ALFRED REGINALD RADCLIFFE-BROWN

,,STRUCTURĂ ŞI FUNCŢIE ÎN SOCIETATEA PRIMITIVĂ”

 CUPRINS

I. Date despre Alfred Reginald Radcliffe-Brown

II. ,,Structură şi funcţie în societatea primitivă”:
Cap. I: Fratele mamei în Africa de Sud
Cap. II: Succesiunea patriliniară şi matriliniară
Cap. III: Studiul sistemelor de înrudire
Cap. IV: Despre relaţiile glumeţe
Cap.V: În continuare despre relaţiile glumeţe
Cap.VI: Teoria sociologică a totemismului
Cap. VII: Despre tabu
Cap. VIII: Religie şi societate
Cap. IX: Asupra conceptului de funcţie în ştiinţa socială
Cap. X: Despre structura socială
Cap. XI: Sancţiunile sociale
Cap. XII: Legea primitivă
 I. Date despre Alfred Reginald Radcliffe-Brown

Alfred Reginald Radcliffe-Brown (născut pe 17 ianuarie 1881 la Birmingham – decedat pe 24

octombrie 1955 la Londra) a fost un antropolog şi un etnograf britanic care a dezvoltat teoria
funcţionalismului structural.

Carieră şi poziţie ştiinţifică

Radliffle-Brown urmează studii de filosofie, psihologie, economie şi ştiinţe ale naturii la

Colegiul Trinity, de unde obţine Diploma de Ştiinţe Morale şi ale Spiritului. În timpul acestei
perioade, el a fost influenţat de gândirea lui Kropotkine, în special de cartea ,,Întrajutorarea”,
sugerând o selecţie naturală a capacităţii de a coopera, şi de a distinge darvinismul social,
teoretizând supravieţuirea unei specii ca rezultat al competiţiei.

El se întoarce atunci spre sociologia comparativă şi etnologia. Din 1906 şi până în 1908, el
efectuează o anchetă etnografică în Insulele Andaman. El practică astfel studiul de teren cu vreo
10 ani înaintea teoretizării observaţiei participative de către Bronislaw Malinowski.

Cu materialul acumulat în această primă experienţă, el va publica o monografie în 1922,

intitulată ,,Insularii din Andaman”.

El pleacă iar din 1910 până în 1913, de data aceasta în Australia occidentală, unde studiază
sistemele şi tipologia relaţiilor de rudenie şi organizarea socială a aborigenilor din regiune.
Această nouă experienţă etnografică va atrage a doua monografie: ,,Organizarea Socială a
Triburilor Australiene”, publicată în 1932.

Aceste munci, în particular asupra tribului din Kariera, au fost contestate în anii 1950, când s-a
dovedit că Radcliffe-Brown nu a efectuat niciodată anchete de teren care să-i permită să-şi
valideze concluziile.

În 1916, el devine directorul educaţiei în regatul Tonga(Polinezia), apoi ocupă, din 1921 până în
1925, Catedra de Antropologie din Cop(Uniunea Sud-Africană). El predă apoi în Sydney, din
1926 până în 1931, şi în Chicago, din 1931 până în 1937, înainte de a ocupa Catedra de
Antropologie socială la Universitatea din Oxford.

Radcliffe-Brown va avea atunci un puternic impact asupra numeroşilor antropologi precum

Meyer Fortes şi Evans Pitchard. Ultimul îi va succede Catedra de la Oxford în 1946.

El se plasează de la început în curentul anti-evoluţionist şi anti-istoricist. Principala sa

preocupare este de a instaura antropologia socială ca o ştiinţă naturală şi teoretică a societăţii,
inspirându-se din mari analogii între organisme biologice şi corpuri sociale pe care le regăsim la
nişte sociologi ca Emile Durkheim sau Herbert Spencer.

Radcliffe-Brown va defini structura socială ca fiind un aranjament de persoane care au între ele
relaţii instituţional controlate sau definite. El va aborda noţiunea de ,,funcţie” pornind de la
afirmaţiile lui Durkheim: este vorba despre relaţia care există între structura socială şi procesul
vieţii sociale.
 ,,Structură şi funcţie în societatea primitivă”

În primul capitol, autorul vorbeşte despre fratele mamei în Africa de Sud. Obiectul acestui studiu
îl reprezintă relaţia de înrudire dintre fiul surorii şi fratele mamei. Autorul infirmă ideea că relaţia
specială fiu/fratele mamei(fiul are unele drepturi speciale asupra proprietăţii fratelui mamei) la o
societate patriliniară este o dovadă că aceasta a fost matriliniară cu un timp în urmă.

,,În societăţile primitive există o tendinţă puternică de a contopi individul într-un grup din care
face parte. Referitor la înrudire, rezultatul este extinderea la toti membrii unui grup a unui anume
tip de comportament care îşi are originea în relaţia cu un membru anume al grupului.”1

Ipoteza autorului este următoarea: existenţa unui anumit model comportamental care explică şi
caracteristicile relaţiei respective (extinderea la toti membrii unui grup a unui anume tip de
comportament care îşi are originea în relaţia cu un membru anume al grupului).

Autorul demonstrează că deosebirile între societăţile matriarhale şi cele patriarhale sunt relative,
găsindu-se unele influenţe patriarhale în societăţile matriarhale şi invers. În orice societate, spune
autorul: (...) primitivă sau avansată, înrudirea este (...) bilaterală2.

În capitolul al II-lea, Studiul sistemelor de înrudire, Radcliffe-Brown, studiind triburile din

vestul Australiei, descoperă anumite drepturi3, pe care le clasifică în: drepturi in personam, prin
care cineva îi poate cere altcuiva îndeplinirea anumitor obligaţii, în funcţie de statusul4 său, şi
drepturi in rem, prin care, în urma comiterii actelor de ultraj, învinuitul este supus anumitor
obligaţii de către victimă. Viaţa socială umană este compusă dintr-o structură, care, la rândul ei,
este formată dintr-o reţea de relaţii (între indivizi şi grupuri de indivizi). Această reţea de relaţii
implică, arată autorul, drepturi şi obligaţii ce trebuie definite, astfel încât conflictul drepturilor să

1
A.R. Radcliffe-Brown, Structură şi funcţie în societatea primitivă, traducere de Roxana Călinescu şi Liliana Ciobanu
Harhas, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 31.
2
Ibidem, p. 28.
3
Ibidem, p. 37 – măsura de control prin care un individ sau colectivitate acţionează asupra unei persoane sau a unui
grup considerat a fi astfel obligat la îndeplinirea unei sarcini.
4
Ibidem, p. 42 – reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unui individ, aşa cum apar ele în sistemul social
(prin legi şi obiceiuri).
poată fi rezolvat fără distrugerea structurii, stabilindu-se sisteme juridice şi instituţii legale.
Pornind de la ideile formulate în urma studiilor sale, Radcliffe-Brown formulează o teorie
conform căreia „în orice societate în care înrudirea are o importanţă fundamentală în structura
socială, esenţial pentru stabilitatea şi continuitatea socială este ca drepturile unor diverşi indivizi
asupra unui individ anume să fie definite astfel încât să se evite conflictele”5.

În următorul capitol, Radliffe-Brown explică studiul sistemelor de înrudire. Termenul sistem de

înrudire este folosit ca formulă prescurtată pentru ,,sistem de înrudire şi căsătorie sau înrudire şi
afinitate”. În clasificarea unui sistem de înrudire se porneşte de la familia elementară (cei doi
părinţi şi copilul/copiii). Cele trei tipuri de relaţii din cadrul acesteia sunt denumite astfel: rude
de gradul I, rude de gradul al II-lea (ex.: tatăl tatălui, sora soţiei, fratele mamei) şi rude de
gradul al III-lea (fiul fratelui tatălui, soţia fratelui mamei).

Raportându-se la relaţiile glumeţe, etnografii au raportat, prin studiile efectuate în America de

Nord, Oceania şi Africa, exemple ale unui obicei prin care unor persoane, aflate în anumite
relaţii, rezultate fie din înrudire, fie mai mult din căsătorie, li se permitea sau chiar li se cerea să
se comporte unii faţă de ceilalţi într-o manieră lipsită de respect sau insultătoare, fără ca
atitudinea respectivă să fie considerată ofensatoare – asemenea relaţii ajungând să fie numite
relaţii glumeţe6. Radcliffe-Brown a studiat numai relaţiile de glumă formalizate sau tipice,
observând în anumite clase sociale, din ţări vorbitoare de limbă engleză, că glumele de prost gust
între tineri şi tinere apar ca o formă preliminară de curtare asemănătoare cu felul în care un
indian cherokee glumeşte cu bunicile7 lui. A tachina sau a face haz de cineva, spune autorul, este
un mod obişnuit de comportament în orice societate umană însă tinde să apară în anumite tipuri
de situaţii sociale. Astfel, teoria pe care autorul a prezentat-o, privind relaţiile glumeţe între
persoane legate prin căsătorie sau înrudire de sânge, este aceea că: „ele se produc ca instituţii
sociale în situaţii structurale ale unui anumit tip general, în care se află două grupuri, a căror
separare este accentuată, iar relaţiile sunt stabilite, indirect, între o persoană dintr-un grup şi
membrii sau câţiva dintre membrii celuilalt grup”8.

5
Ibidem, p. 44.
6
Ibidem, p. 88 – relaţii între doua persoane în care uneia i se permite prin tradiţie să tachineze sau să se amuze pe
seama celeilalte, care este obligată să nu se simtă ofensată.
7
Ibidem, p. 88 – aşa cum le numea pe femeile care făceau parte din clanurile tatălui său şi tatălui mamei sale.
8
Ibidem, p. 105.
Teoria sociologică a totemismului este explicată de către Radcliffe-Brown în ceea ce urmează.
Triburile din Australia se împart în „grupuri”, „clase”, pe care autorul le numeşte secţiuni, care
pot fi patriliniare şi matriliniare, în funcţie de relaţia generală dintre om şi speciile naturale, în
cadrul mitologiei şi ritualului. Despre totemism9, conform autorului, se poate vorbi într-o
societate care este divizată în grupuri şi unde există o relaţie specială între fiecare grup şi una sau
mai multe clase de obiecte, care, în mod obişnuit, sunt specii naturale de animale sau plante, dar
ocazional pot fi obiecte artificiale sau părţi dintr-un animal. Astfel, de exemplu, în triburile din
Australia, liliacul este totemul sau animalul reprezentativ pentru bărbaţi, iar păsările călătoare
constituie totemul femeilor. Autorul mărturiseşte că există o relaţie rituală10 între persoane şi
totemul lor. Problema totemismului poate fi enunţată ca fiind aceea de a descoperi de ce, în
anumite societăţi, membrilor unui grup social particular li se impune o atitudine rituală11 faţă de
un anumit tip de obiect natural. Autorul este de acord cu teoria lui Durkheim, teorie conform
căreia „funcţia atitudinii rituale faţă de totem este de a exprima şi de a menţine astfel în existenţă
solidaritatea grupului social”12.

În capitolul al VII-lea, Despre tabu, autorul face câteva precizări asupra unor nuanţe conceptuale
făcute publice cu prilejul comemorării antropologului James Frazer, cel care s-a ocupat cu
studiul tabuurilor. Astfel, autorul defineşte cuvântul tabu, ce provine din Polinezia şi înseamnă a
interzice. În locul cuvântului tabu, Radcliffe-Brown preferă termenii evitări rituale sau
interdicţii rituale, acestea reprezentând o asociere între regulile de comportament şi credinţă.
Teoria despre tabu, acceptată şi de Radcliffe-Brown, este următoarea: „în anumite situaţii omul
este neliniştit în privinţa urmărilor unui eveniment sau ale unei activităţi, deoarece, într-o
anumită măsură, depinde de condiţiile pe care nu le poate controla prin mijloace tehnice şi de
aceea el respectă un rit care, deoarece crede că-i aduce noroc, îl ajută să se calmeze”13.
În dezvoltarea societăţilor umane, un rol important l-a jucat şi religia. Modul obişnuit în care
privim religiile, spune autorul, „este de a le considera pe toate ca seturi de credinţe eronate şi
practice iluzorii”. Antropologia socială nu tratează originile religiilor, ci funcţiile lor sociale,
contribuţia lor la formarea şi menţinerea unei ordini sociale. Ipoteza antropologilor este că
9
Ibidem, p. 111 – nume general atribuit unor instituţii diverse care au ceva în comun.
10
Ibidem, p. 117.
11
Are loc în orice societate care adoptă şi impune membrilor săi, faţă de anumite obiecte, o atitudine mentală şi de
comportament.
12
Ibidem, p. 121.
13
Ibidem, p. 138.
funcţia socială a unei religii, pe care o credem eronată, chiar absurdă şi repulsivă, de exemplu
cea a unor triburi sălbatice, poate reprezenta o parte importantă şi eficientă a structurii sociale şi,
fără aceste „religii false”, evoluţia socială şi dezvoltarea civilizaţiei moderne ar fi imposibile.
Una dintre funcţiile sociale ale religiei este legată de război: „oamenii, când merg la război, prin
religie capătă credinţă, încredere şi devotament”14. Folosind metoda experimentală, antropologii
sociali trebuie să studieze un număr suficient de religii diferite sau culte religioase în legătura lor
cu societăţile în care se găsesc pentru a defini corect religia, care, după autor, implică, în mod
normal, idei sau credinţe şi obiceiuri – datini pozitive sau negative, adică acţiuni şi abţineri
numite rituri. În concluzie, în încercarea de a înţelege religia, ar trebui, spune Radcliffe-Brown
să ne concentrăm atenţia asupra riturilor şi nu a credinţelor, acesta fiind cel mai stabil şi durabil
element15.
Şi capitolul al IX-lea prezintă opţiunile autorului privind renunţarea la anumite concepte,
Radcliffe-Brown oprindu-se asupra conceptului de funcţie în ştiinţa socială. Prima formulare a
conceptului de funcţie i-a aparţinut lui Émile Durkheim şi se găseşte în cartea sa, Règles de la
méthode sociologique (1895), în care spune că „funcţia unei instituţii sociale este legătura dintre
ea şi nevoile organismului social”. A.R. Radcliffe-Brown, pentru a evita o posibilă ambiguitate,
propune să se înlocuiască termenul „nevoi” cu sintagma „condiţii necesare de existenţă” sau,
spune autorul: „dacă se foloseşte termenul, el trebuie înţeles în acest sens”. Funcţia oricărei
activităţi, cum ar fi pedepsirea unei crime sau o ceremonie funerară, constă în rolul pe care îl
joacă în viaţa socială ca întreg, dar şi pentru menţinerea continuităţii structurale. Fiinţele umane
sunt legate între ele printr-un set de relaţii sociale16, care asigură continuitatea sau provoacă
instabilitatea structurii sociale, prin procesul vieţii sociale, adică prin activităţile şi interacţiunile
fiinţelor umane şi ale grupurilor organizate. Autorul consideră, ca parte a structurii sociale, toate
relaţiile sociale, de la persoană la persoană, prin diferenţierea indivizilor şi a claselor după rolul
lor social. Structura socială, spune autorul, „este ansamblul de relaţii existente efectiv la un
moment dat, care leagă împreună anumite fiinţe umane”.
În capitolul al X-lea, celebrul antropolog explică termenul de structură socială. Există
antropologi care folosesc termenul structură socială pentru a se referi numai la grupuri sociale

14
Ibidem, p. 150.
15
Ibidem.
16
Ibidem, p. 184 – există între două sau mai multe organisme individuale atunci când se manifestă o oarecare
ajustare a intereselor lor.
persistente, cum sunt naţiunile, triburile, clanurile, care îşi menţin continuitatea, identitatea ca
grupuri individuale în ciuda modificărilor privind membrii. Radcliffe-Brown include acest
termen mai mult decât atât.
Mai întâi, el consideră ca parte a structurii sociale toate relaţiile sociale de la persoană la
persoană. Într-un trib australian, întreaga structură socială se bazează pe o reţea de astfel de
relaţii de la persoană la persoană, stabilite prin conexiuni genealogice.
În al doilea rând, el include în ,,structura socială” diferenţierea indivizilor şi a claselor după rolul
lor social (poziţiile sociale diferenţiate ale bărbaţilor şi femeilor, ale şefilor şi indivizilor
obişnuiţi etc).
Următorul capitol se referă la sancţiunile sociale. O sancţiune este o reacţie din partea societăţii
sau a unui număr considerabil dintre membrii ei faţă de un mod de comportament care este astfel
aprobat (sancţiuni pozitive) sau dezaprobat (sancţiuni negative). Mai departe, sancţiunile pot fi
distinse ţinând seama dacă sunt difuze sau organizate. Cele dintâi sunt expresii spontane ale
aprobării sau dezaprobării de către membrii comunităţii acţionând ca indivizi, în timp ce ultimele
sunt acţiuni sociale realizate în conformitate cu o procedură tradiţională şi recunoscută.
Sancţiunile existente într-o comunitate constituie pentru individ motive de reglare a
comportamentului său în conformitate cu uzanţele.
Ultimul capitol al operei lui Radliffe-Brown priveşte legea primitivă. Mai mulţi jurişti de
importanţă istorică au utilizat termenul ,,lege” pentru a cuprinde majoritatea, dacă nu toate
procesele de control social. Totuşi, termenul este limitat de obicei la ,,controlul social prin
aplicarea sistematică a forţei societăţii organizate politic”(Pound).
Obligaţiile impuse indivizilor în societăţile în care nu există sancţiuni legale vor fi considerate
chestiuni de obicei şi convenţie, dar nu de lege. În acest sens, unele societăţi simple nu au lege,
deşi toate au obiceiuri susţinute prin sancţiuni.