Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
b) neconsumptibil;
2. Patru fraţi împrumută 40.000 RON de la o bancă pentru a-şi cumpăra o casă împreună.
Creditorul este pus la dispoziţia împrumutaţilor chiar la data încheierii contractului.
a) Este împrumutul:
ii) contract unilateral;
b) În cazul în care la scadenţă nici unul dintre fraţi nu restituie împrumutul pentru ce
sumă poate banca să-l urmărească pe fiecare în parte? De ce?
De asemenea, in cazul in care exista un co-debitor sau un girant al creditului, aceleasi reguli sunt
extinse si asupra acestora.
c) Ce denumire poartă contractul accesoriu prin care cei patru garantează împrumutul cu
casa cumpărată?
Ipoteca imobiliară = drept real (accesoriu) asupra unor imobile afectate la plata
unei obligaţii.
c) Dacă la scadenţă H.T. nu restituie creditul ce măsuri poate lua banca în legătură cu
autoturismul?
Pentru realizarea creanțelor sale, creditorul va putea urmări bunurile mobile ale debitorului,
aflate la acesta sau la alte persoane. Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi
să se facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri
nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări și alte bunuri.
d) Dacă, în urma unui accident, fără culpa părţilor autoturismul piere, cine va suporta
riscul dispariţiei bunului?
Riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat.
b) Ce efecte are neachitarea ratei de leasing timp de două luni in mod consecutiv?
Să efectueze plăţile cu titlu de rată de leasing (dacă nu-şi respectă această obligaţie timp
de 2 luni consecutiv, finanţatorul poate rezilia contractul şi cere: restituirea bunului, plata ratelor
scadente şi daune-interese reprezentând cuantumul valoric al ratelor rămase de plătit);
5. Între C.I. şi A.C. s-a încheiat un contract de franciză de tip „Fornetti” la data de 12 iunie
2008.
Răspundeti la urmatoarele intrebari:
a) Ce cuprinde obligatia de plata a lui A.C.-beneficiar de franciza?(cum se cheama,ce
reprezinta)
Redevenţa reprezintă suma de bani pe care trebuie să o plătească beneficiarul pe întreaga
durată a existenţei contractului, în schimbul dobândirii dreptului de utilizare a mărcii, serviciilor,
tehnologiilor, know-how-ului, experienţelor, precum şi a oricăror altor drepturi de proprietate
intelectuală sau industrială. în concret, redevenţa poate consta într-un procent din profitul
beneficiarului (10%, 20% etc.) sau într-o sumă fixă. Plata se face lunar sau pe o altă unitate de
timp convenită de părţi.
b)Ce efecte are neachitarea ratei de leasing timp de două luni consecutiv?
Dacă nu-şi respectă această obligaţie timp de 2 luni consecutiv, finanţatorul poate rezilia
contractul şi cere: restituirea bunului, plata ratelor scadente şi daune-interese reprezentând
cuantumul valoric al ratelor rămase de plătit.
11. Ce poate face finantatorul daca utilizatorul nu-si plateste rata de leasing timp de
2 luni consecutive ?
Dacă nu-şi respectă această obligaţie timp de 2 luni consecutiv, finanţatorul poate rezilia
contractul şi cere: restituirea bunului, plata ratelor scadente şi daune-interese reprezentând
cuantumul valoric al ratelor rămase de plătit.
Comparaţie cu împrumutul
Astfel, leasingul nu se confundă cu împrumutatul pentru că:
- împrumutatul, în cazul leasingului utilizatorul, nu restituie bunuri de aceeaşi specie şi
calitate (ca în cazul împrumutului de consumaţie) şi nici însuşi bunul împrumutat (ca în cazul
împrumutului de folosinţă) deoarece utilizatorul achită rata de leasing, putând opta chiar pentru
cumpărarea bunului;
- împrumutătorul, finanţatorul în cazul leasingului, păstrează dreptul de proprietate (în
acest sens asemănându-se cu împrumutul de folosinţă, dar deosebindu-se de cel de consumaţie),
având posibilitatea să-şi recupereze bunul cu preferinţă chiar în ipoteza falimentului
utilizatorului;
- în fine, dobânda la leasing va fi întotdeauna mai mare decât cea bancară, deoarece
cuprinde atât dobânda bancară, dar şi un profit pentru finanţatorul - împrumutător.
Comparaţie cu locaţia
Leasingul nu se confundă cu locaţia pentru că:
- faţă de obligaţia de plată a chiriei, care dispărea în cazul pieirii bunului, utilizatorul -
locatar e obligat, în lipsă de stipulaţie contrară, să continue plata chiar în cazul disparţiei bunului
din caz fortuit; şi ca un corolar, riscul pieirii şi deteriorării bunului revine locatarului - utilizator,
nu locatorului - finanţator;
- neplata a două rate scadente atrage nu numai rezilierea contractului (ca la locaţie), dar şi
daune - interese constând în plata ratelor scadente dar şi a celor rămase de plată până la
acoperirea integrală a valorii contractului;
- predarea în folosinţă nu se face de la locator către locatar; utilizatorul - locatar trebuie să
preia bunul de la furnizor, care este un terţ faţă de locaţie;
- obligaţia de întreţinere a bunului închiriat este, de asemenea, în întregime pe seama
locatarului - utilizator, care suportă şi prima de asigurare, iar nu pe seama locatorului -
finanţator;
- ratele de leasing se stabilesc în funcţie de preţul de achiziţie a bunului, dar şi a unor
elemente predeterminate: dobânda legală, profit, T.V.A. şi nu doar în funcţie de contravaloarea
dreptului de folisinţă, ca în cazul chiriei;
- bunul închiriat poate deveni proprietatea utilizatorului - locatar prin plata unui preţ
rezidual.
Comparaţie cu mandatul
Contractul de leasing nu se confundă nici cu mandatul, deoarece:
- utilizatorul deşi acţionează ca un mandatar al finanţatorului - cumpărător, preluând
bunul de la furnizorul - vânzător, împotriva căruia are şi drept de acţiune directă, nu dispune de o
împuternicire expresă în acest sens; aceste atribuţii nu-i sunt stabilite printr-o procură;
- utilizatorul nu poate fi considerat nici un comisionar al finanţatorului - cumpărător,
deoarece nu încheie vânzarea - cumpărarea cu furnizorul pentru sine; dreptul de proprietate
asupra bunului se transmite finanţatorului; nu utilizatorului.