RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr.

11
PENTRU TRANSPORTURI

Rețelele celulare
Sistemul GSM

1. Generalități
Telefonia mobila digitala in sistem GSM a apărut ca proiect in 1982 si a avut nevoie de
8 ani pentru a putea fi perfecționat si pus in funcțiune comercial. GSM-ul se bazează pe
tehnologia TDMA (Time Division, Multiple Acces) care face posibila utilizarea unei frecvente
date (canal fizic) de mai mulți utilizatori simultan, prin alocarea de slot-uri de timp in care
fiecare telefon implicat pe aceeași frecventă emite scurt o salvă de date digitale sincronizate,
numită „Burst”.
Sistemul GSM folosește o schemă in care pe un canal pot fi alocate maxim 8 canale fizice
(8 slot-uri de timp in unitatea de referință) disponibile pentru 8 convorbiri sau transmisii de
date simultane pe aceeași frecventa. Avantajul acestei partajări este obținerea unei capacități
de 8 ori mai mare decât numărul de canale fizice existente in bandă. Prin comparație, dacă pe
5 canale fizice in mod analogic se pot aloca 5 telefoane, prin alocarea TDMA-GSM se pot aloca
40 telefoane simultan.
Cele mai utilizate frecvente pentru telefonia mobila in sistem GSM in Europa sunt de
900 MHz si 1800 MHz (sunt cunoscute si sub numele de GSM900 (Groupe Spécial Mobile /
Global System for Mobile communications 900 MHz) si DCS1800, (Digital Cellular System 1800
MHz)). In perioada 1995-1996 s-a dat in folosință pe continentul nord american o nouă bandă
GSM, si anume banda de 1900 MHz (PCS1900 - Personal Communications Systems 1900 MHz).
Motivul este acela ca in SUA si Canada exista deja sisteme de telefonie mobila analogice sau
digitale altele decât GSM care funcționează pe frecventele pe care in Europa funcționează
rețele GSM (900-1800 MHz) si astfel standardele europene nu puteau fi folosite in
SUA/Canada si s-a ales o noua banda care sa fie libera pe continentul american, PCS1900.
Exista telefoane tri-band care pot accesa toate benzile de frecvente GSM insa nu au aceeasi
eficienta in toate benzile datorita diferențelor mari de acord necesar. De asemenea, in benzile
de 900 si 1800 MHz telefoanele pot folosi cu succes o singura antena acordata in 900 MHz
deoarece banda de 1800 este dublul in frecventa si se acordează ușor la lungimea de unda
fara circuite complexe.

2. Clasificarea sistemelor de comunicații mobile

Această clasificare pe generații se aplică doar rețelelor mobile destinate realizării de
legături vocale (sistemelor celulare). Pe de altă parte, rețelele mobile de date au cunoscut și
ele o evoluție atât în privința soluțiilor tehnice cât și a performanțelor obținute.
Ø 1G - Prima generație de sisteme RCM, numită 1G, a folosit transmisia analogică a
informațiilor. Inițial, astfel de sisteme au utilizat exclusiv transmisia analogică atât
pentru mesaje cât și pentru semnalele de control și semnalizare din sistem. În acest
scop se utilizau modulații de tip AM, SSB sau FM. Ulterior s-a trecut la transmisia
numerică a semnalelor de control și apel selectiv, cu modulații de tip FSK sau FFSK,

Page 1 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

menținându-se pentru semnalul vocal transmisia analogică prin modulație de

frecvență;
Ø 2G - Următoarea generație în întregime digitalizată și notată 2G, a fost caracterizată
de transmisia numerică a informațiilor de utilizator, integrând mesajele digitalizate cu
informațiile de control (comandă) și semnalizare, ceea ce a permis atingerea unor
performanțe superioare în raport cu soluțiile folosite anterior și a asigurat
compatibilitatea cu rețelele numerice terestre tip ISDN. Rețelele 2G se bazau inițial pe
comutația de circuite. Ulterior, în aceste rețele s-au implementat soluții care să
permită creșterea vitezei de transmisie a datelor și utilizarea comutației de pachete
de date în paralel cu cea de circuite, născându-se astfel o generație de tranziție,
denumită 2,5G;
Ø 3G - A treia generație, 3G este marcată de o creștere a debitului de transmisie de la
valori de ordinul a 10 Kbps la valori cuprinse între 200 Kbps și 2 Mbps. Acest salt
presupune o creștere a benzii alocate unui canal precum și trecerea la utilizarea
exclusivă a comutației de pachete;
Ø 4G - A patra generație, 4G este în curs de implementare și prevede viteze de peste 100
Mbps în downlink și peste 30 Mbps în uplink;
Ø GPRS - in general, în timpul unei convorbiri de la telefonul mobil este stabilită o
conexiune continuă (un canal de comunicație) rezervată - în acest timp nimeni
altcineva nu poate folosi acel canal. GPRS are efectul că dacă în timpul convorbirii la
un moment dat nu se transmit date, canalul e pus la dispoziție pentru alte transmisii,
fără însă ca să se piardă conexiunea inițială. În acest fel se mărește disponibilitatea
rețelei. Altfel spus, la standardul GPRS conexiunea pentru o convorbire este continuă,
permanentă, dar în plus canalul de transmisie poate fi partajat de mai multe persoane
(convorbiri). Tarifele GPRS prevăd de obicei plata după volumul de date transferate și
nu după durata conexiunii. GPRS este mult mai rapid decât CSD (Circuit Switched Data,
uneori numit doar GSM Data). Cu toate acestea, la orele de vârf transferul de date
este ceva mai lent (comparativ cu viteza maximă), deoarece conexiunile de voce au de
obicei prioritate. Rata de transfer de date depinde de clasa multi-slot a dispozitivului.
Ø EGPRS (EDGE) - EGPRS (Enhanced GPRS, EDGE) utilizează o tehnologie ușor diferită
bazată pe așa-numitul 8PSK sau 8-Phase Shift Keying. Cu ajutorul standardului EDGE
transferurile GPRS sunt aproximativ de trei ori mai rapide, ușurându-se astfel
descărcarea fișierelor mari cum ar fi clipurile video;
Ø LTE - LTE sau 3GPP Long Term Evolution este un standard pentru comunicații wireless
(fără fir), de viteză foarte mare pentru telefoane mobile sau terminale de date. Este o
arhitectură bazată pe GSM/EDGE, îmbunătățind capacitatea și viteza prin utilizarea
tehnicilor de modulație. Interfața wireless LTE este incompatibilă cu rețele 2G și 3G,
astfel încât aceasta să ruleze, este necesar un alt spectru wireless. Specificațiile includ
o rată de downlink de 300 Mbit/s și o rată de uplink de 75 Mbit/s cu un nivel de calitate
a serviciului (QoS) care asigură rata de transfer în mai puțin de 5 ms în rețelele radio.
Astfel, datele se transmit cu o calitate excepțională, într-un timp foarte redus. Suportă
multicast și stream-uri broadcast.

Page 2 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

3. Utilizarea in comun a resurselor fizice – principii

3.1. Alocarea resurselor
Numărul din ce in ce mai mare de utilizatori ai rețelelor de telecomunicații precum si
cererea din ce in ce mai mare a volumelor de date transferate la fiecare utilizator a impus
identificarea unor soluții tehnice de utilizare eficienta a resursei fizice (spectrul radio) astfel
încât acesta să poată fi „partajat” de către toți utilizatorii. Soluția identificată constă într-o
suita de metode tehnice, astfel:
a) Realocarea frecventelor fizice in spatul geografic: numit si „principiul realocării
celulare” consta in „împărțirea” hărții geografice in zone de acoperire alocate unei
stații radio, numită „Statie de bază” si care asigură conectarea tuturor terminalelor
aflate in zona de acoperire. Aceasta zona a fost numita „Celula radio”. La o distantă
fizica suficient de mare, semnalul unei celule este suficient de mic (atenuat) încât
acesta nu mai poate fi recepționat de un terminal, astfel că, la distantă respectivă,
poate fi amplasată o alta stație de bază care utilizează aceeași frecventa fizică ca
si prima statie;
b) Partajarea temporară: o frecventă fizică nu poate fi utilizată simultan de mai
multe terminale, indiferent ca acestea se afla in mod emisie sau recepție. Pentru
asigurarea accesului la o frecventa a unui număr cat mai mare de terminale,
fiecare dintre acestea primesc un interval de timp foarte precis in care pot sa
activeze pe frecventa respectiva, interval numit „time-slot” sau „slot”. Astfel,
numărul maxim de terminale care poate utilizat un canal fizic (frecventa) este egal
cu numărul de slot-uri alocate (acestea fiind repetitive ciclic, deci un număr
limitat);
c) Pachetele de canale logice: pentru deservirea unui număr mare de utilizatori fizici,
fiecare celula / stație de bază deservește intre 8 – 24 canale fizice (perechi de
frecvente radio, emisie + recepție) iar fiecare canal fizic este împărțit in „slot-uri”
de timp, fiecare astel de SET FRECVENTA x TIME_SLOT reprezentând un canal logic
care poate fi alocat unui terminal aflat in convorbire (sau transmisie de date);
Cererea in creștere a impus furnizorilor de servicii mobile sa caute noi moduri de
îmbucățire a calității serviciului si pentru a permite accesul mai multor utilizatori in sisteme.
Datorita faptului că mărimea spectrului de frecvente folosit pentru telefonia mobilă a fost
limitat prin licențiere (spectrul radio fizic fiind o resursă evident limitată), utilizarea eficientă
a frecventelor a fost necesara pentru acoperirea celulară. In telefonia celulară modernă
zonele rurale si urbane sunt divizate in zone in funcție de necesarul regiunii. Parametrii de
amplasare, cum ar fi numărul de celule in care este împărțită zona si mărimea celulelor, sunt
determinate in general prin simulare in programe de modelare a propagării radio.
Previziunile pentru fiecare regiune sunt planificate locațiile in acord cu planul de rețea
care include celule, grup, reutilizarea frecventelor si transferul (handover-ul).

3.2. Interfața radio - modulația GSM si particularități

Transmisia radio in GSM se realizează utilizând metoda de acces TDMA (Time Division
Multiple Acces) cu modulația GMSK (Gaussian Minimum Shift Keying), o modulație digitală ce

Page 3 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

asigură minimul de interferente adiacente cu pachete π/4 DQPSK (differential quadrature

phase-shift keying – modulație de faza diferențială în cuadratură). Rata de transmisie este
fixa, respectiv de aprox. 270.000 simboluri pe secunda iar fiecare stare (salt de faza) este
reprezentata de o secvența de 2 biți, astfel obținându-se o viteza reala fizica de 540 kbps.
Modulația digitală cu salt minimal de frecventa (MSK) reprezintă o soluție de modulație
similară cu cea in cuadratura (QPSK) cu transmisie continuă si variație de fază in care fiecare
bit este reprezentat pe jumătate dintr-o sinusoidă. Astfel, rezulta un semnal continuu si de
amplitudine constantă, cu capacitate mare de transmisie si care reduce eventualele probleme
cauzate de distorsiunile de neliniaritate induse de etajele intermediare de amplificare (atât la
emisie cat si la recepție).

Figura 11 – Harta reprezentării in modulația MSK

Formula semnalului modulat MSK este următoarea:

unde: aI(t) si aQ(t) sunt semnalele modulatoare, respectiv aI(t) este simbolul impar iar aQ(t)
este simbolul par, iar fc este frecventa purtătoare.
Modulația Gaussiana (GMSK) este o dezvoltare a MSK, in sensul păstrării principiilor
acesteia dar cu aplicarea unui filtru Gauss pe toate intrările (atât de date cat si frecventa
purtătoare) – astfel, energia utilizata pentru transmisie este concentrata in spectrul principal
(util), benzile laterale fiind suprimate.

Figura 22 – Distribuția puterii spectrale la modulația MSK cu filtru Gaussian

Page 4 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

In concluzie, modulația GMSK se remarca prin următoarele avantaje:

• foarte buna eficienta energetică (probabil cea mai bună la momentul alegerii
tehnologiei) ceea ce asigura consumuri reduse la nivel de rețea, echipamente cu
puteri disipate reduse si eficienta ridicata in la terminalul portabil (autonomie
crescuta si reducerea necesarului de capacitate a bateriei);
• utilizarea eficienta a spectrului radio, datorita benzii înguste ocupate se permite
alocarea de canale radio (frecvente fizice) apropiate si fără spațiu de gardă
semnificativ;
• imunitate mare la perturbații la recepție, datorită centrării ușoare a filtrului pe
etajul de intrare;
Pentru asigurarea fiabilității sporite a transmisiei concomitent cu securitatea acesteia, s-a ales
ca in sistemul GSM sa se adopte simultan două metode de transmitere a datelor, respectiv
accesul la rețea in canale multiple, cu salt de frecventa FDMA (Frequency Division, Multiple
Acces - diviziune de frecventa cu acces multiplu). Fiecare purtătoare este împărțită in 8 slot-
uri TDMA (Time Division - Multiple Acces).
Spectrul radio folosit de sistemul GSM 900 standard este împărțit in două. Prima
porțiune este intre 890 si 915 MHz si este folosita pentru transmisia intre telefon si celulă
(uplink) iar porțiunea a doua este intre 935 si 960 MHz si este folosită pentru transmisia de la
celulă către telefon (downlink). Un canal duplex are un ecart fix de 45 MHz.
Pe sensul uplink (Terminal → BTS) se folosesc 124 (sau 126) de purtătoare cu o separație de
0.2 MHz, plasate în banda (890 – 915) MHz; purtătoarele de la marginea benzii se folosesc
doar cu acordul autorității de reglementare naționale;
fcu = 890 + n⋅0,2 MHz; n = (0), 1,...,124, (125).

Pe sensul downlink (BTS → Terminal) se folosesc alte 124 (sau 126) de purtătoare cu o
separație de 0.2 MHz, plasate în banda (935 – 960) MHz; o conexiune are întotdeauna o
separație de 45 MHz între purtătoarele alocate sensurilor UL și DL;
fcd = 935 + n⋅0,2 MHz; n = (0), 1,...,124, (125).

4. Principiul reţelei celulare - realocarea spațială

4.1. Amplasarea celulara
Celula radio
O celulă este unitatea geografica de bază a sistemului radio celular, deservita in general
de o antenă si un transceiver radio (numite Stații de baza – BTS sau BS (Base Transmission
Station sau pe scurt Base station). Termenul celular vine din forma de fagure a zonelor in care
o regiune este divizata teoretic. Forma de fagure este însă o formă ideală in practică lucrurile
stau altfel, forma reliefului, obstacolele naturale si utilizarea antenelor directive modifică
forma reală a celulei geografice. Celulele sunt zone in centrul cărora sunt amplasate Stații de
baza (BTS) ce transmit peste mici zone geografice care sunt reprezentate teoretic ca

Page 5 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

hexagoane (in realitate acestea sunt circulare deformate, in funcție de forma terenului, dar la
modelare se utilizează hexagoane, zonele externe putând fi considerate irelevante si apoi
ignorate). Dimensiunea si forma fiecărei celule variază in funcție de relief si amplasament.
După cum am văzut mai sus, spectrul radio ce poate fi folosit de o celula este limitat si
trebuie alocat de așa natură incit canalele unei celule sa nu se interfereze cu cele ale unei
celule adiacente, astfel rezulta un grup („clusterul”), adică un grup de 7 celule tipice ce
folosesc fiecare un set diferit de frecvente si sunt organizate ca in figura de mai jos.

Figura 33 – Amplasarea celulelor într-un spațiu fizic

Un grup este format din mai multe celule, de regula pot fi maxim 7. Într-un grup nici un
canal nu este reutilizat. De aici rezulta ca mai multe grupuri de celule pot fi lipite prin
amplasamente strategice pentru a asigura o acoperire continua fără interferente. In imaginea
de mai sus se poate vedea cum arata un grup de celule tipice, un cluster.

Reutilizarea frecventelor
Conceptul reutilizării frecventelor este bazat pe asemănarea unui grup de canale
fiecărei celule folosite într-o mică zonă geografică. Celulele au desemnate un grup de canale
radio care sunt diferite de cele ale celulelor vecine si intercalate intre ele pentru a minimiza
interferentele. Aria de acoperire a unei celule se numește amprentă. Aceasta amprentă este
limitata de granițe teoretice sau chiar obstacole naturale/artificiale astfel incit același grup de
canale poate fi utilizat într-o celulă diferită care se află destul de departe de cealaltă pentru
ca frecventele lor să nu interfereze.

Page 6 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

După cum se poate vedea in figura următoare, organizarea corecta asigura ca niciodată
două celule vecine indiferent de grupul din care fac parte nu vor folosi aceeași frecventă.
Grupurile se vad in figura de mai jos cu contur îngroșat.

Figura 44 – Amplasarea grupurilor de celule si re-alocarea canalelor fizice

Celulele cu același număr au același set de frecvente (exemplu celula 1) însă distanta
geografică dintre ele previne interferentele. Astfel, datorită faptului că numărul de seturi de
frecvente disponibile este, 7 factorul de reutilizare a frecventelor este de 1/7. Deci, fiecare
celula folosește 1/7 din canalele radio totale disponibile.

Alocarea frecventelor
Celulele pot acoperi teoretic o zona geografica fără obstacole, cu un diametru de maxim
34 - 35 km însă, acest lucru nu este eficient deoarece pe de-o parte in acea zona destul de
întinsă numărul de canale radio este limitat la o 1/7 din totalul frecventelor si când cererea
este mare sistemul nu mai are capacitate (pot fi multe comune / sate pe o raza de 20-30 km
de antena celulei, in aceasta arie iar daca doar 10 telefoane din fiecare sat solicita acces
capacitatea per ansamblu este insuficientă, asta fără a socoti numărul de abonați in tranzit -
de exemplu pe o sosea), iar in situația orașelor este nevoie de capacitate mare raportata pe
un spațiu restrâns - spre exemplu pe o rază de 300m într-un oraș pot fi ușor peste 50-100
cereri de acces la rețea la un anumit moment de vârf. Astfel s-a dezvoltat conceptul de celule
mici, „micro-celule”. Într-o zona anume mai aglomerată se pot amplasa mai multe celule mici
după modelul deja cunoscut, fără ca ele sa se interfereze, preluând astfel mai multe apeluri
dintr-un grup de zone unde o singura celula nu are capacitatea necesara. De asemenea micro-
celulele sunt utile si pentru a preîntâmpina apariția "zonelor moarte", de umbra radio, ce se
produc intre blocuri si alte obstacole naturale relativ mici. Prin amplasarea strategica a mai
multor antene in zonele critice se elimina porțiunile cu semnal foarte slab sau deloc ce pot
apărea chiar fiind la distanta mică de antena celulei ce deservește aria. Similar, la scara mică
dar in care sunt aglomerări mari de persoane (utilizatori – de exemplu in clădiri de birouri,
baruri / cluburi, stadioane etc.) se practica amplasarea de microcelule locale.
Page 7 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

Pe masuri ce o zonă de serviciu devine tot mai aglomerată cu utilizatori, o zonă este
deservită de mai multe celule mici. In acest fel centrele urbane pot fi împărțite in cate zone
este necesar pentru a furniza un nivel al serviciului acceptabil in regiunile cu trafic mare, in
timp ce in zonele rurale sau izolate se folosesc celule mari, mai puțin costisitoare:

Figura 55 – Gruparea seturilor de celule / microcelule într-un spațiu fizic dat

4.2. Asigurarea mobilității – transferul Handoff / Handover

Problema principală ce apare într-o rețea celulară se produce atunci când un abonat
circulă de la o celulă la alta celulă in timpul unei convorbiri (de exemplu este in mașină).
Pentru ca zonele adiacente nu utilizează aceleași canale radio, o convorbire trebuie ori
terminata ori transferata de pe un canal radio pe altul, respectiv de pe o celula pe alta, când
un utilizator traversează linia dintre celule adiacente. Pentru ca întreruperea comunicării nu
este acceptabila, procesul de transfer (handoff sau handover) a fost creat. Handover-ul are
loc când rețeaua de telefonie mobila transferă in mod automat o convorbire de pe o antenă
pe alta respectiv de pe un canal radio pe un altul, când mobilul trece într-o celula adiacentă.

Page 8 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 66 – Realizarea transferului (Handover) a terminalului mobil intre BTS-uri

In timpul unei convorbiri cele doua părți se afla pe un canal de voce anume. Când
unitatea mobilă se mișcă in afara ariei de acoperire a unei celule date, recepția devine mai
slabă iar puterea necesară pentru transmisie de la mobil către celulă creste. In acest moment
telefonul caută alte celule mai puternice ce ar trebui sa fie prin preajmă, conform si cu
informațiile primite de la sistem pe canalele de semnalizare către terminal, iar dacă găsește o
celulă viabilă, cu nivel de semnal acceptabil cere un transfer. Sistemul comuta convorbirea pe
un canal cu semnal mai puternic într-o noua celulă fără a întrerupe apelul si fără alertarea
utilizatorului. Convorbirea continua atât timp cit utilizatorul vorbește, iar acesta nu observa
transferul deloc, cel puțin teoretic. In realitate trecerea poate fi observata de către o persoana
cu experiență si cunoștințe adecvate – se remarca o întrerupere foarte scurtă produsă de
faptul ca la transfer exista un timp mort, telefonul fiind mutat nu numai pe un alt canal dar si
pe un alt slot de timp (time-slot). Daca de exemplu telefonul se afla pe slotul 5 iar transferul
trebuie făcut pe slotul 2 automat va apare un timp mort, respectiv un ciclu pierdut. In mod
teoretic daca telefonul este transferat pe slotul 7 întreruperea n-ar trebui sa mai fie sesizabilă
dar din motive de compatibilitate toate echipamentele accepta un timp „mort” pentru a
sincroniza corect emisia mobilului deoarece mai este un parametru ce afectează comunicația,
si anume întârzierea datorata distantei, time-advance, care trebuie resincronizat pe noua
celulă si asta cere un ciclu de emisie.

5. Arhitectura rețelei fizice

Arhitectura tipica a rețelei GSM este prezentata in figura următoare:

Page 9 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 77 – Arhitectura fizica simpla a rețelei GSM de utilitate publica

• ME = Mobile Equipment / Station – telefonul sau terminalul mobil;

• BTS = Base Transceiver Station – adăpostește transceiverul radio ce definește
o celulă anume, este reprezentat de aparatura ce asigura emisia/recepția,
protocoalele si interfațarea semnalelor intre mobil si celula. Antena unei celule
este de regulă conectată la acest transceiver, BTS. Fiecare celula/antena in
parte are nevoie de un BTS. Acesta menține conexiunea radio intre terminalul
mobil si retea (transmite/primește apeluri de la Mobile Station);
• BSC = Base Station Controller – este un controller ce asigură alocarea
resurselor de trafic pentru una sau mai multe BTS-uri. BSC-ul este un controller
care asigura legăturile la distantă intre BTS-uri, prin microunde sau fibră optică,
alocă frecventele fiecărui BTS din subordine, salturile in frecventă,
semnalizările, reglarea automată a puterii la emisie (atât pentru stația de bază
cat si informația de putere transmisă terminalelor mobile etc.). Acesta
controlează resursele radio si semnalizările la nivelul BTS-ului (frecvente,
canale s.a.);
• MSC = Mobile Switching Center – subsistemul de retea are ca o componenta
esențială "centrala mobila" (Mobile services Switching Center - MSC). Aceasta
acționează ca un nod de comutare intre sistem si rețeaua publica de telefonie
sau alte reţelei GSM. Mai mult, centrala MSC asigura funcționalitatea necesară
unui abonat, cum ar fi înregistrarea, autentificarea, updatarea locației,

Page 10 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

roaming-ul intre reţelei naționale, rutarea apelurilor in roaming internațional

etc.
• HLR = Home Location Register – registrul de locație, o baza de date care
conține toate informațiile administrative ale fiecărui abonat din rețea,
împreună cu locația curentă in sistem (zona/celula). HLR-ul asista in rutarea
apelurile de intrare către telefoanele mobile. In mod normal o rețea GSM are
un singur registru de locație dar in cazul rețelelor mari se pot utiliza mai multe
baze de date distribuite, locale etc.;
• VLR = Visitor Location Register – registrul locației vizitatorilor, este o baza de
date care conține informații administrative selective din HLR necesare pentru
controlul apelurilor si asigurarea serviciilor GSM pentru fiecare telefon in parte
aflat in zona geografica controlata de VLR-ul in cauza. VLR-ul poate fi
implementat si ca unitate independenta iar împreună cu MSC-ul pot controla
aceeași zona. Proximitatea intre VLR si centrala MSC asigura o scurtare a
timpului necesar pentru a iniția un apel;
• AuC = Authentication Center – este o baza de date securizata ce conține o
copie a fiecărei chei de identificare (secrete) înscrise in fiecare SIM. Copia este
folosita atat pentru autentificare cat si pentru criptarea canalului radio;
• EIR = Equipment Identification Register – baza de date cu echipamentele
înregistrate in rețea si informațiile specifice, cu prioritizare pentru acele
echipamente ce sunt restricționate sau interzise in rețea. Exista trei tipuri de
liste:
o Lista neagră – conține terminale cu probleme tehnice de interfața radio
grave, care deranjează sau perturba comunicația cu rețeaua mobilă si
a altor echipamente (de exemplu, aceste telefoane defecte care emit
pe o bandă de frecventă mai largă decât ar trebui);
o Lista gri – conține telefoane care au probleme, dar nu influențează si
alte echipamente;
o Lista albă – restul telefoanelor înregistrate in rețea (si ale căror numere
se regăsesc in HLR si VLR);
Nota: rețeaua își „completează” EIR automat, in funcție de starea tehnica
raportata sau constatata pentru fiecare terminal in parte. Informația de stare
se completează in sensul negativ la fiecare eveniment in parte si se
actualizează la fiecare informare de inițializare a terminalului (având in vedere
si eventuala „reparare” a acestuia);
• PSTN/ISDN = Public Switched Telephone Network / Integrated Services Digital
Network – rețeaua de telefonie fixă sau orice rețea externa care se conectează
la nivel de conexiune fizica de debit mare (implicit conexiune fixa).

Terminalele mobile (telefoanele sau terminalele de date, identificate prin intermediul

unui modul de identificare a utilizatorului – SIM (Subscriber Identifier Module), in general
standardizata sub forma unei cartele electronice) care pot fi la rândul lor împărțite in două
subgrupe, prima ar fi partea de hardware ce reprezintă telefonul in sine cu toate
componentele sale electronice, ce poate fi identificat printr-un cod unic fiecărui terminal
numit IMEI (International Mobile Equipment Identification) iar partea a doua este

Page 11 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

reprezentata de componenta de rețea care rulează pe acesta, respectiv sistemul de

identificare a utilizatorului, care este stocata in cartela SIM. Informația cartelei SIM este unica
pentru fiecare client al unei rețele GSM si are ca si partea hardware, un cod unic de
identificare a cartelei/utilizatorului numit IMSI (International Mobile Subscriber Identity).
Aceste doua coduri IMEI + IMSI reprezintă identitatea unui abonat in rețea. Codul telefonului
IMEI conține codate informații despre tipul telefonului, model, generație, fabricant, funcții
speciale, înregistrarea unor eventuale probleme tehnice la nivel de interfață radio etc.

5.1. Alocarea temporara (TDMA)

Alocarea in timp este realizata ciclic, in așa fel încât să se asigure următoarele deziderate
absolut obligatorii pentru ca o transmisie de voce, imagini sau date să se realizeze suficient
de coerent astfel încât utilizatorul să o perceapă ca fiind continuă si fără întârzieri:
- Fiecare terminal primește un interval de timp (slot) in care poate face comunicație,
conform unei structuri de transmisie prestabilita - se transmit 4 secvențe, in funcție
de necesar sau starea terminalului, astfel:
o NB (Normal Burst) – secvența de transmisie „normală”, utilă, in care se
transmit informațiile de la utilizator (voce, date etc.);
o FB (Frequency Burst) – secvența de corecte a frecventei fizice de operare, in
care se „negociază” frecventă pe care se va face următoarea transmisiune
fizica;
o SB (Synchronization Burst) – secvența de sincronizare – datorită deplasării
terminalelor, fată de celula cu care se face transmisia, apar fenomene de
latenta si reflexii (simple si multiple, in special in zonele urbane) astfel că la un
număr de transmisiuni succesive se impun re-sincronizarea terminalului cu
rețeaua;
o DB (Dummy Burst) – secvența alocată atât pentru sincronizare cat si pentru
alte „negocieri” intre terminal si rețea, semnalizări si reglaje automate care se
fac la nivelul interfeței radio (de exemplu: reglarea puterii de emisie a
terminalului in funcție de nivelul recepționat de stația de bază la recepție);
o AB (Access Burst) – secvența de solicitare a accesului in rețea;
Fiecare SLOT de transmisie are alocat un interval fix de 577 µs in care se transmit un
număr de 156.25 simboluri (respectiv 156 simboluri utile + 0.25 interval de garda)
Fiecare celula aloca pe fiecare frecventa, ciclic un număr de 8 slot-uri de timp,
numerotate de la „0” la „7”. Aceasta alocare se numește FRAME.

Page 12 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 88 – Detalierea unui SLOT temporar si alocarea acestuia in cadrului unui

FRAME

- Fiecare celulă alocă un număr de FRAME-uri de timp, fiecare frame conținând 8 slot-
uri pentru fiecare canal fizic. Celulele (BTS) pot fi simple sau multiple, in funcție de
necesarul de resurse la o locație data fiind posibilă instalarea mai multor echipamente
la aceeași locație, fiecare operand pe un pachet diferit de frecvente dar respectând
strict si precis același slot-uri de timp;

Page 13 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

- Rețeaua in ansamblu asigura o alocare temporară astfel încât datele se transmit intre
celula (Stația de bază) si controller si apoi in toata rețeaua in tot in pachete temporare,
strict alocate, astfel încât acestea să permită redistribuirea in retea si in final către
terminalele corespondente.

Organizarea temporara este realizata piramidal, astfel încât toate datele sunt „colectate”
simultan de la toate terminalele din teren si apoi „împachetate” secvențial, astfel:
o SLOT-ul de timp reprezintă pachetul elementar de date, având o lungime de
577 µs si o repetitivitate de 4.615 ms (8 x 577 µs). Acesta este intervalul alocat
fiecărui terminal;
o FRAME – pachetul de cate 8 slot-uri, gestionat la nivel de celula pentru fiecare
frecventa fizica. Un FRAME are lungimea de 6.615 ms. In literatura de
specialitate, FRAME-ul GSM a devenit „standard” de facto, fiind numit si
„TDMA frame”;
o MULTI-FRAME reprezintă alocarea la nivel de zona (BSC) si colectează FRAME-
urile de la celulele gestionate. Un MULTI-FRAME poate avea una din
următoarele variante de alocare:
§ 26 de FRAME-uri, având durata de 120 ms, sau
§ 51 de FRAME-uri, având 235.38 ms;
o SUPERFRAME colectează MULTI-FRAME-urile din teren, secvențial, astfel:
§ 50 de MULTI-FRAME-uri succesive de cate 120ms fiecare sau
§ 21 de MULTI-FRAME-uri succesive de cate 235ms fiecare;
Astfel, un SUPERFRAME are durata de 6.120 secunde, acesta fiind practic
durata de re-sincronizare a tuturor Controllere-lor (MSC) din rețea;
o HIPERFRAME reprezintă colectarea si memorarea tuturor secvențelor la nivel
de rețea, sterilizând 2048 de SUPERFRAME-uri, având durată reală de 3 ore, 28
minute, 53 secunde si 76 sutimi (3h28m53.76s). Practic, întreaga rețea GSM se
re-sincronizează la fiecare interval HIPERFRAME.
Pentru asigurarea preciziei respectării alocării slot-urilor la nivelul întregii rețele, aceasta se
sincronizează utilizând un mecanism de tip ceas unic, considerat universal in cadrul rețelei,
transmis in fiecare FRAME in intervalul alocat SB. Astfel, este necesar un singur server de timp
de înaltă precizie la nivelul rețelei, acesta asigurând sincronizarea tuturor elementelor de
rețea din subordine (piramidal), iar terminalele nu necesita ceasuri de înaltă precizie, fiind
suficient un ceas local capabil sa asigure precizia de transmisie la nivel de bit, respectiv:
577 µs / (156.25 simboluri x 2 biti) = 1.8464 µs
ceea ce corespunde unui oscilator de ceas de 541kHz, perfect realizabil local si cu consum
redus (in general cristal de cuarț divizat sau PLL integrat).

Page 14 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 99 – Detalierea structurii de alocare la nivel de FRAME-uri in rețeaua GSM

Practic, terminalele neutilizate (aflate in stare de așteptare sau „Stand-By”) care se afla in
aria geografica deservita de o celula data sunt permanent in stare de recepție, reducându-si
consumul de energie si fără să ocupe un SLOT temporar.
Acesta trec in stare activa numai la cerere, venita dinspre utilizator sau rețea (in funcție
de direcția apelului sau a secvenței de date), interval in care li se aloca un SLOT temporar si in
care acestea fac trafic radio.
Astfel, resursele de canal fizic (frecventa x time-slot) sunt alocate numai in condițiile unui
apel sau a unei comunicații de date, permițând unui număr nelimitat de terminale să se afle
in zona de acoperire a unei celule si alocând resurse in mod dinamic numai acelor utilizatori
care generează efectiv trafic radio.
In afara de canalele logice folosite in mod normal pentru convorbiri, numite canale
dedicate, un anumit număr de canale sunt rezervate pentru sistem, si sunt cunoscute sub
denumirea de canale de semnalizare sau de asociere etc. Dintre acestea cele mai importante
sunt:
1) Broadcast Control Channel (BCCH) - Canal de control, transmite continuu informațiile
precum identitatea celulei, a stației de bază, alocarea frecventelor in cadrul celulei si
secvențele de salt in frecventă. Pe baza acestei informații un terminal (telefon) poate
lua decizia de a solicita Handover sau pur si simplu de a selecta celula cea mai
puternica, respectiv cea mai aproape in cazul in care sunt recepționate mai multe
celule.

Page 15 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

2) Frequency Correction Channel (FCCH) and Synchronisation Channel (SCH) - Canalul de

control al frecventei si a sincronizării, este folosit pentru sincronizarea telefoanelor in
cadrul slotului de timp, oferă referința de timp;
3) Random Access Channel (RACH) - Canalul de acces aleator, este un canal special
(Slotted Aloha) prin care un terminal solicita acces la rețea pentru a iniția sau acceptă
un apel;
4) Paging Channel (PCH) - Canal de apel, folosit pentru a alerta un terminal anume ca
urmează să primească un apel si că trebuie să inițieze acces la un canal dedicat;
5) Access Grant Channel (AGCH) - Canal de autorizare a accesului, este folosit pentru a
transmite terminalului informație de semnalizare cu scopul de a obține un canal
dedicat in urma unei cereri prin canalul de acces aleator.

6. Alocarea frecventelor - FDD

Toate generațiile GSM utilizează pachete de frecvente fizice (canale) alocate prin licențiere.
Aceste canale fizice sunt împărțite in pachete corespunzătoare fiecărei celule fizice,
operatorul având posibilitatea să optimizeze alocarea in funcție de aglomerarea utilizatorilor
in zone geografice deservite de celule.
Pentru o buna fiabilitate a transmisiei, in toate sistemele care au disponibilitate mare de
canale fizice soluția optimă o asigură sistemul „salt de frecventa” - fiecare slot de timp este
transmis in alta frecventa (canal fizic), după un număr de salturi revenindu-se la canalul inițial.
Aceasta tehnica se numește Acces Multiplu cu Diviziune de Frecventa - FDMA (Frequency
Division Multiple Access) si prezinta următoarele avantaje:
Ø Fiabilitate mare a transmisiei, in cazul unui canal fizic (frecventa) care prezinta
interferente sau zgomot transmisia afectata este corectata la următorul salt;
Ø In lipsa informației privind schema de salt (care este disponibilă numai perechii
Terminal – BTS) transmisia este practic imposibil de interceptat (pentru aceasta ar fi
nevoie de aparatura de recepție simultana pentru toate frecventele alocate si sisteme
de reconstituire a informațiilor din toate canalele simultan) – această tehnică
funcționează ca si soluție de criptare a transmisiei la nivel fizic;
Ø Canalele fizice identificate cu probleme (interferente sau zgomot) sunt identificate de
către BTS si izolate – sistemul central (NoC – Network Operation Control) este informat
cu privire la apariția problemei, iar terminalele nu mai primesc alocare in frecventa
respectiva pana la remedierea problemei;

Page 16 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

Figura 1010 – Transmisia cu salt de frecventa – FDMA in aplicatia GSM

După cum se observă in figura anterioară, fiecare slot de timp este transmis pe o altă
frecventă, schema de multiplexare si acces fiind secretă, cunoscuta numai la nivel de rețea (in
fapt la BSC si BTS), fiind transmisă fiecărui terminal la inițierea apelului si la Handover.
Prin excepție de la regula de salt, se remarca existenta unui slot de timp „fix” care
totdeauna se repeta ciclic pe aceeași frecventă, in pereche Rx/Tx (pe un canal de recepție si
respectiv unul de emisie). Acest slot, numit Becon („baliza”) reprezintă intervalul standard
utilizat pentru identificarea fiecărui terminal la pornire / inițializare, sau pentru resincronizare
in cazul in care un terminal a pierdut schema de salt.

7. Codificarea / digitalizării vocii

Tipic, într-un sistem GSM, vocea este codificata digital la o rata de 13 kbps folosindu-se
un codec special GSM. Codificarea la 13 kbps se numește „full rate encoding”, adică codificare
la maxima capacitate a canalului.
In generația a doua GSM (G2) s-a standardizat si un codec ce poate codifica vocea la numai
7 kbps, astfel mărind capacitatea rețelei in detrimentul calității sunetului. Codificarea la 7
kbps se numește „half-rate eocoding”, adică, codificare la jumate din bandă. Ulterior, de la
3G in sus, s-a stabilit ca opțiune de transmisie utilizarea unui codec de 25kbps, corespunzător
unei eșantionări a semnalului audio la 12.5kHz, suficient pentru un semnal audio de calitate
foarte buna (similar Radio FM – numit GSM-HD).

Page 17 of 18
RADIOCOMUNICATII SI TELEVIZIUNE Curs nr. 11
PENTRU TRANSPORTURI

8. Alte aspecte specifice

Sistemul GSM este rezistent la interferente si propagare multipath (reflexii) prin folosirea
unui sistem de corecție de erori "forward error control" si o egalizare digitala. Se utilizează un
pachet standard de date (numit „burst”) de 26 biți cunoscuți ca informație care este transmis
si apoi comparat cu o copie, diferențele fiind egalizate, astfel minimizând impactul unei erori
localizate.
Natura slotului digital TDMA asigura si salturile in frecventa când perturbația este
localizată si de asemenea, controlul puterii terminalelor ce asigură o utilizare mai eficientă a
bateriei.

Page 18 of 18