Universitatea:” Vasile Alecsandri “din Bacău

Facultatea de Inginerie
Specializarea: SIPAE
Disciplina: Metode verzi de valorificare a principiilor active din materiale vegetale

Proiect 
Valorificarea eugenolului din busuic

Coordonatori :  prof. univ. dr. chim. Fînaru Adriana-Luminiţa

Conf.univ.dr.ing. Vasilica Alisa Aruș

Masterand: Dogari Cristina

2019
 Cuprins

1. Definiția principiului activ...............................................................................3

2. Descrierea materiei prime-busuiocul................................................................3
3. Componentele chimice ale busuiocului...........................................................4
4. Valorificarea principiului activ- eugenol din busuic........................................5

2
 Principiile active (substantele active) prezente in plantele medicinale sunt cele care dau
efectul terapeutic. Pot fi produse ale metabolismului primar (metabolismul glucidelor), rezultate
in urma procesului de fotosinteza sau produse ale metabolismului secundar al plantelor
(metabolizarea azotului).

Fiecare planta, in principiu, prezinta interes pentru o anumita substanta activa, care poate
fi izolata prin procedee industriale. Ca exemple de principii active pot fi enumerate: alcaloizii,
glicozidele, saponinele, principiile amare, taninurile, substantele aromatice, uleiurile volatile sau
esentiale, uleiurile grase, mucilagiile vegetale, antisepticele.

O astfel de plantă este busuiocul (Ocimum basilicum) care face parte din

genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asiatropicală. Atinge
între 20–60 cm înălțime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi
cuprinse între 1,5–5 cm și late de circa 1–3 cm.

Figura 1. Busuiocul

Florile sunt de culoare albă, aranjate într-o terminație numită racem. În mod neobișnuit
pentru familia Lamiaceae, cele patru stamine și pistilul nu emerg de sub marginea superioară a
corolei, ci se sprijină pe cea inferioară. Planta are un gust asemănător cu al anasonului (numit și
anis), având un miros puternic dulceag-înțepător.

Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în condiții de căldură și umezeală.
În timp ce varietățile comune de busuioc sunt plante anuale, alte varietăți, cum ar fi busuiocul
albastru african și busuiocul sacru thailandez, sunt perene.

Termenul de busuioc provine din limba greacă, βασιλευς (basileus) însemnând

„rege”, despre această plantă spunându-se că a crescut pe locul unde Împărații Constantin
și Elena au descoperit Sfânta Cruce. Dicționarul Englez Oxford menționează unele speculații

3
conform cărora busuiocul ar fi fost folosit la „câteva unguente sau medicamente regale”.
Busuiocul este în continuare considerat „regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți
gastronomice (Fig.1).

Componentele chimice ale busuiocului

Diferitele varietăți de busuioc au arome diferite datorită faptului că planta conține un

număr variabil de uleiuri esentiale (numite și uleiuri volatile sau uleiuri eterice), care sunt
combinate în diferite proporții pentru diferite soiuri. Aroma puternică de cuișoare a
busuiocului dulce este dată de eugenol, care e aceeași substanță chimică prezentă și în
cuișoare. Aroma de lămâie a busuiocului lămâios și a celui „limă” este dată de faptul ca aceste
două soiuri au un conținut mai mare de citral, care produce aceste efecte la mai multe plante,
incluzând menta-lămâie și limonen, dând și cojii de lămâie aroma-i specifică.

Busuiocul albastru african are o puternică aromă camforată, datorită proporției mari
de camfor și de camfen.

Busuiocul-licorice conține anetol, substanță chimică ce face ca anasonul să amintească

de Glycyrrhiza glabra și să justifice numele de busuioc-anason.

Alte substanțe chimice care participă la producerea aromelor distincte ale multor soiuri de
busuioc, în funcție de proporția în care se găsesc în fiecare specie specifică, sunt:

 cinamat (același compus ca în scorțișoară)

 citronelol (același compus găsit în geranium, trandafir)

 geraniol (ca în geranium)

 linalol (o aromă florală prezentă și în coriandru)

 metil-cavicol (care dă aroma tarhonului )

 mircen (dafin, mirt)

 pinen (care, după cum spune și numele, este substanța ce dă aroma uleiului de pin)

 Eugenol (aroma puternică de cuișoare a busuiocului dulce)

4
 Valorificarea principiului activ- eugenol din busuic

Un rol esential îl au uleiurile volatile din extract (cu miros si gust caracteristic, placut
aromat) care ii atribuie proprietati antiseptice, antibacteriene, antifungice, antiinflamatorii si
cicatrizante cu rezultate deosebite in suprimarea focarelor de infectie (Fig 2). De la busuioc se
utilizeaza in general toata planta.

Figura 2. Ulei de Busuioc

Datorita acestor calitati, in cosmetica se foloseste sub forma de infuzie, spray-uri de

pulverizare sau in compozitia unor creme antiacnee pentru tratarea tenurilor grase, scazand
secretia de sebum.

Extractul de busuioc, alaturi de alte extracte ce contin ingrediente cu un larg spectru

antimicrobian si substante keratoplastice (cum sunt extractul de galbenele si coada soricelului),
intra in compozitia unui gel antiacnee pentru tenurile sensibile, inrosite.

Extractul de busuioc are si proprietati imunostimulatoare datorate prezentei in

compozitia sa a unor substante de tip triterpenic specifice. Substantele active din busuioc sunt
intrebuintate in lotiuni tonice, in emulsii pentru curatat si pentru ingrijirea pielii, in creme
emoliente pentru picioare, in produse pentru baie (ulei esential cu efecte relaxante si
reconfortante pentru muschi), in uleiuri pentru masaj (deoarece combate depresia si insomnia),
in sapunuri naturale si in ape de gura sau paste de dinti pentru indepartarea halenei bucale si
intarirea gingiilor, in industria parfumurilor.

Eugenolul reprezintă un remediu natural pentru tratarea și vindecarea diverselor

afecțiuni: bronșită, afecțiuni gastrointestinale, febră, gută, dureri de stomac.

5
 Infuzia preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de
crampe, infecții urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă, fiind și un excelent
stimulator al poftei de mâncare. Consumul zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și
vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație.

Înțepăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu
tinctură de busuioc.

De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.

Eugenolul se mai valorifică și în fabricarea mierei de albini pentru a oferi produsului un miros si
un gust caracteristic, placut aromat (Fig 3).

Figura 3. Utilizarea eugenolului in fabricarea mierei de albini

Toate aceste beneficia ale busuiocului prezentate mai sus dovedesc ca acesta este un aliment
sanatos pe care merită sa îl consume zilnic și pentru a-i valorifica proprietățile incredibile.

6
 Bibliografie

[1] http://www.incdsb.ro/p/medplanet/doc/Curs%20procesare%20avansata%20RO.pdf

[2] http://old.unitbv.ro/Portals/31/Burse%20doctorale/134378/Seminar/S2-03-Marculescu.pdf

[3] https://dozadesanatate.ro/40-de-beneficii-medicinale-ale-busuiocului/