Referat

la fizică
Pe tema:Surse
de curent
electric.

A verificat: A elaborat:
Carabulea Tatiana Slobodeniuc Daniela
grupa E-21
1.Istoria invenției sursei de curent.
Istoria electricității are ca obiect evoluția studiului și aplicațiillor în practică
ale fenomenelor electrice. Încă din antichitate a fost remarcat fenomenul de
electrizare a corpurilor. În jurul anilor 600 î.Hr., grecii antici au descoperit că
dacă se freacă blana pe chihlimbar (rășină fosilă de copac) se constată o
atracție între cele două, astfel încât putem afirma că grecii au descoperit de
fapt electricitatea statică. În secolul al 17-lea au avut loc mai multe
descoperiri în legătură cu electricitatea, cum ar fi inventarea unui generator
electrostatic, diferențierea dintre curenții electrici pozitivi și negativi, precum
și clasificarea materialelor în conductori sau izolatori.În anul 1600, fizicianul
englez William Gilbert a folosit cuvântul latin „electricus” pentru a descrie
forța pe care anumite substanțe o exercită atunci când sunt frecate unele de
altele. În anul 1752, Ben Franklin a efectuat celebrul său experiment cu un
zmeu şi o cheie în condiţii de furtună. Prin acesta el a dovedit, pur și simplu,
că fulgerele și micile scântei electrice reprezintă același lucru. Fizicianul
italian Alessandro Volta a descoperit că anumite reacții chimice pot produce
electricitate, iar în anul 1800 el a construit pila voltaică (o baterie electrică
timpurie), care a produs un curent electric continuu. În anul 1831 Michael
Faraday a creat dinamul electric (un generator de energie) prin care a obținut
curent electric într-un mod continuu și practic. Această descoperire a creat
condiţiile pentru ca americanul Thomas Edison şi omul de ştiinţă britanic
Joseph Swan să inventeze fiecare în parte, în țările lor, becul cu filament
incandescent în jurul anului 1878. Mai târziu, la sfârşitul anilor 1800 și la
începutul anilor 1900, inginerul şi inventatorul sârbo-american Nikola Tesla a
contribuit decisiv la apariţia aplicaţiilor comerciale ale electricităţii. Mai
târziu, inventatorul şi industriaşul american George Westinghouse a
achiziționat și dezvoltat motorul patentat de Tesla pentru generarea curentului
alternativ. Activitatea lui Westinghouse, Tesla și a altora a convins treptat
societatea americană că viitorul energiei electrice este reprezentat de curentul
alternativ, mai degrabă decât de curentul continuu. Printre cei a căror
activitate a condus la utilizarea energiei electrice aşa cum este în prezent se
numără inventatorul scoţian James Watt, Andre Ampere, un matematician
francez, matematicianul și fizicianul german George Ohm.

În concluzie, nu a existat doar o singură persoană care a descoperit

electricitatea. Deşi conceptul de electricitate a fost cunoscut de mii de ani,
studiul științific şi aplicaţiile comerciale ale acesteia au fost realizate de mai
multe genii care au lucrat în același timp la aceste probleme.
2.Principiul de funcționare a sursei de curent.
Michel Faraday își propune producerea curentului electric cu ajutorul
magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le
cu succes în anul 1831. În anul 1831 Michael Faraday a creat dinamul
electric (un generator de energie) prin care a obținut curent electric într-
un mod continuu și practic. Fenomenul de inducție electromagnetică este
descris matematic de legea inducției electromagnetice, formulată de
Michael Faraday în 1831.
Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în apariția unei
tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp
a fluxului magnetic (numit inductor) care străbate conturul circuitului.
Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței
circuitului.
Acesta a efectuat un experiment (numit ulterior experimentul lui
Faraday) utilizând un dispozitiv format dintr-un inel de fier pe care sunt
înfășurate două bobine. Una dintre înfășurători este conectată la un
galvanometru, iar cealaltă la o sursă de curent continuu. La închiderea
sau deschiderea circuitului de curent continuu , are loc o variație a
fluxului magnetic în bobina conectată la sursa de curent. Galvanometrul
indică apariția unui curent electric variabil și în cealaltă bobină. Sensul
curentului indus este dat de regula mâinii drepte. Acest curent este astfel
orientat, încât fluxul său magnetic se opune variației fluxului inductor ,

iar tensiunea electromotoare indusă ℰ este proporțională cu viteza a

acestei variații:

(expresia matematică a legii lui Faraday).

Variația fluxului magnetic se poate datora:

 variației locale a inducției magnetice (la transformatoare);

 mișcării conturului parcurs de curent într-o direcție care
intersectează linii de câmp magnetic (la generatoare și motoare
electrice).
3.Clasificarea surselor de curent și descrierea lor.
Sursele de curent electric se clasifică după următoarele criterii:
1.După frecvență se distinge:
-Curentul galvanic,constant sau continuu, cu frecvența”0”;
-Curentul variabil -de joasă frecvență (1-1000 Hz); -de medie
frecvență (1000-10000 Hz);-de înaltă frecvență(peste100000Hz)
2.După direcție:
-Unidirecțional(polarizat)-lipsa de oscilații a particulelor și
existența unor efecte polare(curentul galvanic, curentul cu
impuls cu pantă bruscă și progresivă)
-Bidirecțional(nepolarizat)-oscilații ale particulelor în raport cu
poziția inițială; se remarcă absența efectelor polare, ceea ce se
traduce prin absența riscului de arsură chimică la contactul cu
metalele.
3.După organizarea temporală a undelor electrice:
-Curent alternativ,când undele elctrice se succed fără interval
libere;
-Curent cu impulsuri(pulsați),când yndele sunt separate de
interval libere.
4.După forma undei:
-Impulsuri mono- sau bifazice simetrice, asimetrice, rectangular,
sinusoidale, exponențiale, triunghiulare etc.
Mai avem, surse de curent ca:
1. Surse de curent elementare
2. Surse de curent cascod
3. Surse de curent cu autopolarizare
4. Surse de curent cu dependenta redusa cu temperatura