Artele plastice din perioada contemporană

Arta plastică a anilor 1945-1960 din RSSM poartă amprentele „realismului socialist", unica „metodă de
creaţie" admisă de ideologia sovietică. În perioada imediată, de după război, la Chișinău este fondată
Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Sovietică Socialistă din Moldova şi Muzeul de Arte Plastice din
Republica Sovietică Socialistă din Moldova (1944), avînd ca modele instituţiile respective din Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste. Arta "angajată" rămîne unica posibilitate de a crea, în consecinţă
apărînd opere consacrate liderilor revoluţiei ruse, pionierilor şi eroilor muncii socialiste, revoluţionarilor şi
ilegaliştilor, toate păstrînd, de la bun început, amprenta unor şabloane naturaliste, marcate de un patos
patriotic exagerat.
În primul deceniu postbelic (1945-1960) în pictură sunt realizate opere, care marchează începuturile
transformărilor estetice şi ideologice ale artelor, forma, tratarea şi ideile tematice ale expoziţiilor devenind
prioritare. Printre cei, care îşi continuă activitatea la Chișinău figurează M. Grecu, V. Rusu-Ciobanu, V.
Ivanov, C. Cobizev, L. Dubinovschi, Z. Siniţa şi G. Sainciuc care se înscriu la Şcoala de Artă de
la Chișinău. Tablourile lui D. Sevastianov, M. Gamburd, B. Nesvedov I. Jumati, peisajele lui A.
Climaşevschi, S. Ciocolov, trasează deocamdată tendinţele principale, fără a fi axate pronunţat pe filiera
ideologică. Anii 1960 se deosebesc de timpurile anterioare, devenind tot mai frecvente abaterile tematice
şi de tratare în artă, impuse în perioada postbelică. Procese similare pot fi identificate în operele lui M.
Grecu, V. Rusu-Ciobanu, I. Vieru, R. Ocuşco. Pe la mijlocul deceniului apare şi se dezvoltă ca formă
plastică tripticul practicat la început doar de M. Grecu şi I. Vieru operele cărora constituie astăzi fondul
de aur al artei contemporane. Creaţiile artiştilor plastici din anii 1970 reflectă distinct două tendinţe, care
au puţine tangenţe comune: pe de o parte sunt continuate tradiţiile artei figurative, pentru care optează
majoritatea pictorilor, iar pe de alta, apar elemente experimentale în pictură, care promovează maniere
stilistice proprii, distanţate evident de „realismul socialist”. În anii 90 ai secolului XX în cadrul
manifestărilor artistice de la Chișinău îşi face apariţia o nouă generaţie de pictori, care pledează pentru
reînnoirea mijloacelor plastice de expresie, urmînd calea lui M. Grecu şi a V. Rusu-Ciobanu, D. Peicev,
P. Jireghea, L. Ţoncev, A. Sîrbu, M. Ţăruş, A. Mudrea, Iu. Matei etc.