• Ecologia este o ramură a biologiei care studiază interacțiunea dintre organisme, plante și mediul

în care ele trăiesc (abiotici și biotici). Pentru aceasta ecologia analizează îndeaproape structura,

funcția și productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populații, biocenoze) și a
sistemelor mixte (ecosisteme). În continuare, o scurtă  introducere în ştiinţa ecologiei.

• Primul savant care a reliefat principiul interacțiunii în lumea vie a fost Charles Darwin. Darwin a
observat că diferitele specii se influențează reciproc prin activitățile lor și că de aceste
interacțiuni reciproce depinde succesul unei specii în lupta pentru existență, adică numărul său
de supraviețuitori, de urmași. Ideile lui Darwin au fost dezvoltate de zoologul Ernst Haeckel care
a fost primul care a formulat termenul de ecologie în anul 1866.

• Ecologia după Ernst Heinrich Haeckel (1866): ”Studiul interacțiunilor dintre organismele vii și
ambient și organismele vii între ele în condiții naturale” (de la cuvântul elin οικος = casă, cămin).
Oameni de ştiinţă care studiază ecologia se numesc ecologi, ei nu trebuie confundaţi cu
ecologiştii, termen care desemnează persoanele care militează pentru protecţia mediului.

• Principalele ramuri:

• Autecologia: ecologia speciilor individuale, răspunsul acestora la stimuli, adaptarea.

• Sinecologia: ecologia ansamblului speciilor;

• Ecofiziologie: disciplină care studiază fiziologia diferitelor grupe de organisme în corelație cu

mediul natural.

După biomul studiat:

• Ecologie polară;

• Ecologia deșertului;

• Ecologie tropicală;

• Ecologie bentică;

• Ecologia pădurilor.

După specia studiată

Ecologia animalelor;

• Ecologia plantelor.

• Alte ramuri

• Biogeochimie;

• Macroecologie;

• Microecologie;

• Eco-artă;
• Nişa ecologică este locul ocupat de o populaţie în cadrul mediului său de viaţă. Fiecare
populaţie ocupă o singură nişă. Nişa ocupată de o populaţie reprezintă totalitatea
caracteristicilor ecologice ale acestei populaţii, mai precis funcţia acestuia în mediu. Nișa
ecologică se referă la rolul organismului in lanțul trofic. Astfel nisa ecologica a pisici salbatice
este de consumator secundar,deoarece se hraneste cu consumatori primari-soareci,pasari.

• Nisa ecologica a rimei insa este descompunator al resturilor organice din sol,cu care se hraneste.

• Viaţa oricărui organism este strâns legată de mediul de viaţă al acestuia. Mediul le oferă
organismelor hrană, adăpost şi parteneri de împerechere. Biotopul influenţează viaţa
organismelor prin luminozitate, temperatură, umiditate, prezenţa surselor de apă şi mulţi alţi
factori. Nici un organism nu poate trăi într-un mediu care nu îi oferă hrana necesară. Plantele nu
pot trăi în medii lipsite de lumină precum peşterile, deoarece ele se hrănesc prin fotosinteză şi
au nevoie de lumină pentru a-şi produce hrana; în schimb bacteriile, ciupercile şi animalele pot
trăi în astfel de medii deoarece sunt organisme heterotrofe. Animalele care trăiesc în medii
lipsite de lumină şi-au pierdut simţul văzului sau îl păstrează, dar slab dezvoltat; multe dintre ele
sunt translucide sau transparente. Fertilitatea solului influenţează viaţa plantelor şi prin aceasta
pe cea a organismelor care se hrănesc pe seama altor organisme. Solul influenţează viaţa
plantelor şi prin aciditatea sa.

• Echilibrul ecologic reprezintă ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente

ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a
acestuia.

• Existența echilibrului ecologic a fost constatată empiric încă din trecut, dar analizată și
fundamentată teoretic în secolul al XX-lea, ca urmare a distrugerilor provocate de intervențiile
umane în lanțul trofic și de dezvoltarea unei științe a echilibrului natural al viului, ecologie.
• Ca urmare a dezechilibrului ecologic provocat de țările industrializate atât pe teritoriul lor cât și
pe teritoriul altor state s-a putut constata că natura nu dispune întotdeauna de mijloace pentru
refacerea echilibrului ecologic, în foarte multe situații fiind necesară intervenția recuperatoare a
omului.

• Apa este parte integrantă din patrimoniul public și constituie un factor determinant în

menținerea echilibrului ecologic.[3]

• Menținerea echilibrului ecologic presupune adoptarea unei strategii, aplicarea unor instrumente
de ordin economic, tehnic, juridic și instituțional care să asigure protejarea efectivă și durabilă a
mediului înconjurător.

• În urma efectuării acestui proiect am ajuns la concluzia că ecologia este o știință pe care e
necesar să o cunoaștem, întrucât aceasta face parte din viețile noastre de zi cu zi, noi având un
rol important de a menține echilibrul ecologic în natură, ceea ce se poate întâmpla numai dacă
acționăm acum, făcând chiar și lucruri banale, dar care au un rol important pentru planetă, cum
ar fi sortarea deșeurilor, economisirea apei sau amenajarea spațiilor verzi în curțile noastre.