
următoarele riscuri:
 incendiu, trăsnet, explozie, furtună, ploaie, grindină, inundaţie, cutremur, prăbuşire sau
alunecare de teren, contaminare, avalanşă de zăpadă;
 accidente ale mijlocului de transport: ciocniri, loviri, izbiri, căderi, derapări, răsturnări,
împotmoliri.
 acte de tâlhărie;
 spargere, scurgere, risipire, dispariţie sau furt al bunurilor asigurate, ca urmare a unui
accident al mijlocului de transport;
 accidente în timpul încărcării, aşezării sau descărcării bunurilor.
Nu se acordă despăgubiri pentru:
 pagubele produse din cauza unor însuşiri proprii naturii bunurilor transportate;
 pagubele produse ca urmare a relei conservări de către asigurat a bunurilor
transportate, a ambalării şi a transportării bunurilor în stare deteriorată;
 pagubele produse bunurilor transportate, provocate de viermi, rozătoare,
insecte, ger sau căldură atmosferică;
 pagubele produse bunurilor transportate, ca urmare a predării spre expediere a
unor bunuri excluse de la transport, sub denumire falsă, inexactă sau
incompletă.

La asigurările cargo, suma asigurată poate fi formată din:

 valoarea bunurilor conform facturii;
 costul transportului şi costul asigurării, dacă acestea nu sunt incluse în valoarea
facturii;
 cheltuieli şi taxe vamale;
 supraasigurare de 10% din valoarea bunului pentru acoperirea acelor cheltuieli
care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării.
Prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă.
Cotele de primă variază în funcţie de felul transportului. În cazul transportului pe căile ferate,
răspunderea asigurătorului începe în momentul primirii bunurilor de către transportator şi
încetează în momentul eliberării bunurilor către destinatar.
În cazul transporturilor efectuate cu autovehicule, răspunderea asigurătorului începe în
momentul încărcării bunurilor în vehicule şi încetează în momentul descărcării bunurilor la
destinaţie.
16
2.2.4 Asigurarea aeronavelor
În cadrul acesteia, obiectul asigurării îl reprezintă navele aeriene aparţinând
companiilor aeriene de transport şi asociaţiilor sportive, care sunt asigurate pentru:
 pierderea sau avarierea navei;
 răspunderea faţă de pasageri şi pentru bagajele acestora, precum şi pentru
mărfurile transportate;
 răspunderea civilă legală faţă de terţi.
În baza contractului de asigurare, pentru pierderea sau avarierea aeronavei se acordă
despăgubiri pentru:
 pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă, ori avarierea
aeronavei, în timpul zborului, rulării la sol şi a staţionării la sol;
 dispariţia aeronavei;
 avariile pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;
 cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavei;
 cheltuielile de judecată, arbitraj făcute de asigurat, cu acordul asigurătorului, în
scopul formulării pretenţiilor faţă de terţi.
Pierderea fizică directă reprezintă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă
repunerea ei în stare de folosinţă.
Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât
cheltuielile implicate de operaţiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubei, de
transport, reparaţie şi repunere în stare de folosinţă depăşesc 75% din suma asigurată.
În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faţă de terţi, asigurătorul
acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de
despăgubiri şi cheltuieli de judecată pentru:
 vătămarea corporală sau decesul pasagerilor ca urmare a accidentării acestora
la bordul aeronavei sau în cursul operaţiunilor de îmbarcare sau de debarcare;
 pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra
pasagerilor;
 pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate;
 vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea
bunurilor din afara aeronavei, cu condiţia ca acestea să fi fost cauzate în mod
direct de aeronavă sau de obiecte desprinse ori căzute din aceasta.
La asigurarea aeronavelor nu sunt acoperite următoarele situaţii:
 pierderea suferită ca urmare a folosirii pistelor şi a terenurilor de aterizare
neautorizate, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;
 pierderile provocate de transportul de pasageri şi mărfuri peste numărul de
locuri şi greutatea admisă de capacitatea de transport a aeronavei;
 pierderile provocate de acţiunea intenţionată sau de culpa gravă a asiguratului
sau a reprezentanţilor săi;

17
  pierderea suferită în perioada în care aeronava este folosită în scop ilegal sau
este utilizată în alt mod decât cel conform termenilor din certificatul de
aeronavigabilitate;
 pierderea suferită ca urmare a folosirii aeronavei în alt scop decât transportul
de pasageri sau mărfuri;
 pierderi produse din cauza zgomotului, poluării sau altor pericole
asemănătoare.
Asiguratul nu are răspundere civilă legală dacă accidentul a fost produs:
          - dintr-un caz de forţă majoră;
          - din culpa exclusivă a persoanei păgubite;
          - din culpa exclusivă a unei terţe persoane.
Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de asigurător şi care
nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării.
Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, bagaje şi pentru
mărfurile transportate, precum şi pentru terţi, în limitele prevăzute în legislaţia din România,
în convenţiile internaţionale la care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate de
asigurat cu partenerii săi externi.

Despăgubirile
În caz de pierdere fizică directă sau de dispariţie, asiguratul este despăgubit cu suma
asigurată.
În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:
 dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costul reparaţiilor
necesare din care se scade valoarea reperelor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica;
 dacă aeronava nu mai poate fi reparată sau dacă efectuarea reparaţiei nu este
justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade
valoarea reperelor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica.

Asigurarea aeronavelor se poate încheia fie pentru o perioadă de timp, fie pentru o
călătorie determinată. În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurările
încheiate pentru o perioadă de timp, răspunderea asigurătorului începe şi încetează la datele
prevăzute în poliţa de asigurare.
La asigurările încheiate pentru o perioadă determinată, răspunderea
asigurătorului începe:
 în momentul începerii operaţiunilor de îmbarcare sau încărcare pe aeroportul
de plecare;
 în momentul pornirii motoarelor (în cazul unei călătorii fără pasageri sau
mărfuri);
şi încetează:
 în momentul terminării operaţiunilor de debarcare sau descărcare pe aeroportul
de destinaţie;
 în momentul opririi motoarelor (în cazul unei călătorii fără pasageri sau
mărfuri);

18
 Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată pe plan
internaţional prin:
 Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu protocolul de la Haga(1955), se aplică
transporturilor internaţionale de persoane, mărfuri sau bagaje;
 Convenţia de la Chicago (1944), privind transporturile aeriene internaţionale, prin care
ţările semnatare se obligă să acorde dreptul de survol în anumite cazuri expres
menţionate
 Convenţia de la Roma (1953), se aplică în cazul daunelor provocate terţilor din afara
aeronavei;
 Convenţia de la Tokyo (1963), se aplică infracţiunilor penale sau actelor care pot
compromite securitatea aeronavei, a persoanelor sau a bunurilor aflate în aeronavă;

19
 Bibliografie

1. I. Văcărel, I. Bercea, Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert, Bucureşti 1998.

2. www.referate.ro

3. www.RegieLive.ro

4. www.Scribd.ro

5. www.1asig.ro

20