ORGANIZAREA SPAŢIULUI MONDIAL (ŢĂRI ÎN DEZVOLTARE, ŢĂRI DEZVOLTATE,

ALTE CATEGORII DE ŢĂRI). RAPORTUL NORD–SUD

În prezent, la nivel mondial se vorbeşte de ţări dezvoltate (puternic dezvoltate şi mediu dezvoltate) şi ţări în curs
de dezvoltare.
Organizarea spaţiului mondial pe categorii de ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare are conotaţii sociale,
economice şi demografice.

Categorii de ţări după gradul de dezvoltare şi caracteristicile lor

Ţ ă r i d e z v o lta te Ţări în dezvoltare
D upă grad ul
(p u te r n ic d e z v o lta te şi Ţări nou
d e d e z v o lta r e Ţări în dezvoltare Ţări subdezvoltate
m e d iu d e zv o lta te ) industrializate
– reprezintă
– PIB/loc. și nivel de trai – standarde de viaţă foarte
o „mixtură”
– PIB/loc. foarte mare şi în creștere; scăzute;
între ţările
mare; – tendinţă spre – IDU apropiat de zero;
dezvoltate și
– nivel de trai ridicat, aflate echilibrarea – predomină sectorul
ţările în curs de
După în faza postindustrială sau sectoarelor agricol;
dezvoltare;
c a r a c te r is tic i la finalul fazei industriale; economice; – instabilitate socială;
– predomină sectorul terţiar; – PIB/loc. relativ – rămăşiţe feudale; – grad ridicat de
mare;
– valoarea IDU şi rata – tehnologii deficitare; analfabetism;
– creştere
alfabetizării ridicate. – valoarea IDU şi rata – speranţă de viaţă redusă;
economică
alfabetizării medii. – PIB/loc. foarte scăzut.
rapidă.
Puternic dezvoltate
S.U.A., Norvegia, Australia, Ţări din estul Europei,
Luxemburg, Irlanda, Elveţia, Ex. China, nordul Africii, America
Marea Britanie, Germania, Brazilia, Mexic, Latină, Asia, Oceania Peste 30 de ţări din Africa
E x e m p le d e (Angola, Benin, Senegal,
Canada, Franţa etc. India, Africa de (ex.: R. Moldova,
ţă r i Zambia, Uganda, Ciad,
Mediu dezvoltate Sud, Filipine, Ucraina, Egipt, Maroc,
Statele Europei Centrale și Malaysia. Arabia Saudită, Cuba, Somalia etc.).
de Est ( ex.: România, Cehia, Argentina etc.).
Ungaria, Bulgaria, Rusia etc.).

Raportul Nord–Sud = concept geografic nou, care delimitează teoretic ţările bogate de cele sărace. Această
divizare a fost propusă de Willy Brandt, în 1980, care a trasat o linie de separaţie (care îi poartă numele) între cele
două zone. Aceasta nu este rectilinie, ci prezintă o serie de sinuozităţi, corespunzătoare graniţelor dintre ţările
dezvoltate şi subdezvoltate.
Unei ţări din Nord îi corespund cinci ţări din Sud.
Raportul Nord–Sud a crescut de la 1 la 2 (în 1950) la 1 la 5 (în prezent) datorită ritmului diferit de creştere a populaţiei,
în ţările în curs de dezvoltare înregistrându-se o creştere explozivă, iar în cele dezvoltate, o creştere lentă.

Dialogul Nord–Sud = programe lansate de ONU şi alte organisme pentru reducerea decalajelor de dezvoltare
între Nord şi Sud. Rezultatele nu sunt însă concludente.

Dialogul Sud–Sud = acţiuni legate de apariţia forumurilor internaţionale „Grupul celor 77” (după numărul
ţărilor participante la Conferinţa de la Geneva, din 1964, la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare)
şi „Mişcarea de nealiniere” (care ajunsese la 150 de state membre), cu scopul extinderii în lume. În prezent, aceste
forumuri nu îşi mai fac simţită prezenţa la nivel mondial.

54
 SPAŢIUL MEDITERANEEAN LA INTERFAŢA NORD–SUD*

Lumea mediteraneeană, cu o vechime a locuirii de peste 4.000 de ani, a reprezentat unul dintre focarele
civilizaţiei, aici dezvoltându-se civilizaţiile feniciană, egipteană, elenă, romană, bizantină etc.
Spaţiul mediteraneean este o zonă a contrastelor, în care se îmbină elemente tradiţionale specifice Africii
şi Asiei, care aparţin Sudului, cu elemente moderne, dinamice, specifice Europei, care aparţin Nordului.
Este o zonă cu diversitate etnică, religioasă şi culturală foarte mare, într-un spaţiu râvnit şi disputat în timp
datorită bogăţiilor specifice.
Această zonă a reprezentat un areal de convergenţă a intereselor economice şi politice, în care s-au
întrepătruns creştinismul, islamismul şi mozaismul şi o serie de civilizaţii care s-au influenţat şi au manifestat
tendinţe expansioniste de o parte şi de alta a Mării Mediterane.
Cartaginezii, arabii şi otomanii au stăpânit temporar spaţii din nordul Mării Mediterane, în timp ce Imperiul
Roman, Franţa, Italia şi Spania au administrat teritorii din sudul acestei mări. Spania deţine şi în prezent două
teritorii în nordul Africii (Ceuta şi Melilla).
Gibraltarul, un teritoriu cu rol strategic la strâmtoarea Gibraltar, administrat de Marea Britanie, este
revendicat de Spania, fapt care constituie o cauză majoră a disensiunilor diplomatice hispano-britanice.
Unele ţări islamice din estul şi sudul Mării Mediterane (Turcia, Maroc) doresc integrarea în Uniunea Europeană
(chiar dacă statele europene nu agreează acest fapt), Malta şi Cipru (care are o structură religioasă complexă) au
devenit membre ale UE, Turcia este membră NATO, iar Israelul gravitează socio-economic spre Europa.