Meros, congiuratul giune, c-un pumnal intre vestminte,
Dar surprins fara de preget viglele l-a ferecat Si la rege domnitorul l-a condus mai inainte. Cu urgie ista-ntreaba: �Zi-m, pumnarul pentru cine?i �De tirani sa scape patria, menit era pentru tine!i �Daca asa, sumete giune, tu pe cruce vei pieri!i �Nu cer ca sa-mi ierti viata; din doi unu-avea sa moara; Ce, de vrei a mele patimi mai mult inca-a prelungi, Lasa-ma, te rog, trei zile, sa marit p-orfana sora! Spre credinta dau p-amicul, pana-atuncea pre el inchide; La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide!i Atunci regele-n vendeta, surazand, cu aer lin, Dupa scurta meditare au raspuns: �Ei bine, fie, Cele care-mi cei trei zile libere iti las deplin, Dar trecand semnalul termin, de pe-acuma sa se stie Ca-n cea zi, fara crutare, cu amicul d-inchisoare Imparti-s-a a voastra soarta, tu-i fi liber, iar el moare!i La amicul Meros vine: �Tiranul a triumfat! Noua victima, pre mine, cu moarte pe cruce cearta, Pentru ca spre-a patriii paos a-l ucide am cercat. Insa in a lui trufie inca zile trei imi iarta, Pan pe sora marita-voi; rog te pune chizes mie; Giur ca vin sa-mi trag osanda, sa te scap de-a lui urgie!i Tacand il imbratosaza amicul cel credincios, Tiranului se supune si-ntra-n a lui inchisoare; Cela alt atunci purcede si in timpul pretios Repede asigureaza soarta giunei surioare. Prin plinirea indatorirei a lui cuget se impaca, Iute indarat se-ntoarna, ca terminul sa nu treaca. Deodata varsa ploaie cerul incarcat de nor, De pe munti, din rapi, din lacuri se reped mii de povoaie, Raurele se fac rauri, valea s-umple d-unda lor, Si la punte cand agiunge calatorul in nevoie, Volbura infurieta temelia ei o sapa, Surpa bolta cea haita, ce tunanda cade-n apa. Cufundat in rea durere pe mal cura-n gios, in sus, Insi verunde ochi-ntoarna, a lui voce oriunde suna, Agiutor chemat n-aduce de pe malul cel opus, Ca la vad nu-i nici o luntre ca sa-l treaca impreuna, Nici munteanul nu conduce de la codru a sa pluta, Ca salbatica cea apa e in mare prefacuta. In genunchi mizerul cade, langa valul intartat, Plange, roaga si suspina, manele la ceri intinde: �Te rog, Zeule, -nfraneaza cursul raului turbat! Orele sunt fugatoare si trecut-au de merinde, Soarele va sa apuna; de n-agiung pana in sara, Pentru mine fara culpa bun amicul va sa piara!i Infiorarea a naturei elementele-a sporit. Fara paos, tot mai tare, val pe val mana nainte, Dar mai iute se strecoara clipele necontenit. Atunci el s-imbarbateaza, pe amic avand aminte, Se arunca-n sanul apei si luptand peste masura Cu brat foarte o dispica si un zeu de el se-ndura. Agiungand la mal se-nchina geniului scutitor, A lui pas inaripeaza, cand de oameni rai o ceata, Trecand pe la o padure, iese din ascunsul lor, Il incungiura, l-ataca si cu furie-nveninata In potica cea ingusta calea-i cearca a inchide, Ca sa-l prinda cu odoare, spre a-l prada si a-l ucide. �De la mine ce se cere, a strigat de fior cuprins, N-am nimica-n asta lume decat viata ticaloasa, Si-asta inca pana-n sara a da regelul m-am prinsi. Smulge arma de la hotul, si cu voce furioasa �De amic nu te indura!i strigi, apoi cu cea maciuga La pamant pe trei i culca, ceialalti se dau la fuga. Soarele iesind din nouri sageteaza al sau foc, De caldura, d-osteneala, a pasi el nu mai poate, Ca genunchii i se-ndoaie, incat cade chiar pe loc. �Tu, ce dintre hoti, din ape indurat-ai a ma scoate, Ori voi-vei ca aice sa fiu prada de vro fiara, Sa las pe dulce amicul pentru mine ca sa piara?i Deodata-n propiere un placut lin murmuriu In tacerea cea adanca la urechea sa patrunde; Sta, asculta s-apoi vede dintre stanci un izvor viu, Ce varsa in vas de piatra argintoase a lui unde. Acolo, cu insatare, soarbe, s-uda, se-nviaza, A lui membre ostenite cu putere racoreaza. Acum soarele-ntre arbori lunecand al sau lucor, Preste iarba inverzita tindea umbre colosale, Ce prin forme ingaimate zugraveau icoana lor; Calatori doi din cetate revineau pe acea cale, Langa ii cu repegiune pasind, auzi: �Se duce, Pre amic in loc de Meros il intind acum pe crucei. In a inimei adancul rasunat-au vorba lor, Constiinta, grija il mana si-a lui pas inaripeaza. Turnurile Siracuzei soarele apuitor, Rasfrangandu-se prin nouri, aurea cu a lui raze, Cand Filostrat, a lui casnic, pre al sau domn neferice Il intampina cu spaima si cuvinte aceste-i zice: �Indarapt te-ntoarna iute, pre amic nu-i mantui, Deci macar al tau pericol prin o fuga-ndata curma; Chiar acum pe neferice il incep a-l schingiui, C-asteptatu-te-au statornic pana-n ora de pe urma; A lui credinta-ntemeiata in virtute si-n onoare Tiranul prin vorbe amare n-a putut sa i-o oboarei. �De-i tarziu, de n-oi putea-voi ca sa scap p-amicul meu, Cu el mor, insa credinta nu va ramane infranta. Si tiranul cel salbatic n-aibe in cugetul seu Ca amicului amicul a calcat credinta santa; Preste ambi sa implineasca a lui cruda fardelege, Dar cunoasca ca viaza amicitiii santa lege!i Iaca soarele spune, cand la poarta a sosit; Vede crucea a osandei in o piata implantata. Curioasa d-oameni gloata impregiur a tabarat, Pe amic il trag acuma cu o funie incruntata. Gloata o strabate, striga: �Iata-ma-s, eu viu de fata, Eu-s acela pentru care el chizes s-a pus cu viata!i Tot poporul se cuprinde de mirare si de fior, Ambi amici se-mbratoseaza, plang de chin, de bucurie; Nice-un ochi e fara lacrimi l-acest act patrunzator Si la tiran se rapoarta asta rara duiosie. Pre el prinde o simtire, pana-atunci de tot streina, Pe amicii ambi-i cheama inaintea lui sa vina. Indelung pre ii admira, zice: �Vi s-a nimerit; A mea inima se-nvinge; eu chiar vad din asta fapta Ca credinta nu-i un fantom, ce inalt simt inzeit, Care de la oameni cere recunoasterea cea dreapta. Luati, rogu-va, de-acuma, sa simt zile mai senine. In a voastra legatura de al treilea pe mine!