Introducere

Teza de doctorat cu titlul ‘Modele de previziune macroeconomică” este foarte important în

contextul evoluției economice a României dar și a oricărei alte țări. Desigur, în condițiile
pieței libere trebuie plecat de la legea fundamental a pieței și anume, totul trebuie să aibă la
bază raportul dintre ofertă și cerere. Acesta este principiul de bază dar în realitate lucrurile nu
stau tocmai astfel. Economia unei țări este structurată după resurse și utilizări. Există o serie
de agregate macroeconomice care acționează, evoluează, în funcție de interdepedența care se
stabilește între fiecare dintre aceste agregate și celelalte. Evoluția economic a unei țări se
măsoară simplu în rezultatele dobândite, măsurate prin produsul intern brut și pentru
comparabilitate eficientă internațională, produsul intern brut pe un locuitor. Conducerea
economiei naționale revine instituțiilor abilitate, dar aceasta nu se poate realize la voia
întâmplării. Sistemul de statistică națională oferă periodic, structurat în timp dar și la sfârșitul
anului, prin indicatorii pe care îi calculează, rezultatul concret la care a ajuns economia
națională la un moment dat. Pentru planificarea sau previzionarea evoluției viitoare cei care
întocmesc strategiile de dezvoltare a economiei naționale trebuie să aibă cunoștiință de
perspectiva evoluției economiei unei țări într-un interval de timp dat. Aceasta nu se realizează
oricum, se realizează pe baza prognozelor efectuate de Institutul Național de Prognoză. Acest
Institut Național de Prognoză preia indicatorii, datele concrete care s-au înregistrat în ultima
perioadă de timp, dar și pe o perioadă mai lungă de timp și prin modele statistico-
econometrice încearcă și reușește să stabilească trendul de evoluție al fiecărui agregat și apoi
evoluția în ansamblul economiei naționale. Cu alte cuvinte, prognoza macroeconomică
(previziunea la prognoză) este o activitate deosebit de important, minuțioasă și ea trebuie să
se desfășoare în condiții de preluarea rezultatelor concrete pentru a putea prin modele
statistic-econometrice să facă extinderea pe viitor. Mai cunoaștem de asemenea că evoluția
economiei naționale se realizează în plan structural pornind de la interdependența care există
între variabile. Aceste variabile statistice sunt de fapt elementele de aggregate ale economiei
naționale. Nu întotdeauna corelațiile și proporțiile care se stabilesc între aceste agregate
evoluează în mod unitar, lin și fără interferențe. Mai cunoaștem și faptul că întreaga activitate
economic în cazul nostru se desfășoară sub impulsul perspective riscurilor. Putem recurge în
analiza noastră și la a previziona modul în care riscurile se vor manifesta și efectele concrete
pe care le vor avea asupra creșterii economice într-o perioadă de timp dată. Așa de pildă,
raportul între productivitate a muncii și numărul de salariați trebuie să respecte o anumită
corelație și sensul cel mai ușor de interpretat este acela că productivitatea muncii, urmar a

1
altor factori care o influențează, crește de la o perioadă de timp la alta. În același timp,
numărul de salariați, la nivelul economiei naționale dar și la nivelul fiecărui agregat al
economiei naționale se modifică, dar de această dată în sensul de a scădea, pentru că se
perfecționează din punct de vedere tehnologic industria, fiind vorba despre aceasta, apar
situații în care prin îmbunătățirea dotărilor, a investițiilor de calitate, numărul salariaților
scade. Acestea prezintă această corelație, să-i spunem invers proporțională, dar nu datorită
faptului că o creștere a productivității conduce la reducerea numărului de salariați automat, ci
datorită capacității economiei naționale și nevoilor economiei naționale de a utiliza în mod
rațional resursele de muncă. În studiul acestui fenomen, al evoluției macroeconomice trebuie
să plecăm de la situația existentă la un moment dat. În acest sens, interesează trei elemente.
Primul ar fi acela al modului în care a evoluat într-un interval de timp economia națională,
agregatele economiei naționale, apoi, ajunse la un moment fix al anului în care se face
previziunea, să facem calculele de rigoare pentru a vedea cum au evoluat interacțiunile dintre
variabilele macroeconomice, modul în care au influențat și s-au manifestat în creșterea
produsului intern brut. Și al treilea element sau aspect, este acela că de aici încolo utilizând
metode și modele statistico-econometrice putem să extindem și să prefigurăm trendul pe care
îl va avea creșterea economică a țării considerată într-un interval de timp, dar și evoluția
agregatelor pentru a vedea care sunt influențele acestor variabile factoriale asupra produsului
intern brut să spunem, care este variabila rezultativă. În definirea previziunii
macroeconomice se întâlnesc o serie de alți termeni, putând folosi prognoza, predicția și alte
noțiuni. Desigur, acestea converg și se reduc la același lucru, de a prefigure evoluția
economiei naționale într-o perioadă de timp, pe bază de date certe și prin utilizarea metodelor
statistic-econometrice supuse testelor statistice, să se constituie acele perspective de a
prognoza evoluția structurală și în ansamblul ei. De aceea, definiția prognozei este dată de
mulți economiști ca fiind studiul perioadei anterioare privită prin fereastra prezentului pentru
identificarea viitorului. În acest context trebuie să pornim de la definirea acestor elemente. În
teza de doctorat cu acest titlu doctoranda a pornit în mod gradat, de la simplu la complex,
structurând teza în cinci capitol și reușind să elucideze în pași rezonabili elementele care pot
clarifica și ajuta pe cel care studiază acest fenomen.

În primul capitol numit Noțiuni, concepte privind previziunea, autoarea se apleacă asupra
tuturor elementelor care au semnificație în a da previziunii de care se ocupă în continuare un
conținut cât mai aproape de realitățile macroeconomice. Sunt date și sintetizate noțiuni,
concept, categorii statistic-economice utilizate , corelațiile care se întrevăd a exista între

2
acestea și apoi, pregătindu-se terenul se pot identifica modele macroeconomice care să
utilizeze elementele clar definite pentru a putea anvizaja evoluția viitoare a creșterii
economice. În acest capitol se studiază conținutul definițiilor pe care le dau diverșii
cercetători economiști termenului sau conceptului de previziune macroeconomică. Se
exprimă unele opinii față de fiecare concept și în final se prefigurează modul în care trebuie
interpretate aceste elemente. Se definesc noțiunile de resurse care desigur stau la baza
creșterii economice, de utilizare a resurselor, de potențialul economic de care dispune țara la
un moment dat și nu în ultimul rând se face o analiză a factorilor de producție bazați pe
funcția lui Cobb-Douglas care precizează că la baza producției stau trei factori. Aceștia sunt
capitalul, factorul muncă sau munca și resursele financiar-materiale. Între aceste elemente
principale, factoriale care stau la baza realizării producției trebuie să existe corelații și
proporții care să fie respectate și prin aplicarea acestora în mod judicios să se asigure o
creștere corectă a producției, pe baza acesteia a produsului intern brut și pe baza produsului
intern brut repartiție și apoi repartiție secundară, să se asigure resurse pentru consum,
consumul general nu numai al populației precum și pentru investiții care sunt creatoare de
locuri de muncă, sunt creatoare de venituri suplimentare care stând la baza veniturilor
bugetare asigură o creștere pe multiple planuri. În cadrul acestui capitol se clarifică o serie de
aspecte care sunt semnificative și care au sens în cadrul analizei pe care și-a propus-o
autoarea tezei de doctorat. Este evident că la baza acestor concepții pe care le sintetizează stă
volumul imens de muncă, de cercetare, pe care doctoranda l-a parcurs și din care a extras
elementele de utilitate practică pentru această teză de doctorat pe care să le folosească în
continuare așa cum se va vedea în studiul tezei și să ajungă la rezultate concrete care să-i
permită să extragă concluzii și să facă propuneri utile pentru cei interesați de această temă. La
acest capitol, concluzionând, putem preciza că previziunea macroeconomică este un element
de bază pe care trebuie să se sprijine managementul. Problema previziunii economice este
una de maximă importanță atât pentru fiecare națiune cât și pentru organizațiile cu caracter
economic care acționează pe plan internațional. În studiul de previziune trebuie să se aibă în
vedere elementele probabilistice în sensul că, pentru perioadele pentru care se face
anticiparea evoluției pot să apară tendințe noi care să justifice un anumit trend de schimbare a
sensului urmărit. Iată de pildă, inflația poate să aibă influență mai puternică la un moment dat
sau să se atenueze și atunci corelația între aceasta și produsul intern brut capătă alte valențe.
Activitatea de previziune este posibilitatea de anticipare a mersului evoluției variabilelor
pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă și care toate, analizate, în concepția în
care autoarea a reușit să pună în lumină elementele pe care le-a identificat, poate să constituie
3
o tehnică, dacă nu unică cel puțin determinantă în ceea ce privește managementul
macroeconomic. Pentru termenul de previziune se folosesc o serie de alți termeni cum ar fi
conjunctura. Aceasta vine să completeze faptul că în timp apar suficient de multe elemente
care în mod individual, adică conjunctural într-o perioadă de timp să însemne cu totul altceva
în evoluția economiei unei țări.

În al doilea capitol intitulat Structura economiei naționale, agregatele și corelația dintre ele
sunt studiate pe rând principalele variabile statistice care pot asigura o evoluție concretă a
acestora și în mod corelat să determine influența creșterii la nivelul întregii economii
naționale. Sunt analizate rând pe rând, componentele din punct de vedere al resurselor și
utilizărilor, sunt prezentate relațiile statistice care se stabilesc între acestea, se face referire la
modul în care sunt corelate între ele, stabilindu-se și relațiile matematice care există între
acestea, ușurând în felul acesta constituirea de modele care să răspundă subiectului aflat în
discuție și anume a modelelor care pot fi utilizate în previziunea macroeconomică.

În capitolul al treilea intitulat Metode și tehnici statistico-econometrice utilizate în studiile de

previziune se pleacă de la faptul că activitatea previzională la nivel macroeconomic
presupune o exprimare valorică a agregatelor și pe această cale realizarea posibilității de
analiză, dinamică, de extrapolare și de utilizare în timp a situației economice care se pune. În
acest capitol sunt identificate o serie de tehnici și modele de previziune care constituie de fapt
metodologia previzională în sensul că plecând de la obiectivele care trebuie îndeplinite se
asigură perspectiva utilizării unui complex de metode și modele care să dea o perspectivă
evoluției proceselor economice. Metodologia de previziune trebuie să satisfacă o serie de
condiții cum ar fi, cunoașterea temeinică a realității, identificarea corelațiilor, existența
indicatorilor și pe baza acestora să se poată face analiza evoluției din timp, astfel încât, pe
baza parametrilor să se poată face extinderea, previziunea în viitor a evoluției economiei
naționale. Analiza efectuată înainte de convenirea modelelor statistico-econometrice se face
într-un mod logic pornind de la faptul că trebuie să se bazeze pe fundamente de corelație
precise. Aparent, într-o ecuație, într-o funcție sau model de prognoză oricare element ar putea
fi luat în considerație, poate să aibă prin cuantificare o anumită evoluție sau o anumită
aparentă corelație. Numai că, analizând logic constatăm că factorii nu sunt aceea ci sunt alții.
Metodologia de previziune trebuie să satisfacă o serie de realități adică să plece de la evoluția
fenomenului până la un moment dat și apoi să concretizeze prin factorii existenți posibilitatea
de a construi modelul pe care să ne bazăm. Un alt principiu este cel legat de utilizarea unei
game cât mai largi de metode, care testate statistic să evidențieze faptul că lucrurile vor

4
evolua într-o anume direcție pornind chiar de la faptul că, corelații care există s-au și stabilit,
s-au și concretizat și pot da sens evoluției. Metodologia previzională trebuie să răspundă
cerințelor managementului macroeconomic sau microeconomic, depinde de nivelul la care se
referă. Trebuie avuți în vedere factorii principali, dar pe de altă parte, trebuie să luăm în
considerare toți factorii posibili care pot influența la un moment dat rezultatele producției și
modul în care aceasta se poate dezvolta. Variabilele statistice, factoriale care au influență
trebuiesc identificate și trebuiesc analizate în primul rând pe baza rezultatelor până în
momentul analizei pentru a se vedea care a fost sensul și efectul acestor corelații care au
existat. Putem dispune astfel de metode inductive și deductive, explorative și normative sau
putem dispune de metode analitice ori de sinteză. Toate la un loc trebuiesc utilizate în mod
armonios, în mod progresiv pentru ca previziunea fenomenului macroeconomic studiat și
concretizat în parametrii existenți să poată să dea posibilitatea managerului micro sau
macroeconomic să intreprindă măsurile care se impun pentru ca această creștere să fie cea
care se dorește. Din punct de vedere al metodelor, inventariind, putem acorda atenție în
primul rând metodei de analiză. În sens exhaustiv, analiza poate fi statică sau dinamică. Ea se
poate realiza tot pe baza unor modele despre care vom aminti în continuare, care să dea
sensul evoluției de până în prezent și să prefigureze sensul evoluției viitoare. Analiza
dinamică poate fi o retrospectivă în sensul în care dorim să cunoaștem modul în care s-a
lucrat și să aplicăm imediat parametrii calculați pentru extinderea evoluției în viitor. În altă
ordine de idei, analiza pe care o efectuăm în această previziune macroeconomică poate să fie
o analiză care să fie retrospectivă sau analiză viitoare. În stabilirea variabilelor trebuie să
avem în vedere întotdeauna că acestea trebuiesc cuantificate, pentru ca parametrii calculați să
aibă semnificația pe care ne-o dorim prin această previziune economică. Realizarea de sinteze
reprezintă deasemenea o altă latură a studiilor care trebuiesc efectuate pentru ca în mod
limitativ să putem pune în evidență trendul care a existat, corelația care există între variabile
și mai ales evoluția previzională viitoare. Metoda interpretării sintetice sau sistematice
reprezintă o cerință de fapt a unui studiu de prognoză oricare ar fi acesta. Trebuie avut în
vedere că metodele și modelele utilizate trebuie să fie considerate în strânsă corelație una cu
cealaltă. Este adevărat că anumite metode sunt recomandabile, mai utile pentru un anumit gen
de analiză dar toate la un loc dau semnificația pe care dorim să o dăm acestei analize. Analiza
structurală este un alt gen de analiză, care poate să conducă la concluzia că anumite agregate,
anumite resurse pot avea o influență mai mare sau dimpotrivă mai mică în perioada
următoare. Desigur, activitatea economică desfășurată în cadrul unei țări trebuie privită într-
un sens limitativ, teritorial. Dar, aceasta nu trebuie ruptă de faptul că activitatea internă este
5
extinsă și pe plan extern având în vedere participarea la cooperări economice internaționale,
schimburile comerciale internaționale și multe altele. La toate acestea trebuie să constatăm
dacă resursele financiare ale țării satisfac posibilitățile de extindere a producției. Nu trebuie
uitat nici factorul ecologic și asupra acestuia care are efect asupra unei economii ecologice
trebuie să fie luat în considerație. Ramurile economiei naționale constituie o altă posibilitate
de analiză pe bază de modele și metode, deoarece aceste ramuri pe de o parte au propria
evoluție, dar în cadrul macroeconomic între ele există interdependențe, există posibilități de a
se utiliza în corelație cu alte ramuri. Multe ramuri depind de ceea ce se realizează în alte
ramuri și aici modelul input-output este unul care ne poate prefigura evoluția internă dar și
extinderea pe plan mai larg. Abordarea sistematică a proceselor economice se poate utiliza
pentru a putea constata dacă elementele structurale, agregatele macroeconomice au într-
adevăr acele corelații de care vorbim între ele, sau dimpotrivă sunt alți factori care pot
determina și o altă evoluție. Metoda extrapolării statistice oferă posibilitatea ca pe baza
datelor și a parametrilor stabiliți la un moment dat să putem asigura, utilizând același model
econometric, extinderea în viitor. Extrapolarea asigură o analiză cronologică în primul rând și
o identificare în utilizarea parametrilor calculați a acestor evoluții. Seriile cronologice oferă
posibilitatea determinării unor trenduri de evoluție și în viitor, cu precizarea că trebuie să se
bazeze pe parametrii corect calculați, testați din punct de vedere statistic. Extrapolarea se
poate face și cu ajutorul ratei medii care presupune că și în viitor asupra fenomenului aceeiași
factori vor acționa în același sens. Putem vorbi despre o extrapolare euristică în care relația de
calcul este cu totul alta. În această parte a tezei de doctorat aceasta a reușit să formalizeze
anumite relații matematice, în baza cărora să se poată face extinderea în viitor. Extrapolarea
se poate face mult mai eficient cu ajutorul funcțiilor de corelație care sugereaqză corelația
între două sau mai multe variabile și o variabilă rezultativă. Poate arăta dacă chiar între aceste
variabile factoriale există anumite corelații și de aceea, de multe ori trebuie să plecăm de la
faptul că există o influență complexă a factorilor pe care dacă nu îi putem cuprinde și exprima
măcar să îi realizăm printr-o variabilă reziduu sau reziduală care să exprime în mod integral
această previziune de viitor. Putem vorbi și despre o explorare femenologică a fenomenelor
macroeconomice pornind de la agregatele utilizate. De la modul în care am făcut un studiu
logic al modului de intervenție a fiecărei variabile, așa încât previziunea pentru indicatorul
macroeconomic de rezultate să fie cât mai aproape de realitățile pe care s-a fundamentat
studiul. Extrapolarea prin curba înfășurătoare este o altă metodă care pleacă de la faptul că
influența factorilor este succesivă dar în multe împrejurări, influența acestor factori se
produce și în interior adică între aceștia. Putem vorbi despre variații finite sau infinite în
6
funcție de termenii și de datele pe care le-am avut la dispoziție. O altă metodă este aceea a
tabelelor input-output în care putem vorbi despre teoria legăturilor dintre ramuri
fundamentată de Vasili Leontieff și utilizată și în țara noastră. Putem utiliza și funcții
exponențiale, parametrice si de alte forme, pentru că nu întotdeauna, între una sau mai multe
variabile factoriale și cea rezultativă este doar una ușor de interpretat liniar și poate să fie
neliniară. Desigur, acesasta conduce la asigurarea unei alte pespective a evoluțiilor viitoare.
Metoda interpolării este cea care asigură completarea unor date din seriile de date utilizate
pornind de la analiza evoluției seriei de date și utilizând o serie de indicatori statistici cum ar
fi: rata medie a evoluției, rata medie de creștere, rata evoluției unui factor sau altuia, ș.a.m.d.
totodată, autoarea amintește de metoda sondajelor previzionale, care constă în consultarea
unor eșantioane din care să rezulte mărimi statistice, indicatori statistici în baza cărora să
poată fi fundamentate modele care să conducă la rezultatele pe care le anticipăm. O altă
metodă este metoda aproximațiilor succesive sau a arborelui de pertinență, sens în care,
previziunea constă în a determina din aproape în aproape structuri și valori care să coincidă
ritmului de creștere. Arborele de pertinență constă într-o metodă care înseamnă o
reprezentare piramidală a factorilor, care să asigure cercetătorilor posibilitatea de a identifica
modul și locul în care aceștia intervin și acționează. Nu putem neglija metoda scenariilor care
presupune conceperea unei stări pilot, a valorilor respective și în baza acesteia să se facă
simularea proceselor economice pe baza modelelor pe care le-am avut în vedere. Sunt ș ialte
modele cum ar fi: modelarea și simularea econometrico-matematică, problema modelării și
problema utilizării unor funcții statistico-matematice cum ar fi de exemplu, metoda regresiei,
simple sau multiple, ș.a.m.d. Iată că aceste metode exprimate în capitolul la care ne referim se
prezintă în mod concret, metode de evoluție macroeconomică cu detalieri și aplicații care
relevă modul în care aceste modele pot fi adaptate și utilizate în studiul previziunii
macroeconomice.

În capitolul al patru-lea intitulat Utilizarea modelului de regresie liniar în analiza de

previziune doctoranda face o prezentare succintă și bine organizată a modelelor de regresie
liniară, referindu-se însă și la modelele de regresie neliniare, precizând tehnica și metodologia
prin care acestea pot fi rezolvate în scopul de a aduce la lumină o serie de aspecte care reies
din intercondiționările care nu întotdeauna sunt liniare în cadrul procesului de evoluție
economică. Se arată care sunt ipotezele de care trebuie să se țină seama. Se sintetizează
necesitatea utilizării testelor statistice, precum și a cursului pe care trebuie să îl parcurgă
această stabilire a modelelor care se utilizează. Apoi, în continuarea, pornind de la expunerea

7
elementelor teoretice în legătură cu modelul de regresie liniar sau neliniar se fac o serie de
analize în cadrul acestuia, stabilindu-se variabilele care pot fi luate în considerație pornind de
la faptul că produsul intern brut este indicatorul, variabila cea mai complexă la nivel
macroeconomic care tebuie previzionată, dar și structura acestuia. Astfel, autoarea a făcut
studiul corelației care există între produsul intern brut și productivitatea muncii, produsul
intern brut și formarea brută de capital, evoluția produsului intern brut și consumul final,
corelația care exită între produsul intern brut și investițiile străine directe sau accesarea
fondurilor comunitare precum și evoluția corelată care există între produsul intern burt și
evoluția numărului de salariați. Din fiecare dintre aceștia s-au obținut indicatori, adică
parametrii de regresie, care au fost interpretați și apoi utilizați în partea a doua a capitolului la
prognoza propriu-zisă, pe seama funcției de regresie liniare stabilindu-se, pe un interval de
timp prefigurat evoluția produsului intern brut. În cadrul acestui articol sunt efectuate analize,
interpretări asupra modului cum a evoluat fiecare variabilă factorială și apoi variabila
rezultativă, în perioada luată în considerație, din 1990 și până în anul 2017 pe baza datelor
concrete care au existat. Astfel, se poate desprinde evoluția individuală a fiecărui indicator, a
fiecărei variabile factoriale, utilizând parametrii de regresie și în final, realizarea evoluției
produsului intern brut în fiecare caz în parte, sub influența factorilor prezentați și luați în
considerație. De asemenea se face referire pe larg și asupra modelului variabilei reziduale. În
acest capitol se arată cu certitudine modul în care se poate utiliza această metodă deosebită.
În capitolul al cinci-lea intitulat Modelul de regresie multifactorial sau multiplu, liniar și
neliniar se face o prezentare largă asupra variabilelor factoriale care trebuie identificate,
asupra seriilor cronologice care există cu aceste variabile individuale și apoi evoluția
produsului intern brut sub influența acestor variabilele despre care am amintit. Se calculează
în felul acesta, parametrii de regresie, asociabili fiecărei variabile factoriale, utilizând datele
din seriile de date de care am dispus din perioada 1990 până în anul 2017. Identificând aceste
evoluții putem vedea din nou efectul individual al fiecărui factor asupra creșterii economice
prin studiul evoluției parametrului stabilit pentru fiecare factor și în final interpretarea acestor
parametrii de regresie multiplă pentru a vedea influența care se extinde asupra produsului
intern brut. Desigur, această privire complexă dă posibilitatea previziunii propriu-zise astfel
încât teoretic metoda extrapolării utilizând însă funcția de regresie multiplă ajută la o
anticipare a evoluției conjugate a factorilor în cadrul complexului macroeconomic și influența
acestora asupra produsului intern brut. Analiza se poate extinde aici și cu cea a corelației
subsecvente care se stabilește între factorii existenți între ei, pentru a se putea constata
situația evolutivă. Pot fi atașate și alte variabile factoriale, cum ar fi șomajul, populația
8
ocupată și multe altele. Acestea desigur se utilizează cu succes în cazul previziunii
macroeconomice. Nu vom coborî la a face interpretarea tuturor acestora pentru că nu dorim
ca prin această teză să dăm soluția evoluției macroeconomice a României, ci dorim să
prezentăm modul în care trebuie efectuată prognoza macroeconomică, global și structural.
Desigur ,modelele expuse nu sunt creații ale doctorandei și mai degrabă sunt adaptări ale
acestei metode spre a fi utilizate în studiile de previziune macroeconomică. Aceasta în fapt,
este și principala contribuție a acestei teze de doctorat.