Iertat fi-va sa prazi oameni prin un nou metod ghibaci, Sa te-nsori, sa lasi copiii, cununia s-o disfaci? Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate? Sa auda farizeii si a vitiilor gloate, Critico nemituita, adevarul cel curat La acii ce vreau s-asculte spune-l astazi dizghetat. Unde-i legea cea sfintita si dreptatea nevanduta, Intre noi din vechi aflat-ati o petrecere placuta, Pre voi bunii si parintii cu respect v-au onorat, Insa-n loc ca stranepotii p-urma lor sa fi calcat, Derazand simplicitatea timpurilor ce-s trecute, Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute. Vorbe multe sunatoare, dar veninu-i mezul lor, Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor. Unde-s oameni de parola, amici unde-s cu tarie, Unde giunii care patriei razim, vanta ei sa fie? Sotii giugul ce-l giurasa nu voiesc a-l mai purta, Pana nu cata alt merit decat cel a defaima; Patriotii intre sine un altuia groapa sapa, De averea cea staina epitropul sa adapa. Giudele, caruia datu-i ministerul cel mai sfant, Direptatea celor meseri s-al sau vinde giuramant. Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege Reformat-au societatea cu-ntaleapta eterna lege, Nice Stefanu cel Mare, de nemicii patriei-ncins, Combatand un miez de secol, trii imperii au invins! Inarmeaza-te, romane, cu otele si cu zale, Mai mult insa te-ntareste si cu armele morale! Nemoralul, egoizmul, interesul ovelit Sunt tirani carii sa-ncearca sa te tie catusit. Asa Roma, a noastra muma, pani virtutea avea altara, Fericita-au fost in nuntru si temuta din afara; Dar cand cetatenii Romei de virtuti s-au departat, Cele urzite-n curs de secoli intr-o zi s-au surupat. De a strainilor urzele au scapat a noastra tara, Numai vitiul din nuntru va putea ca sa o piara!