Fig. 1.1.

Posibilităţi de traumatisme dento

-
alveolare după OMS :
a - cls.I, II, III; b - cls.IV; c -
cls.V; d şi e
- cls. VI
În 1995,
O.M.S.
 prin Application of International Classification of Diseasses to Dentistryand Stomatology
prezentate de Andreasen
 ,
 propune o grupare a traumatismelor astfel:
1.
 
Traumatismele ţesuturilor dure dentare şi a ţesuturilor pulpare (fig. 1.2. a, b, c)
 
a. fisura smalţului
(„crack") = fără pierdere de substanţă dentară;
 
b. fractura smalţului
= fractură coronară necomplicată;
 
c. fractură smalţ
-
dentină
= fractură coronară necomplicată;
 
d. fractură coronară complicată
= implicarea smalţului şi dentinei cu
expunerea pulpei

 ultimele 3 decenii s
-
au propus mai multe sisteme de clasificare pentru descrierea şi
detalierea traumatismelor dento-
alveolare. Cele mai importante raportate de Reis şi colab.
 
suntcele formulate de:
  Ellis & Davey
 (1970),
  Andreasen & Andreasen
 (1993),
  Baratieri
,
  Monteiro& Andrada
 
(1998) şi
Spinas & Altana
 (2002).
În 1993,
clasificarea internaţională propusă de
 Organiza
ţia Mondială a Sănătă
ţ
ii(O.M.S.)
era următoarea
:
Clasa I = fracturi ale smalţului
 
Clasa II = fracturi coronare fără atingere pulpară
 Clasa III = fracturi
cu atingere pulpară
 
Clasa IV = fracturi radiculare orizontale (cement, dentină, pulpă)
 Clasa V = fracturi corono-radiculare
Clasa VI= luxaţii: contuzii (fără deplasare), subluxaţii (mobilizare fără deplasare), luxaţii
laterale, extruzii, intruzii.