1.

Blaise Pascal a creat la 18 ani primul calculator mecanic, denumit Pascalina, pentru a-l ajuta
pe tatal sau la calculul taxelor. Este a 2-a persoana care inventeaza calculator mecanic dupa Schicard.
Probleme de dezvoltare - 20 de soli intr-o livra si 12 dinari intr-un sol.

Gottfried Wilhem von Leibniz perfectioneaza realizarile lui Pascal si construieste un calculator
mecanic capabil sa efectueze inmultiri, impartiri si extragere radacinii patrate. Dezvolta forma moderna
de numarare binara, utilizata astazi in informatica si pentru calculatoare. El a incercat sa creeze un calcul
logic, o logica bazata pe utilizarea simbolurilor, fiind un precursor al logicii matematice

2. Charles Babbage - este unul din parintii informaticii moderne. El a imaginat o masina de
calculat programabila asemanatoare computerelor din ziua de azi. A proiectat o MASINA ANALITICA dar
nu a reusit sa o construiasca din cauza limitarilor tehnologice ale vremii. A fost construita in 1991 dupa
schitele sale si s-a dovedit a functiona perfect. Ideile acestuia erau atat de revolutionare ca n-au fost
intelese de contemporanii sai, decat de matematiciana Ada Lovelace, care a scris primul program pentru
masina analitica a lui Babbage devenind primul programator.

3. Konrad Zuse a creat Z3, primul calculator functional programabil si Turing Complet pus in functiune in
mai 1941. S-a finantat din familie si din comert, neprimind nimic de la guvernul Nazist. Masina S2 a lui
Zuse e considerata a fi primul calculator controlat de proces. A creat un limbaj de programare de nivel
inalt Plankalkul. A infintat prima afacere in domeniul calculatoarelor la 1 aprilie 1941 cu care a creat Z4.
IBM si-a aratat interesul asupra patentelor lui in 1946.

4. Alan Turing logician, criptanalist a format conceptele de algoritm si computatie cu masina

Turing. A lucrat pentru Government Code and Cypher School, centru de criptanaliza. Hut 8 responsabila
de criptanaliza mesajelor codificate ale marinei germane. A pus la punct tehnici de spargere a cifrurilor
germane.

Dupa razboi a proiectat ace, unul din primele proiecte de calculator cu program stocat.

A folosit masina Bombe pentru decriptarea mesajelor din ENIGMA, folosind deductie logica care afla
setarile rotarelor masinii Enigma.

A creat testul Turing numit de el jocul imitatiei folosit pentru a stabili daca o masina este inteligenta.
Ideea era ca un calculator va putea fi considerat ca gandeste daca poate purta o conversatie coerenta cu
un om care numai din conversatie nu isi va putea da seama daca vorbeste cu un om sau cu o masina.

Turing sugera ca in loc sa construiasca un program care sa simuleze mintea unui aduld, ar fi mai bine sa
se construiasca unul mai simplu, mintea unui copil care apoi sa fie invatat.

Un test turing invers il gasim astazi sub forma CAPTCHA un test prin care un om poate demonstra unui
calculator ca este om si nu alt calculator.

A scris un program de jucat SAh pe calculator, neputand fi implementat pe un ferranti mark 1.

5 Calculatorul colossus
Colossus a fost primul calculator electronic digital programabil în întregime.

Calculatoarele Colossus erau folosite de criptanaliștii britanici în timpul celui de-al doilea război mondial
pentru a îi ajuta la spargerea codului Lorenz.

Fără el, Aliații ar fi fost lipsiți de o importantă sursă de informații obținute prin interceptarea mesajelor
telegrafice criptate dintre Înaltul Comandament German și comandanții militari din întreaga Europă.

Colossus folosea tuburi vidate pentru a realiza calcule și operații pe numere binare.

Colossus a fost realizat de inginerul Tommy Flowers pentru a rezolva o problemă propusă de
matematicianul Max Newman în cadrul Școlii Guvernamentale de coduri și cifruri (GC&CS) de la
Bletchley Park.

Prototipul, Colossus Mark 1, a fost testat în decembrie 1943 și a devenit operațional la Bletchley Park
până pe 5 februarie 1944.[1]

O variantă îmbunătățită, Colossus Mark 2 a fost pusă în funcțiune pe 1 iunie 1944,[2] chiar la timp pentru
debarcarea din Normandia.

Colossus a fost prima mașină de calcul complet electronică.

Ea utiliza un număr foarte mare de tuburi electronice.

Primea datele de intrare pe bandă de hârtie și putea fi configurată să efectueze diferite operații din
logica booleană, nefiind însă Turing-completă.

Până la sfârșitul războiului s-au construit nouă exemplare de Colossus Mk II și singurul exemplar de Mk I
a fost îmbunătățit și transformat și el într-un Mk II.

Detaliile despre existența, proiectarea, și utilizarea lor au fost păstrate secrete până în anii 1970.

Winston Churchill personal a ordonat ca ele să fie dezmembrate în componente nu mai mari decât mâna
unui om.

Din cauza acestor constrângeri, calculatoarele Colossus nu au apărut în multe istorii ale calculatoarelor.

O copie reconstruită a unei mașini Colossus este expusă la Bletchley Park.[3]

Calculatorul MARK
Manchester Mark 1 a fost unul dintre cele mai vechi calculatoare cu program stocat(d), dezvoltat la
Universitatea Victoria din Manchester(d) din Small-Scale Experimental Machine (SSEM) sau „Baby”
(operațional în iunie 1948).

El a fost denumit și Manchester Automatic Digital Machine, sau MADM.[1] Lucrările au început în august
1948, iar prima versiune a fost operațională până în aprilie 1949; un program scris pentru a căuta
numere prime Mersenne(d) a rulat fără eroare timp de nouă ore, în noaptea de 16/17 iunie 1949.

Computerul este deosebit de semnificativ din punct de vedere istoric din cauza faptului că pentru prima
oară cuprindea registre de indexare(d), o inovație care simplifica cititrea secvențială de către un program
a unui șir de cuvinte(d) consecutive din memorie.

Din dezvoltarea mașinii au rezultat treizeci și patru de brevete, și multe din ideile sale de design au fost
incluse în următoarele produse comerciale, cum ar fi IBM 701(d) și 702(d), precum și Ferranti Mark 1.

Proiectanții-șef, Frederic C. Williams(d) și Tom Kilburn(d), au tras din experiențele lor cu Mark 1 concluzia
că calculatoarele ar putea fi folosite mai mult în scopuri științifice decât în matematica pură. În 1951, au
început lucrările de dezvoltare la Meg, succesorul lui Mark 1, care avea să aibă și o unitate de virgulă
mobilă(d).

Primul program realist care a fost rulat pe Mark 1 a fost o căutare de numere prime Mersenne(d), la
începutul lunii aprilie 1949,[25] care a rulat fără erori timp de nouă ore, în noaptea de 16/17 iunie 1949.

ENIAC
ENIAC, prescurtat de la Electronic Numerical Integrator And Computer[1][2] (Calculator și Integrator
Electronic Numeric), a fost primul calculator electronic de uz general. Era un calculator numeric (digital),
Turing-complet, capabil de a fi reprogramat pentru a rezolva o gamă largă de probleme calculatorii.[3]
ENIAC a fost proiectat și construit pentru a calcula tabele balistice pentru laboratorul de cercetări
balistice al armatei americane.

Când a fost anunțată terminarea sa în 1946, presa l-a etichetat drept un „creier uriaș”. Avea o viteză de
calcul de o mie de ori mai mari decât mașinile electromecanice, salt în domeniul puterii de calcul
neegalat de atunci de nicio mașină. Această putere matematică, împreună cu programabilitatea sa, a
satisfăcut necesitățile oamenilor de știință și industriașilor. Inventatorii ENIAC au promovat răspândirea
ideilor lor printr-o serie de cursuri de arhitectura calculatoarelor.

ENIAC putea fi programat să efectueze secvențe complexe de operații, inclusiv bucle, ramificări și
subrutine. Misiunea de a lua o problemă și de a programa mașina să o rezolve era complexă, și de regulă
dura câteva săptămâni. După ce programul era dezvoltat pe hârtie, urma procesul de a introduce
programul în ENIAC prin manevrarea cablurilor și comutatoarelor acestuia, etapă care mai dura câteva
zile. După aceasta, urma o perioadă de verificare și de debugging, cu ajutorul capabilității de rulare
„single step” a mașinii.
6. Aparitia calculatoarelor cu circuit integrat
A treia și a patra generație de calculatoare se bazează pe invenția circuitului integrat de către Jack St.
Clair Kilby (și Robert Noyce). Circuitul integrat a dus la inventarea microprocesorului, de către Ted Hoff,
Federico Faggin și Stanley Mazor de la Intel.

7. Repere în dezvoltarea informaticii în România

Primele inițiative în realizarea calculatoarelor electronice în România au apărut la Institutul de Fizică
Atomică (IFA), unde s-a realizat primul calculator din România de generația 1 (cu tuburi electronice), în
perioada 1954-1957, sub conducerea lui Victor Toma (membru de onoare al Academiei Române), cu
denumirea de CIFA-1 (Calculatorul Institutului de Fizică Atomică), în cadrul Secției de electronică din IFA,
sub conducerea științifică și orientarea acad. Tudor Tănăsescu. Modelul experimental CIFA-1, a fost
reprodus în sistem de microproducție, în alte două exemplare cu tuburi și în câteva exemplare
tranzistorizate, după 1963, în două modele: CIFA-10X și CET-50X.

Prin realizarea CIFA-1, România a fost cea de a 8-a țară din lume și cea de-a doua țară din rândul țărilor
socialiste care au reușit proiectarea și realizarea unui calculator electronic [1].

Prin realizarea CET-500, primul calculator românesc complet tranzistorizat, România a devenit a 11-a țară
din lume care a construit un asemenea calculator.

Alte modele de calculatoare de generația 1 și 2 au fost realizate la Timișoara, sub denumirea de MECIPT
(Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara) – MECIPT-1 în 1961, MECIPT-2 în 1965 și
MECIPT-3 în 1967–1974 (nefinalizat), fiind construite de un colectiv format din Wilhelm Löwenfeld, Iosif
Kaufmann, Vasile Baltac, Dan Farcaș, Gavril Gavrilescu și Ștefan Mărușter.

A urmat apoi la Cluj seria DACICC (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj) -
DACICC-1 în 1963 și DACICC-200 în 1968, construite sub conducerea acad. Tiberiu Popoviciu de inginerii