Dimensiunile personalitatii lui Stefan cel Mare

Ștefan cel Mare a fost domn al Moldovei în anii 1457-1504. Acesta a dus cea mai
lungă domnie în istoria Țării Moldovei, mai exact 47 de ani, momente din care au
fost redate in cronica “Letopisetul Tarii Moldovei” a lui Grigore Ureche. Ștefan cel
Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei Tarii Moldovei si României,
înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. În timpul
domniei sale Moldova a atins apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă
îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială. Pe parcursul
domniei a dus peste 40 de războaie sau bătălii, cel mai mare succes militar l-a
reprezentat victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui împotriva unei puternice armate
otomane la 10 ianuarie 1475.

Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni
proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor
militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a
sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de
răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat
loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată
de masă -„oastea cea mare”.

Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare:
impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici, și o politică
de alianțe care să nu permită nici uneia din marile țări vecine să obțină o poziție
hegemonică față de Moldova. De asemenea a încercat, realizarea unui sistem de alianțe
internaționale împotriva turcilor dar , fără succes.

Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un număr
mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania
sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă
Română, la 20 iunie 1992, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt.